4,637 matches
-
I (De un martor ocular), cu o prefață de J. Friedmann-Nicolescu, Editura „Cerma”, București, [1991], [IV] + 138 p. Ediția, parțială, cuprinde doar textul corespunzător anului 1866, reprodus după ediția românescă din 1909-1912. j) Memoriile regelui Carol I. De un martor ocular, ediție de Stelian Neagoe, vol. I-IV, Editura Scripta, București, 1992-1995. De exemplu: Gheoghe Nicolae Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță 1878-1914, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979; Șerban Rădulescu-Zoner, Dunărea, Marea Neagră și Puterile Centrale 1878-1898, Editura Dacia, Cluj-Napoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ale genului și ale retoricii bizantine, cu dialoguri de un patetism convențional, dar dincolo de acestea se ghicește o participare afectivă reală, aproape o retrăire a faptelor. Finalul prezintă un deosebit interes istoric și chiar literar, deoarece cuprinde consemnări de martor ocular al unor întâmplări din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Creștin și patriot, acesta trimite un alai fastuos să aducă moaștele făcătoare de minuni ale sfântului Ioan cel Nou de la malul mării, iar sosirea acestora constituie un eveniment obștesc. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
pneumoniei variceloase sunt debutul între a 3-a și a 5-a zi de boală, manifestările de febră, cianoză, tahipnee, dispnee, tuse, hemoptizie dureri toracice și aspectul radiologic de infiltrate nodulare și interstițiale. Alte complicații ale varicelei cuprind miocardita, leziunile oculare (conjunctivita, keratita), nefrita, diateza hemoragică și hepatita, suprainfecțiile bacteriene. Riscul malformativ al varicelei în primul trimestru de sarcină este de 25% și scade la 3% în ultimul trimestru. Varicela congenitală se manifestă prin hipoplaza membrelor, microcefalie, leziuni cicatriceale cutanate. Varicela
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
gripă se pot grupa în trei sindroame principale: Sindromul infecțios general cu febră înaltă (40șC), frison, tahicardie, astenie, anorexie Sindromul respirator, cu catar respirator superior (rinoree, disfagie, disfonie), arsuri retrosternale, tuse seacă Sindromul algic intens, cu artralgii, mialgii, cefalee, dureri oculare, lombalgii. Simptomele gripei se remit după 3-5 zile, urmând o scurtă convalescență (3-5 zile). Complicații Complicațiile gripei sunt de tip respirator și extrarespirator. Complicațiile respiratorii sunt: crupul și bronșiolita (rar), bronșita acută, pneumonia primară gripală (edematoasă), otita medie acută, sinuzita
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
anevrismului arterial, abcesului, meningitei, infarctului sau hemoragiei cerebrale. Manifestările respiratorii sunt dominate de dispnee, cu evoluție progresivă pe măsura deteriorării cardiace. Infarctul pulmonar apare în endocardita tricuspidiană, dar aceasta este o localizare rară. Alte manifestări extracardiace în cadrul endocarditei sunt localizate ocular (purpura conjunctivală, petele Roth), renal (proteinurie, hematurie, uneori insuficiență renală) sau mio-articular (artralgii, mialgii). Diagnostic Pentru diagnosticul endocarditei sunt necesare investigații complexe: Hemoculturile constituie examenul cel mai valoros, care reușește evidențierea agentul etiologic până în 90% dintre cazuri (Franța) . Echocardiografia are
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Chișinău, 1976; Ornic, Chișinău, 1978; Balada mâinilor ciungi, Chișinău, 1979; Cercurile trunchiului, Chișinău, 1979; Legământ, Chișinău, 1981; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1983; Rubiconul, Chișinău, 1984; Verb la netrecut, Chișinău, 1985; Poeme, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 165-195; Eliza Botezatu, Lumina darnică a poeziei. Creația lui Pavel Boțu, Chișinău, 1987; Tatiana Botnaru, Simbolul gorunului la Lucian Blaga și Pavel Boțu, „Limba română”, 1994, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 196. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285843_a_287172]
-
atingere vie." Devine simptomatică ipostazierea ca locuitor, conștiință atentă și ne-"indiferentă" la existența "cetății" în care se simte parte sensibilă și vie. Sugestia "membranei" impermeabile și obscurizante naște o irepresibilă reprezentare anatomică. O minimă deplasare semantică ne arată configurația oculară, explicită prin exercițiul privirii personajului, implicită prin sugestia unui mare organism acoperit de membrana "defensivă" aceeași ceață "care nu s-a rupt", ca o cataractă și care este orașul însuși. Sensurile neverbalizate sînt concordante cu modelul "developării": membrana captînd lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu fără dreptate - că motive de ordin cronologic împiedică, în primul rând, acceptarea lui P. în ipostaza de autor al întregului corpus (adică și al secvenței care povestește evenimentele scurse între 1290 și 1688), căci, descriind, cu aere de martor ocular, niște evenimene de prin 1663, 1665, 1669, acel autor aparține evident altei generații decât celei a fiului vistiernicului ucis din porunca lui Șerban Cantacuzino. Au optat pentru un alt autor, anonim, al secvenței numite îndeobște Cronica Bălenilor Al. Piru, P.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
soarele (100 000 de lucși), căci rareori se întâmplă să întindem rufele seara și să le strângem dimineața! Pentru mai multe detalii Baumgardt, E., La vision, PUF, col. „Que sais-je?”, Paris, 1968. Știați că ar trebui să vedem răsturnat? Globul ocular și formarea imaginii pe retină Ochiul poate fi comparat cu o cameră sau cu un aparat foto: funcția sa este de a „construi” o imagine pe peretele interior al ochiului. Primii care au înțeles că ochiul este un sistem optic
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că ochiul este un sistem optic (în condițiile în care aparatul foto nu exista încă) au fost Leonardo da Vinci și Descartes. Imagine, de la stânga spre dreapta Obiect real cornee pupilă cristalin retină imagine retiniană fovee nerv optic 0° Globul ocular și formarea imaginii pe retină Ochiul conține straturi transparente și arcuite ce curbează razele luminoase reflectate (trimise) de obiecte; aceste raze formează imagini în spatele retinei mici, asemenea proiectării unui diapozitiv pe un ecran. Unul dintre straturi este membrana transparentă din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
format de iris este pupila; deși pare neagră, în realitate ea nu este decât o gaură; pupila se micșorează atunci când luminozitatea este prea puternică (pentru a nu arde retina), iar în condiții de penumbră se mărește. Concluzie De structura globului ocular depind un număr foarte mare de fenomene, cum ar fi miopia, provocată de o prea mare convergență a ochiului. Dacă nu ați studiat optica în școală, priviți cu atenție schema de mai sus. Propagarea razelor luminoase în linie dreaptă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în cazul unor vehicule recente, viteza sau semnalele de atenționare (indicatoarul de ulei etc.) apar pe un fundal luminos pe parbriz. Un alt fenomen care poate fi înțeles datorită îngustimii vederii foveale este cel pe care specialiștii, în cadrul depozițiilor martorilor oculari, l-au numit „efectul armei”: într-adevăr, cercetătorii au remarcat că, în timpul unei agresiuni armate, martorul are dificultăți în privința recunoașterii agresorului, deoarece s-a uitat mai mult la armă. În fine, în domeniul vânzărilor și al comerțului, deseori ne lăsăm
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
asupra ochiului acestuia, care privește o anumită figură, astfel încât o cameră pentru infraroșii poate înregistra, ca un punct roșu, fiecare fixare a ochiului asupra unei părți a figurii. Autorii au remarcat că, după repetarea experimentului de mai multe ori, traseele oculare tind să se asemene, fapt ce dovedește o memorare a traseului. În plus, atunci când, ulterior, subiectul trebuie să recunoască o figură văzută printre cele noi, se observă că traseul ocular pentru acea figură rămâne similar celor de la sfârșitul perioadei de
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
remarcat că, după repetarea experimentului de mai multe ori, traseele oculare tind să se asemene, fapt ce dovedește o memorare a traseului. În plus, atunci când, ulterior, subiectul trebuie să recunoască o figură văzută printre cele noi, se observă că traseul ocular pentru acea figură rămâne similar celor de la sfârșitul perioadei de învățare. Prin urmare, ar exista o memorare a traseelor oculare, la fel cum exploratorul nostru și-ar aminti principalele deplasări de-a lungul unei coaste. În funcție de aceste rezultate, Norton și
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a traseului. În plus, atunci când, ulterior, subiectul trebuie să recunoască o figură văzută printre cele noi, se observă că traseul ocular pentru acea figură rămâne similar celor de la sfârșitul perioadei de învățare. Prin urmare, ar exista o memorare a traseelor oculare, la fel cum exploratorul nostru și-ar aminti principalele deplasări de-a lungul unei coaste. În funcție de aceste rezultate, Norton și Stark sugerează că explorarea unei figuri determină stocarea a două categorii de informații: cele senzoriale, care sunt extrase în urma fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
motorii, care sunt furnizate de deplasarea ochilor. Așadar, nu vedem în întregime un chip, un afiș, o persoană sau o stradă, ci pe bucăți mici, creierul reconstituind apoi întregul. Însă nu este totul perfect și există omisiuni. De exemplu, mărturiile oculare sunt lacunare sau false, iar anumite afișe ne întorc savant privirea, cu riscul de a nu vedea lumina roșie a semaforului... Cercetările despre explorarea oculară la copii arată că aceasta e foarte aproximativă și nu devine sistematică decât de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
creierul reconstituind apoi întregul. Însă nu este totul perfect și există omisiuni. De exemplu, mărturiile oculare sunt lacunare sau false, iar anumite afișe ne întorc savant privirea, cu riscul de a nu vedea lumina roșie a semaforului... Cercetările despre explorarea oculară la copii arată că aceasta e foarte aproximativă și nu devine sistematică decât de-a lungul mai multor ani de învățare. Imagine În centru: Obiectivul camerei Tehnică de studiere a explorării oculare la copii (adaptare după Vurpillot, 1974) Copilul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
vedea lumina roșie a semaforului... Cercetările despre explorarea oculară la copii arată că aceasta e foarte aproximativă și nu devine sistematică decât de-a lungul mai multor ani de învățare. Imagine În centru: Obiectivul camerei Tehnică de studiere a explorării oculare la copii (adaptare după Vurpillot, 1974) Copilul trebuie să compare ferestrele celor două fațade de casă (Vurpillot, 1974). O cameră așezată în centru înregistrează reflexul pe ochi al ferestrei fixate de copil. Rezultatele indică o creștere a pendulărilor orizontale (de la
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
exploration”, L’Année psychologique, nr. 67, 1967, pp. 569-599. Norton, D.; Stark, L., „Eye Movements and Visual Perception”, Scientific American, 1971. Vurpillot, E., „Le monde visuel des enfants”, La Recherche, nr. 43, 1974. De ce lectura nu poate fi globală? Oscilațiile oculare și lectura Vederea foveală este singura care ne dă posibilitatea să diferențiem detalii mărunte cum ar fi o simplă liniuță (de exemplu, literele o, p sau d) sau prezența ori absența unei închideri, care face diferența între o și c
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
patru litere dintr-un șir de 50 cm. Dimpotrivă, periferia vede neclar, dar într-un unghi mai mare de 180°. Iată de ce ochii se mișcă tot timpul, mai ales când citim. Lectura este un exemplu privilegiat de studiu al mișcărilor oculare. Atunci când citim, vederea noastră nu e câtuși de puțin panoramică, iar ochii nu se plimbă regulat de-a lungul rândurilor, așa cum am putea crede. Înregistrările foto sau video ale ochilor demonstrează că lectura se realizează în salturi și pauze: oscilațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
vederea noastră nu e câtuși de puțin panoramică, iar ochii nu se plimbă regulat de-a lungul rândurilor, așa cum am putea crede. Înregistrările foto sau video ale ochilor demonstrează că lectura se realizează în salturi și pauze: oscilațiile și fixările oculare (O’Reagan și Lévy-Schoen, 1978). Imagine Acest bărbat era căsătorit de zece ani. De zece ani... Fiecare cerc reprezintă o fixare. Exemple de oscilații și fixări în timpul lecturii (după O’Reagan și Lévy-Schoen, 1978) Oscilațiile sunt salturi ce au rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
greșeală, ea ordonă o revenire asupra textului, ca în figura precedentă, în care ochiul trimite de două ori informația „de zece ani” înșelând, astfel, memoria. În ciuda afirmațiilor tentante ale unor promotori ai lecturii rapide, viteza cititului nu depinde de viteza oculară, ci de cunoașterea vocabularului. O serie de experimente arată că, atunci când un text conține cuvinte dificile sau rare, există mai multe fixări și reveniri asupra textului. Este cazul copilului care citește mai încet decât adultul, deși mușchii săi oculari sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
viteza oculară, ci de cunoașterea vocabularului. O serie de experimente arată că, atunci când un text conține cuvinte dificile sau rare, există mai multe fixări și reveniri asupra textului. Este cazul copilului care citește mai încet decât adultul, deși mușchii săi oculari sunt „proaspeți”. Concluzie Așadar, metodele de lectură rapidă sunt o escrocherie comercială, mai ales cele care promit că, prin antrenament, se ajunge la „fotografierea” unei pagini întregi (deși foveea nu vede decât un singur cuvânt) sau la lărgirea câmpului foveal
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
experimentului lui Fraisse, dacă primul cuvânt FER durează puțin mai mult decât al doilea (LUI), subiectul nu-l vede decât o singură dată, cel de-al doilea fiind „șters”. În plus, o frază are nevoie de timp (mai multe sacade oculare) pentru a fi decodată, depășind cu mult 40 ms (în mare, sunt necesare 250 ms pentru fiecare cuvânt), fapt ce face imposibilă prezentarea subliminală (40 ms) a unui slogan de genul „Votați pentru Partidul fără Impozite” sau „Beți apa Kisoignetou
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
adânci în somnul profund. Acest somn profund este „paradoxal” pentru că, dacă mușchii sunt pe deplin relaxați, iar organismul nu mai percepe nici o senzație, activitatea creierului generează unde rapide și de mică amplitudine, la fel ca în starea de veghe; globii oculari fac mișcări rapide (REM = Rapid Eye Movements); dacă trezim persoana în acest stadiu, constatăm că ea tocmai visa. După epidemia de gripă spaniolă din 1918, medicul vienez Constantin von Economo a observat la cadavrele studiate că oamenii care sufereau de
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]