3,495 matches
-
ajunge până sub marginea posterioară a ochiului sau trece puțin de acesta. Fruntea cu un scurt șanț longitudinal. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă are 7 radii ramificate, iar marginea ei este ușor excavată. Înotătoarea ventrală ajunge, cu extremitatea ei, până la orificiul anal sau trece puțin de acesta și are marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali. Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
dreaptă a corpului, îndreptată spre lumină; ochiul superior este plasat înaintea ochiul inferior. Partea stângă pe care stau culcați pe fund este lipsită de ochi. Preoperculul acoperit cu piele și solzi. Marginile preoperculului sunt ascunse sub piele și sub solzi. Orificiul branhial este mic. Înotătoarele nu au raze spinoase. Înotătoarea dorsală începe înainte de ochiul superior și se întinde până la coada. Înotătoarea anală este de asemenea foarte lungă, se întinde de la cap până la coadă. Înotătoarea caudală distinctă, complet separat de înotătoarele dorsală
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
în evantai spre cele patru degete (II, II, IV și V). Pe tendoanele acestui mușchi, la nivelul palmei, se inserează mușchii lombricali. La nivelul falangelor proximale tendoanele flexorului profund al degetelor perforează tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor (trec prin orificiile formate de bifurcația tendoanelor flexorului superficial al degetelor). La nivelul falangelor medie și distală dispoziția tendoanelor flexorilor degetelor este inversată: tendonul mușchiului flexor profund al degetelor este situat anterior (tendon perforant) iar tendonul mușchiului flexor superficial al degetelor posterior (tendon
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
degetele respective. La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în două fâșii sau bandelete terminale. Aceste fâșii se reunesc mai jos (unele fibre ale lor chiar se încrucișează) formând chiasma tendinoasă Camper ("Chiasma tendinum digitorum manus") și delimitează astfel un orificiu (sau inel, butonieră) lung și oblic prin care trece tendonul respectiv al flexorului profund al degetelor. Cele două fâșii terminale trec lateral și medial și se inseră pe fața laterală și medială ale părții mijlocii a falangei mijlocii (falanga a
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
degetelor sunt acoperite de arcada arterială palmară superficială ("Arcus palmaris superficialis"), aponevroza palmară ("Aponeurosis palmaris") superficială și piele și acoperă tendoanele mușchiului flexor profund al degetelor. La degete tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor prezintă în dreptul falangei proximale câte un orificiu prin care pătrunde tendonul corespunzător al mușchiului flexor profund al degetelor, care astfel din posterior devine anterior, superficial și trece înaintea tendonului mușchiului flexor superficial al degetelor. Prin urmare, la nivelul falangelor medie și distală dispoziția tendoanelor este inversată: tendonul
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
aparatul de sărit", cu care aceste mici animale sar ca purecii, de unde le vine și numele de colembole, prin asemănare cu aruncarea cu praștia și lipirea de substrat cu coloforul la locul de cădere. Pe segmentul V abdominal se găsește orificiul genital, iar pe segmentul VI, ventral, orificiul anal. Cercii lipsesc, în locul lor existând niște cârlige — spini anali. Nu au tuburi Malpighi. Sistemul traheal lipsește sau este foarte slab dezvoltat. Trăiesc în materii vegetale, în mușchi, pe sub pietre și pe sub scoarța
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
animale sar ca purecii, de unde le vine și numele de colembole, prin asemănare cu aruncarea cu praștia și lipirea de substrat cu coloforul la locul de cădere. Pe segmentul V abdominal se găsește orificiul genital, iar pe segmentul VI, ventral, orificiul anal. Cercii lipsesc, în locul lor existând niște cârlige — spini anali. Nu au tuburi Malpighi. Sistemul traheal lipsește sau este foarte slab dezvoltat. Trăiesc în materii vegetale, în mușchi, pe sub pietre și pe sub scoarța copacilor, precum și în pământ. Unele dintre ele
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
În optică și în electromagnetism, difracția Fresnel este un caz particular de difracție cu planul de observare situat la distanțe mici în comparație cu dimensiunile orificiului prin care trece unda. Pentru studiul acestui fenomen se aplică Principiul Huygens-Fresnel. Se consideră o undă sferică emisă de sursa punctiformă S și care întâlnește un obstacol de formă circulară practicat într-un paravan opac. Tabloul de difracție se va
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
sursa punctiformă S și care întâlnește un obstacol de formă circulară practicat într-un paravan opac. Tabloul de difracție se va observa pe un ecran E cu centrul în punctul M situat pe dreapta ce unește punctul S cu centrul orificiului. Ecranul E este paralel cu planul orificiului și se află la distanța b de acesta. Se divide partea deschisă a frontului de undă F în "zone Fresnel". În punctul M, amplitudinea undei rezultante este: unde formula 2 sunt amplitudinile oscilațiilor punctului
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
obstacol de formă circulară practicat într-un paravan opac. Tabloul de difracție se va observa pe un ecran E cu centrul în punctul M situat pe dreapta ce unește punctul S cu centrul orificiului. Ecranul E este paralel cu planul orificiului și se află la distanța b de acesta. Se divide partea deschisă a frontului de undă F în "zone Fresnel". În punctul M, amplitudinea undei rezultante este: unde formula 2 sunt amplitudinile oscilațiilor punctului M provocate de undele sosite de la zonele
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
care monta (copulație) are loc înainte de erecție (de exemplu, canide) sau la speciilor care prezintă un dimorfism sexual pronunțat (de exemplu, mustelide, otariide). La speciile dimorfice, osul penian asigură un suport pentru a contracara rezistenta produsă de dimensiunea mică a orificiului vaginal. A patra ipoteză sugerează că osul penian joacă un rol în transportul spermei către ovul. Dimensiunea osului penian crește la speciile la care penetrația persistă după ejaculare și la speciile care au o penetrație unică și prelungită în locul mai
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
Sistemul excretor" are forma unei rețele periferice de vase. Girocotilidele nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili. "Aparatul genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
periferice de vase. Girocotilidele nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili. "Aparatul genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat. Ciclul de dezvoltare se petrece în
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili. "Aparatul genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat. Ciclul de dezvoltare se petrece în una sau două gazde
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat. Ciclul de dezvoltare se petrece în una sau două gazde intermediare. Din ou iese o larvă caracteristică numită "licofora" sau "larvă licoforă", care este
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat. Ciclul de dezvoltare se petrece în una sau două gazde intermediare. Din ou iese o larvă caracteristică numită "licofora" sau "larvă licoforă", care este prevăzută cu 10
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
Hidrantul de incendiu interior este un robinet cu ventil de tip colțar cu corpul din alamă sau fontă, având diametrul de 50 mm. Hidranții interiori sunt dotați cu racorduri pentru furtun și cu țevi de refulare cu orificiul de stropire de 14, 16, 18 sau 20 mm în diametru . Hidrantul interior se compune din robinetul de racord, furtunul cu piesele de racord și îmbinare, țeava de refulare cu duza de presiune. Hidranții interiori se montează în firide metalice
Hidrant de incendiu interior () [Corola-website/Science/333555_a_334884]
-
genitale", situată pe una din marginile laterale, puțin mai în urmă jumătății lungimii sale. Papile genitale alternează de la un proglot la altul, adică una se găsește pe o parte, următoarea pe cealaltă parte, însă nu regulat. Pe ele se găsesc "orificiile genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte de strobil, se pot mișca singure și pot ieși chiar prin orificiul anal, târându-se pe corpul gazdei și în așternut, până se usucă. Pe marginile laterale a proglotei se află "cordoane nervoase laterale principale". La marginea posterioară a fiecărui proglot, o "anastomoză nervoasă" transversală, circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
În ootip se mai deschid și numeroase "glande cochiliere". Din ootip pleacă două canale: vaginul și uterul. "Vaginul" în apropiere de ootip, este dilatat formând un "receptacul seminal", apoi se îndreaptă spre papila genitală în care se deschide printr-un "orificiul genital femel", alături de cel mascul. "Uterul" pleacă în linie aproape dreaptă prin mijlocul proglotului, spre marginea anterioară a acestuia, unde se termină orb. El are o formă simplă, tubulară, numai în faza tânără. Mai târziu, după fecundare, formează câte 7
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Mai târziu, după fecundare, formează câte 7—10 "diverticule laterale", de fiecare parte, bogat ramificate. La tenie, "ouăle" fecundate rămân mai mult timp în cavitățile uterine, care se extind și se ramifică. Acolo se face dezvoltarea embrionară. Nu există un orificiu pentru eliminarea ouălor. După ce ouăle s-au dezvoltat, proglotele respective se detașează de strobil și sunt eliminate din intestin o dată cu fecalele. În mediul extern, ouăle sunt eliberate prin dezagregarea proglotelor.
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
sau spicată cu negru pe spinare și flancuri și cenușiu-cafeniu-deschisă pe abdomen. Membrele și coada sunt cafenii spre negru. Animal semiacvatic, bizamul caută locuri în jurul apelor cu vegetație bogată, invadate de papură, făcându-și galerii în maluri și diguri, așa încât orificiul de intrare în galerie să fie sub nivelul obișnuit al apei, la un nivel la care nu îngheață iarna. Dacă apele scad, își sapă altă galerie, în așa fel ca intrarea să fie tot sub nivelul apei. În Deltă Dunării
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
sunt opistocelice (cu corpul concav posterior și convex anterior), un caracter unic printre pești. În intestin se află numai un rest de valvulă spirală, care mărește suprafața sa de absorbție, iar la începutul intestinului se găsesc numeroase apendice pilorice. Spiraculul (orificiul respirator extern) nu se păstrează la animalul adult, iar pseudobranhia (branhia falsă) sa care primește sânge oxigenat, este deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Gura mixinelor are două perechi de dinți pe niște plăci cartilaginoase care se mișcă orizontal, care trag hrana înspre faringe. Mixinele sunt lungi și vermiformi și pot secreta cantități uriașe de mucus fibros din 100 de glande aflate în niște orificii laterale. Specia tip "Myxine glutinosa" a fost numită după acest obicei. Dacă sunt capturați, mixinele secretă această substanță, care, la contacul cu apa, se extinde în 20 de litri de lichid vâscos și lipicios. Dacă prădătorul nu cedează, peștele se
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
cutanată specifică. Vezica biliară prezentă. Cecul este simplu. Placenta difuză. Femelele au două perechi de mamelele. Craniul cerebral și cel facial au lungimi aproximativ egale. Orbitele mari, marginile lor nu proeminează lateral. Creasta sagitală absentă. Oasele lacrimale cu un singur orificiu al canalului lacrimal. Palatul osos lat. Mandibula cu o apofiza coronoidă slab dezvoltată. Sunt animale fricoase și de aceea tot timpul sunt precaute, ieșind în căutarea hranei numai noaptea. Din acest motiv au rămas puțin cunoscuți oamenilor de știință. Sunt
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]