3,578 matches
-
mai bună pentru a profita de aceste oportunități și nici nu poate fi egalat. Când i-am dat scrisoarea dumneavoastră, nu am observat cum trece timpul și am uitat să-i spun că-i veți retrage brevetul reînnoit în termeni onorabili...“ (trad. n.). însă nimic nu putea trece de ochiul vigilent al regelui, care dezvoltase o rețea de informatori foarte bine pusă la punct, respectând sistemul după care era organizată rețeaua„creaturilor“ cardinalului Richelieu. Din acest motiv, schimbul de mesaje dintre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pauză precedentă mai lungă, pe când inițiala mică semnalează continuarea comunicării În același enunț și o pauză interioară mai mică, deci un tempo mai grăbit al vorbirii” (Beldescu, 1995, p. 72): „Vai de mine! nu-i bună asta!” (I.L. Caragiale); Domnilor!... Onorabili cetățeni!... Fraților!...” (I.L. Caragiale). După o propoziție exclamativă se pune punct doar dacă aceasta este Într-un citat: „Din schița lui Caragiale a reținut doar Îndemnul: «La Peleș! și mai iute!».” Uneori, se pot utiliza mai multe semne de exclamare
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cumva de adevăratele probleme sau ca și cum vorbele lui ne-au amintit de niște aspecte importante; • să arătăm cum stau lucrurile în realitate, utilizând limbajul Eu: "Eu am citit că...", "Eu am văzut..."; • să le dăm o șansă de a ieși onorabil din situație; în felul acesta ni-i facem aliați, în loc să le alimentăm defensivitatea sau agresivitatea: "poate că nu ați citit încă articolul ....", "m-ai făcut să-mi amintesc de..."14. Prevenirea și gestionarea relațiilor conflictuale Desigur, oricât ar fi de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cum vegetează pe lângă garduri zdrențuiți și muritori de foame, fără chiar pâine..." * George Cațafany, editorul și proprietarul Tipografiei unde se tipărea Paloda, era și un cunoscut om de cultură. „Din traducerile mele" de George Cațafany, volumul II, premiat cu „Mențiunea onorabilă" la Expoziția Universală din Paris 1900 (facsimil din această lucrare în fotografia alăturată). 118 Cu titlul „Câteva note”, în „Opinia” Iași, 21 decembriue 1908, se publicau următoarele rânduri despre ziarul Paloda de la Bârlad: „De numele capitalei Tutova se leagă două
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trebuie să-și acorde, adică să împărtășească (sau să pretindă că o fac) valori morale specifice. Din poziția lor de excluși, ei prezintă valori morale aparent opuse celor ale cetățenilor obișnuiți, ceea ce le-ar permite să-și regăsească o identitate onorabilă - ,,noi suntem pur și simplu diferiți de voi” - spun ei. (Le Caisine, 2000, pp. 78-79) Deținutul trebuie să-și găsească un loc social în cadrul detenției - o identitate socială. Erving Goffman (1990, pp. 56-92) a descris perfect degradarea, mortificarea, profanarea, mutilarea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
s-a păstrat, a treia, din „Convorbiri literare“, împărțită ca și cele dintâi în patru tablouri, și în sfârșit textul în două acte, invariabil în edițiile succesive ale teatrului său. O noapte furtunoasă aduce pentru prima dată pe scenă burghezi „onorabili“, prezentați în ipostaze comice și dur criticate. Până atunci, comedia românească a așezat în primplan figuri de boieri învechiți, boiernași ridicoli și țărani. În prima lui piesă, Caragiale se oprește asupra burgheziei liberale la trei decenii după revoluția din 1848
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un turban alb. Conul Leonida este un nou prototip creat de Caragiale în activitatea esențială și definitorie a ritmului biologic diurn. Criticul Șerban Cioculescu se întreabă dacă Leonida este „un om cinstit“ sau, cum ar fi spus Caragiale, „un om onorabil“. Este dificil de spus întrucât, așa cum observă criticul, nu-i cunoaștem trecutul, nici nu suntem în măsură să știm ce cred despre el concetățenii săi, de ce „considerație“ se bucură. (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 197-198) Referindu-se la conul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Actul III se înfățișează numai o singură dată: doar o dată mesajul ia forma unui discurs, a unei cuvântări adresate direct, prin viu grai, unui public. Toate personajele mimează distincție și gravitate parlamentară. Oratorii se gratifică între ei cu „stimabile“ și „onorabile“. Trahanache, cel mai consecvent partizan al ceremoniei, folosește acest mod de adresare chiar și atunci când îl dă afară din sală pe Cetățeanul turmentat: Stimabile, stimabile (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul! Întrunirile și discursurile candidaților fac parte din același
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Oratorii se gratifică între ei cu „stimabile“ și „onorabile“. Trahanache, cel mai consecvent partizan al ceremoniei, folosește acest mod de adresare chiar și atunci când îl dă afară din sală pe Cetățeanul turmentat: Stimabile, stimabile (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul! Întrunirile și discursurile candidaților fac parte din același ritual. Discursul lui Farfuridi are o orientare conservatoare, pe când cel al lui Cațavencu trădează porniri radicale și activiste. Nu putem să nu cităm în cele ce urmează cuvintele lui Farfuridi: „După ce am
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
punctele esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!“ (Actul III, Scena I) Calculele reale se fac la masa unde Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu numără voturile posibile și unde cetățeanul fără drept de vot - dacă votează, merge la pușcărie, onorabilul - are drept să voteze cu guvernul: Altă vorbă... Să voteze cu noi e ușor: are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare. 4.6. Comicul microcosmului caragialian Latura socială a comicului apare în O scrisoare pierdută mai mult decât în orice
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lui Kant. Wittgenstein a fost aproape necunoscut în România, înainte de 1990. Îmi amintesc că într o discuție prilejuită de mica reuniune care a avut loc, în 1989, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea filozofului, o persoană onorabilă și cultivată din punct de vedere filozofic și-a exprimat îndoiala că însemnătatea lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat în afara unor grupuri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
apreciat drept un fundal contrastant adecvat pentru înțelegerea originalității poziției exprimate în Tractatus. Ceea ce viza reforma care a fost anunțată în Manifestul Cercului și în scrieri programatice ale membrilor săi era 174 GÂNDITORUL SINGURATIC transformarea filozofiei într-o disciplină științifică onorabilă, o disciplină cu obiect propriu și cu metode distincte. Obiectul este limbajul, iar metodele sunt cele ale analizei logice. Se considera că soluții satisfăcătoare ale problemelor filozofice, prin clarificarea conceptelor și enunțurilor, vor putea fi obținute nu în mediul limbajului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
catolicilor francezi. Napoleon al III-lea a încercat să-și demonstreze eforturile de conciliere, adresând o scrisoare personală țarului Nicolae I, în momentul în care flotele franceze și engleze intrau în Marea Neagră. La 29 ianuarie el îi propunea un aranjament onorabil: navele anglo-franceze se vor reîntoarce în Mediterana, în același timp în care trupele rusești evacuau Principatele române: "Dacă M<ajestatea> V<oastră> răspunde cu un refuz, atunci Franța, ca și Anglia, va fi obligată să lase armele să hotărască, în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
om încă/ mai ieșeam unul câte unul și priveam/ cerul și măsuram apa și scrâșneam din dinți/ și spuneam asta nu e o corabie/ asta e o.../ asta e o...”. E un nivel pe care Poeme ulterioare (2000), oricât de onorabile, nu vor reuși să-l atingă. Mai interesant este romanul Cafeneaua Pas-Parol (1992), o punte de trecere între poezia și dramaturgia lui V. Tema cărții este, după declarațiile autorului, „intelectualul încolțit de istorie”, a cărui dramă se manifestă, în cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
în administrare a căilor ferate de către stat, constată: În capul administrației aflăm că s-au pus trei directori: un magistat, consilier la Curtea de Casație; un advocat, fost ministru de justiție, și un ofițer din statul major, fiecare din acești onorabili domni cu cîte 3 000, zi trei mii, franci pe lună, ceea ce face 36 000 franci pe an pentru fiecare. N-o afirmăm pozitiv, dar ni se dă ca pozitiv. Cititorul să țină însă bine minte că nici unul, absolut nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să fie gata să intre în acțiune oricînd, la comandă, să creeze în condiții cu totul deosebite. Nu s-a menționat aproape niciodată faptul că responsabilitatea lui este mult mai mare și că, în consecință, simțul responsabilității caracteristic unui ziarist onorabil nu este, în medie, cu nimic mai prejos decît cel al unui savant - ba dimpotrivă, așa cum s-a văzut în timpul războiului. Și asta din pricină că în memoria oamenilor rămîne tocmai activitatea ziariștilor lipsiți de simțul răspunderii, al cărei efect este de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
strict juridic (un act semnat sub amenințarea armei este nul de drept în orice justiție democratică), odată cu căderea regimului criminal comunist, o masă indistinctă de cetățeni, nu numai instrumentele malefice ale poliției politice sau profitorii regimului anterior, ci și intelectuali onorabili la prima vedere, parcă o luau razna. Ar fi interesant de analizat de ce, mai ales că reziduuri fetide ale acelei pandemii mai răsar încă în presa de azi. Ilegitimitatea puterii și violența structurală au fost cele două coordonate esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
perspectiva interesului public) cu Castelul Bran. Au început apoi să țină prima pagină "regii" și "împărații" țiganilor, urmați de "regele Hagi" și de o pletoră de personaje publice (regina R&B-ului, prințesa Caragea etc.), mai mult sau mai puțin onorabile, gratulate cu un apelativ folosit cu precădere în scopul de a eroda și discredita Casa Regală și abia apoi, poate, în unele cazuri, de a marca excepționalitatea. Acestei campanii insidioase i s-a alăturat și o parte a intelectualității publice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Revista Cronica, Editura Junimea, Teatrul Național, Uniunea Scriitorilor sau Teatrul "Luceafărul" l-au avut la cârmă și, mă grăbesc să o spun celor scandalizați de această longevitate că, una peste alta, performanțele sale de manager au fost mai mult decât onorabile și cât se putea de profitabile pentru cultura românească, în vremuri de constrângere ideologică și cenzură. Nu intenționez, firește, să-i fac aici, fie și de ziua sa, vreun enkomion, ci doar am vrut să spun că percepția sa negativă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
apologia luptei anticomuniste în beneficiul vizibilității proprii, atunci când acest deziderat era ridicol și deja datat. Era o titanică luptă cu un balaur care murise între timp. Descoperind că poți spune nestingherit tot ceea ce îți trece prin cap, foarte mulți scriitori onorabili, care tăcuseră chitic în timpul dictaturii ceaușiste, au devenit viteji și dezinhibați în ziare și la televiziuni, luptându-se inutil, dar artistic, cu fantoma comunismului. În mod paradoxal, față de suporterii literari "de stânga", care au rămas solidari și neclintiți de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
animau viața culturală - în instituții sau în cenacluri - cu pasiune și cu responsabilitate estetică, dincolo de apăsările la care vremurile îi supuneau. Menirea istoricului, o repet și eu necontenit, nu poate fi aflarea adevărului absolut (deziderat imposibil, firește), cât o reconstrucție onorabilă, bazată pe fapte și evenimente, o reconstrucție subiectivă, fără îndoială, care însă ne poate reda fragmente esențiale, imagini vii, momente expresive dintr-un trecut recent, o reconstrucție ce se cuvine a fi făcută în spiritul adevărului, cu onestitate și responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cetățenești decât lingușelile lui Nicolae Manolescu față de un Popescu zis "Dumnezeu" prin care rezista în fața cenzurii, oarecum decent, România literară. Însă reflexul de a tezauriza aceste valori, așa cum cu finețe observa Cătălin Ștefănescu, era nu numai o formă de supraviețuire onorabilă, ci și un mod de a depăși analfabetismul cultural la care propaganda ne îndemna activ. Deși conservatorismul care a decurs de aici (sesizabil, după cum cu îndreptățire observa conferențiarul, atât în atitudinea snoabă care ne îndeamnă să facem paradă de referințele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de aparate, ar mai trebui retehnologizat (măcar cât să țină pasul cu șantajiștii de presă care au scule mult mai performante!), atâta vreme cât camerele de filmat montate în pereți aveau termenul de garanție depășit, fiind rămase din zestrea securistă de care onorabila instituție păstorită de domnul Maior s-a scuturat, retoric, cu mulți ani în urmă. Ca astăzi să montezi în pereți asemenea dinozauri tehnologici precum erau camerele arătate la televizor înseamnă fie că banii alocați instituției s-au dus pe apa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
căreia Machiavelli nu este interesat, atunci cănd vorbește despre țelurile noului principe, doar de consolidarea propriei poziții, ci și de căștigarea onoarei și a gloriei. Machiavelli nu admite stabilirea unor limite clare în calea răutății principilor pentru a se comporta onorabil față de aliații și supușii lor. Exact la acest lucru nu se poate spera, potrivit lui Machiavelli, pentru că “toți oamenii sunt întotdeauna nerecunoscători, schimbători, tind să simuleze și să disimuleze, să fugă în fața unei primejdii și să fie doritori de căștig.” Astfel
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe care, la sfârșitul lui 1942, Îl Întrevedea deja cu claritate. „Voi muri la cincizeci de ani fie de boala mea de inimă, fie din cauza Înfrângerii lui Hitler”. Nu se Înșeală, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]