142,832 matches
-
pe cine. Acolade mari de întuneric Ne străbat fără să știm. Trupul nostru îl joacă la arșice Viermi neștiuți Viermi care vor învinge. De-a rostogolul curge Soarele pe dealurile timpului. E bine să fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi oculari De cristal de rocă. Care este rostul Ochilor voștri larg deschiși, Al orbitelor voastre Ca niște cristelnițe. Ce vedeți voi cu ele? M-a întrebat înecatul Privindu-mă fix Cu ochiu-i sticlos și etern, Pe cine scăldați voi acolo?
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
anticipează comportamentul personajului Țugurlan din Moromeții. Amândoi încarnează ideea de frustrare socială și de exasperare, plasați amândoi în poziția veșnicului nedreptățit și ofensat, a omului excedat de câtă nedreptate i se face, adus în situația de a vedea "roșu înaintea ochilor". Nuvela titulară a cărții din 1948 - episod dintr-o povestire mai întinsă, Iubire, apărută în 1945 în revista "Viața socială" și republicată integral de Ion Cristoiu în Marin Preda - Scrieri de tinerețe, 1987, - e o narațiune cu subiect țărănesc etern
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
în versiune concentrată o sumă de situații și un fel de a vedea existența definitorii pentru marele roman de mai târziu: plăcerea de a tăifăsui și de a asculta povești ("Oamenii se frecară de pat, se așezară mai bine și ochii începură să li se miște de bucurie"), ironia tipic moromețiană cultivată de Pațanghel, care tot timpul se face că nu înțelege de ce s-a supărat pe el Miai, răsturnând anume termenii disputei în jurul "merticului" ("adică, eu, Pațanghele, îți cer ție
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
după ce "visase ceva rău". Vrea să se dezmeticească, se spală pe față, iese în ogradă, la treburi, dar mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
abată din drumul lui; despre mugurii carierei lui care abia acum începeau să se deschidă. Se lăsă purtat de plăcerea înduioșătoare de a se apleca asupra scurtului său trecut, cuvintele se succedau în flux neîntrerupt, vorbeau în același timp și ochii strălucitori, și gesturile mâinilor și mișcările feței lui mobile. Era ca și cum în interiorul lui s-ar fi rupt niște zăgazuri. - Știi ce m-a ajutat cel mai mult? continuă fără să aștepte răspuns. Exemplul lui Beethoven, idolul meu. Din adâncurile unui
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
la avocată după o oră- două, dar nu primi nici un răspuns. La poliție i se spuse să aibă răbdare până dimineața. Trecu prin stări de panică îngrozitoare. Viziuni apocaliptice de sânge, schilodire și moarte i se perindau tot timpul în fața ochilor. Numai că au fost călcați de o mașină. Sau s-a produs un atentat. Dar dacă au fost atacați de o bandă de hoți? Poliție, anchetă etc. etc. Sau poate au intrat într-un bar și ea l-a îmbătat
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
s-a făcut rău și nu s-a mai putut ține pe picioare? Dacă? Dacă? Dacă? Toată viața îi fusese dat să-și pună întrebări și de cele mai multe ori să nu primească răspunsuri. Întrebări și așteptări. Toată viața. Nu închise ochii până dimineața. Atunci sosi și băiatul. - Știu că sunt vinovat, mami, îți cer scuze, dar te rog nu-mi fă scene. O să-ți povestesc tot. - Oh nu, tu nu-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii exoftalmici, se plimba prin cameră, pradă unei stări de maximă agitație. Se oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care-și modifica expresia din
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins, Și când mi-a străbătut privirea Am devenit ce nu vedeam. Corespondență Cald plicurile mi se-ntorc Nedesfăcute înapoi, Ca un răspuns la rugăciunea: " Nu mă citi, nu mă deschide". Ce vreau
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar pe buzele subțiate zîmbetul i se făcuse crud" (p. 44). Într-o lectură lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă la, pentru
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Dioscurilor" care se aseamănă atît de mult încît pot fi luați unul drept celălalt) și cifra șapte, nu e greu de ghicit: Această coloare șalbastrulț îi era îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta în însăși făptura lui, în ochi și sub pielița foarte străvezie a mîinilor, în cari cînd la una cînd la cealaltă sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylan" (pp. 39-40). Despre asociațiile magice sau religioase (inclusiv satanice: fiara cu șapte capete din Apocalipsă) ale
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult" (p. 53). Uitarea care transformă totul în vis și iluzie, înainte de a șterge toate urmele, a și început să-și facă opera de subtilă eroziune în memoria cititorului care și-a plimbat ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
anume a reveriei lucide, controlate prin estetismul cel mai riguros și autocritic, lipsit de iluzii (vorba vine). Căci naratorul își recunoaște diferența, rangul social mai jos, și-și acceptă "inferioritatea"5) împreună cu aceea a lumii din care vine ("Sărea în ochi: una e floarea de cîmp, alta floarea de grădină", p. 38), fără să-și dea totuși seama că, asemeni pictoriței amatoare din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
care mă derută. Stăruința mea îl enerva. - Nu înțeleg ce v-a indispus?, am stăruit încercînd să-l aduc la starea care se pierduse. Lovinescu m-a privit cu o deconcertare uimită, s-a uitat la mine privindu-mă în ochi, și mi-a spus: - Doamnă Postelnicu, dumneata în adevăr te-ai născut la Cisnădie. - De ce?, am întrebat, cu o sinceră nedumerire. - Dumneata nu pricepi că mîine dimineață va vui tot Bucureștiul? - Ce anume să pricep?, am întrebat cu un curaj
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
ca un Demostene, cu piatra uitată-n gură, ai ajuns, iată, să scuipi nisip și sînge. Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul, începînd să vorbească, de la o vreme, numai în aforisme. Ce de marmură, ce de ceramică, ce de bronz! Și ochii tăi căutîndu-l cu disperare pe Înger și tu alergînd, dînd din mîini, ori îngenunchind, umilindu-te - Fă ceva cu mine, nu mă lăsa!" -"Dar tu nu ești un poem ca să te pot scrie din nou ori măcar corecta, cu toate că am
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
nemuritoare. Și va spune apoi: acum ești gata, așteaptă numai o clipă ca să suflu praful și duhoarea de pe tine, o, trup curat, suflete, fluture drag. Îți dau încă o dată drumul. O lampă care te va orbi pîlpîie, nu departe, sub ochii mei care au și început să plîngă. Între două idei Între două Idei Majore, pe care le tot șlefuiam în minte, am udat astăzi o tufă de stînjenei, am lăsat să se rotunjească încet un cap de bujor roșu. (I-
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu. Strîns în noua lui uniformă albastră-verzuie, ras proaspăt dar cu ochii roșii de nesomn, învățătorul Șuiu se învîrtea nerăbdător. Cizmele erau de asemenea noi și-l jenau. Încerca să le înmoaie trecîndu-și greutatea cînd pe un picior cînd pe altul, sau lăsîndu-se pe vine cînd nu-l vedea nimeni. Avea abia
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
care fumega în curte. Îi era foame, dar tot așa, nu se grăbi, zicîndu-și că în armată trebuie să faci totul chibzuit. În timp ce li se turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în fugă, inspectîndu-i încă o dată. Îi sticliră ochii și cizmele suple de lac. Ilie îi făcu bucătarului semn (vechile trucuri soldățești îi reveneau în minte de la sine - pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l facă, de rușine, să-și uite frica
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
vadă și se zbătea, numai că Petrică îl ținea strîns tare de ceafă. Numai cîteva zile mai petrecură în cazarmă soldații regimentului 12 Dorobanți, supunîndu-se instrucției de ultimă oră. Recruții abia avură timp să învețe cum să ducă pușca la ochi și să apese pe trăgaci. Li se anunță deodată vestea că vor intra în foc. Își ziceau că vor lua drumul Ardealului, peste munți, într-acolo unde trupele noastre dobîndiseră deja victorii importante și se pregăteau să ia Brașovul și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut să-i salveze, înotau cu ochii ieșiți din orbite fugind de tunetul artileriei care se spărgea deasupra lor. Mulți se înecau. Unii, puțini, care-și făcuseră din această retragere o misiune eroică, izbuteau să ajungă dincoace cu steagurile pe care le salvaseră. Se scuturau ca niște
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
furie. Se duse direct la colonel. Destins, acesta își bea ceaiul de plante care-i curăța rinichii. Ascultîndu-l, mustața blajină i se zburli. Dar îi căzu înapoi la loc, treptat, fir cu fir. Deși nu era cu nimic vinovat, prin ochii bătrînului trecu o licărire gălbuie de remușcare. "Lasă frățioare, zise în șoaptă, dacă noi omorîm mai puțini dintr-ai lui, poate și neamțul omoară mai puțin de-ai noștri..." Satul Bălăria era așezat între dealuri. Pe culmea dealului de apus
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi văd, dom'caporal". "Bine că-i vezi, paștele și grijania lor... Fă, ca mine!". Ilie se aplecă peste patul armei cu o grijă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]