3,831 matches
-
1962; Însemnările unui adolescent, București, 1967; Enigma de la frontieră, București, 1968; Profesorul de dans, București, 1974; Dans la Colorado, Galați, 1991. Repere bibliografice: Valeriu Râpeanu, „Născut a doua oară”, LCF, 1960, 15; Valeriu Râpeanu, Două volume de proză în „Cartea ostașului”, „Viața militară”, 1963, 4; Grigore Zanc, „Însemnările unui adolescent”, TR, 1967, 50; Al. Chiriacescu, „Enigma de la frontieră”, „Femeia”, 1968, 6; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 167-170; Firan, Profiluri, 384-386; Micu, Scurtă ist., III, 109; Popa, Ist. lit., I, 1038
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
în planul realității imediate. Ei dialoghează în același stil colorat și se comportă într-un mod tipic eroilor lui Creangă: „ Doamne, zise atunci sfântul Petre, spăriet - ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într-o parte, nu cumva ostașul acela să aibă harțag și să ne găsim beleaua cu dânsul. Știi c am mâncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală.” (p.288) Descalificarea sacrului se produce de această dată în ambele ipostaze - divină și demonică. Cele două
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dintre care 2 500 ofițeri. Erau ocupate, astfel, în sfârșit, Grivița II și Opanez. După capitularea Plevnei Armata română a acționat în nordvestul Peninsulei Balcanice, iar rușii, după ce a trecut Munții Balcani, au înaintat pe direcția Sofia-Filipopol-Adrianopole, ajungând aproape de Constantinopol. Ostașii români au luptat în zona VidinBelogradicik, ce controla căile de acces spre Serbia și Sofia. În urma unor puternice încleștări, în ianuarie 1878, Vidinul era încercuit. Semnarea armistițiului a găsit aici armata română. Participând la războiul din 1877-1878 România și-a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și se petrece, ci un stat modern, având o armată pregătită, gata să înfrunte focul (...). Iarăși mi se pare că din lagărul rus ar fi venit o invitare foarte călduroasă și grabnică, apoi că mai multe zeci de mii de ostași ar fi trecut Dunărea și, într-un avânt vrednic de timpurile legendare, ar fi sfărâmat zidul de oțel ce apăra pe Osman.... Văd iarăși în acest trecut cuceriri, triumfuri, răsunet de aclamații în jurul voinicilor”. Artur Gorovei, în, Amintiri despre Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
din 15/27 februarie 1878 evidenția eroismul ultimilor înfruntări ale războiului independenței: ” Voi ați executat cu iuțeală și sprintenie marșurile cele mai grele pe viforoasele vremi și pe asprele geruri ale unei strașnice ierni, dar totodată ați dovedit că în ostașul român de astăzi, ca la strămoși, bărbăția este împerecheată cu răbdarea nevoilor, vârtoșia trupului cu tăria inimii... Vulturul românesc care și-a desfășurat aripile la Grivița, își odihnește acum zborul pe fecioralnicile ziduri ale Vidinului”. În adevăr, războiul dovedise din
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
trăim marea epocă a leninismului învingător”; „literatura în care credem și pe care o vom promova este literatura acestui prezent, literatura partinică, literatura realismului socialist”; „Revista nu este a noastră. Noi doar o scriem. Revista este a cititorului: muncitor, profesor, ostaș, student, activist de partid, tânăr de pe șantiere sau țarini.” În mod cu totul surprinzător, primele numere respectă o linie estetică aproape decentă, neangajată strident. Mihu Dragomir, cel care a coordonat și girat rubricile consacrate debuturilor, „Dintre sute de catarge” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
stătătoare...suntem o națiune liberă și independentă.” Colaborând cu armata rusă și voluntarii bulgari, românii au participat și la alte bătălii: Rahova, Smârdan, Vidin, dovedind lumii Întregi voința și dorința lor fierbinte de a trăi Într-o țară independentă. Jertfa ostașilor români nu a fost zadarnică. La Încheierea păcii, atât Imperiul Otoman cât și marile puteri ale Europei, au fost nevoite să recunoască independența de stat a României și alipirea Dobrogei, vechi teritoriu românesc răpit de turci. În schimb, românii erau
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
germanilor prin victoriile răsunătoare de la Mărășești, Mărăști și Oituz. După aceste victorii, generalii Eremia Grigorescu și Alexandru Averescu au fost considerați salvatorii neamului românesc. Ei au luptat sub legendara deviză: „Pe aici nu se trece”. La ordinele de zi către ostași, generalul Eremia Grigorescu se adresa astfel bravilor luptători: „Țara vă mulțumește și vă admiră, dimpreună cu aliații noștri pe care i-ați uimit cu vitejia voastră, cu dorul și hotărârea nestrămutată de a muri mai bine decât să lăsați dușmanul
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
hotărârea nestrămutată de a muri mai bine decât să lăsați dușmanul să treacă pe pământul ce ne-a mai rămas...Dimpreună cu voi depun pe mormântul eroilor ce au căzut În acestă năpraznică luptă florile recunoștinței unui popor...Să trăiți, ostași ai mei viteji, mândria și scutul fără seamăn al patriei.” Momentul 23 August 1944 a fost prezentat și comentat pe larg. După prezentarea unui fragment din „Proclamația către țară” a regelui Mihai I prin care anunța arestarea mareșalului Antonescu și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se teamă de soldatul barbar cel care se teme de Domnul, nici nu se poate teme de asaltul dușmanului cel care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care ar fi format după sine sufletul religios al romanilor convertiți la Evanghelie? Potrivit mărturiei din Faptele Apostolilor se pare că da, iar aceasta în urma viziunii angelice, când Cornelius a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei care îi erau mai apropiați, cărora după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope (Fap 10, 7-8), să-l cheme pe Petru. Aceștia, întâlnind Apostolul, i-au transmis cuvintele centurionului fără nici o ezitare, spunându-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care aceștia o ofereau camarazilor de aceiași credință în închisori, anterior judecății. Această asistență era comună în toată Biserica. Putem vorbi și despre inițiativa unor episcopi de a trimite persoane de încredere în temnițe, pentru a-i susține pe ostașii lui Cristos în păstrarea răbdării și pentru a-i întări în mărturia credinței. Unii soldații creștini aveau posibilitatea să pătrundă și să înainteze prin temnițe, pentru a putea vorbi cu cei condamnați pentru credința creștină: La Milano este venerat martirul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aici: Besa, care a fost decapitat; Makarios, libian de neam, ars de viu; Alexandru și Epimah, după ce au fost mai multă vreme întemnițați și au pătimit chinuri, schingiuiri și biciuiri, au fost arși cu var clocotitor; o întreagă trupă de ostași: Ammon, Zenon, Ptolomeus, Ingenuus și Theophilus torturați până la spasmul final. În Epistola 34, Ciprian evocă alți doi soldați: Ignațiu și Laurențiu. După o scurtă perioadă de pace, care a urmat persecuției lui Decius, un succesor al acestuia, împăratul Valerian (253-260
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aleagă una din două: ori să rămână ascultători (vechii rânduieli, n. trad.) și atunci își pot păstra poziția și gradele câștigate în armată, ori, în caz că se împotrivesc poruncii (de a jertfi idolilor, n. trad.), să le piardă. Atunci foarte mulți ostași din împărăția lui Cristos au preferat, fără ezitare și fără să mai discute, mărturisirea lui Cristos în schimbul măririi aparente și bunăstării avute înainte. Consecința acestor acțiuni imperiale a fost deosebită. Spre sfârșitul secolului III, creștinii erau destul de numeroși; de teama
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puncte de vedere. Istoricii ne oferă exemplul emoționant al generalului Xerxes: acesta, privind nemăsurata desfășurare a forțelor sale la trecerea Helespontului pentru a cuceri Grecia, a avut o tresărire de bucurie și de orgoliu văzând atâtea zeci de mii de ostași În slujba sa, fapt reflectat de privirea-i mândră și de veselia chipului său; dar, aproape În același timp, s-a Întristat, privirea i s-a Încruntat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi la gândul că, nu peste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mândră și de veselia chipului său; dar, aproape În același timp, s-a Întristat, privirea i s-a Încruntat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi la gândul că, nu peste mult timp, o mare parte din bravii săi ostași vor trebui să moară. Μ Multe dintre erorile pe care le facem se explică prin faptul că ceea ce am plănuit, mintea noastră a și realizat În forul ei interior (desigur, În formele sale specifice: simbolizate, ideale), iar spiritul nostru este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în el un trecut de răscoale și jertfe, Horia, Bălcescu sunt invocați alături de Munții Carpați, ce-au stat și stau de strajă țării. Sunt invocați Decebal, capete de voievozi, Tudor, tragicul sol al sfintei măști, precum și cei osândiți la Doftana, ostașii de rând ai partidului. și iată-l făcând portretul patriei: "Ești drum sădit cu lună/ și-mprejmuit cu soare/ săpat cu munții prin veacuri/ cu veșnice izvoare." Pe Nicolae Dragoș îl refuză deocamdată marile idei și rămâne un modest poet. Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
seninătatea clasicilor: "Albastru mineral/ e cel din casele țărănești./ Lui Rareș i-am găsit asemuirea cu Ștefan/ și cu un frate al tatei". Într-un limbaj plastic, la Tiberiu Utan, trecutul este un exemplu de înălțime spirituală, de învățătură. Strămoșii "Ostașii noștri", sunt risipiți în piatră, în pădurea de mesteacăn, în plopii sunători... într-un peisaj puțin decorativ: "Ca la atac, în linii, mormintele stau șir și dorm voinicii țării acolo-n cimitir." Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eforturilor noastre o constituie scena pe care societatea își așează eroii sau valorile pentru a-i face vizibili, servindu-se astfel de ei. Fobia contemporană: a muri necunoscut. Pentru a salva de la acest risc soldații morți neștiuți am inventat Monumentul Ostașului Necunoscut. * Cărțile pot să-ți schimbe ideile. Despre măsura în care ideile îți pot schimba viața rămâne să mai vorbim. * Dorința de libertate este supraapreciată, fiind continuu surclasată de instinctul de supraviețuire, nevoia de siguranță, dorința de plăcere, poate și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dispărut dintr-o dată și nu s-a mai văzut nici o parte din corpul lui și nici un rest din hainele lui”9). „Unii autori - continuă Plutarh - și-au dat cu părerea că senatorii [jigniți de faptul că a împărțit el singur ostașilor pămîntul cucerit cu spada și a dat înapoi veienților pe ostateci” - n. m.] s-au ridicat asupra lui și l-au ucis în templul lui Vulcanus, împărțindu-și apoi corpul și luînd fiecare cu sine, în sîn, cîte o bucată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
moștenesc bogăția părinților,/ ci simplitatea pietrei,/ al cărei chip mereu se ascunde". La fel, în Oreste, despre simplitate, actantul liric mărturisește a fi ucis în numele aceleiași simplități eliberatoare: "Astă-vară, într-o noapte târzie,/ am văzut statuile doborâte și plutind./ Erau ostașii tatălui meu./ La chemarea ta, marea s-a oprit,/ statuile s-au întors cu strigăt./ Erai atât de vie!/ De atunci îmi doresc simplitatea,/ bucuria de a trăi./ În numele ei, am ucis." Hipertrofia eului convins de propriile forțe, egolatria unora
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neprăvăzător, repetă cu voce tare ceea ce spuneți, vreau ca aceste principii să le strigați în stradă, să le tipăriți la lumina zilei, să le răspîndiți în toată Europa prin misionarii pașnici sau prin baionetele celor o sută de mii de ostași ce se vor ridica la luptă pentru libertate, avînd aceste principii înscrise pe stindardul lor [...]. Ei bine, toate acestea nu se pot face decît după moartea nu a monarhului, ci a monarhiei, după sfidarea forțelor religioase, decît după ce nu va
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
construirea unui palat al invalizilor militari prin strângerea unui fond, își anunță în articolul Rostul nostru, semnat D.I. Stroici, intenția de a cultiva „amintirea trecutului istoric cu mărețele-i fapte”, vorbind despre „vitejia neamului românesc și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
săptămânală, bisăptămânală, lunară, numere cumulate), mutări ale redacției între Bacău și Iași (din 1920 din nou la București), urmându-l pe director în Moldova, unde se afla mobilizat. Frecvente au fost și transformările de subtitlu: „Revistă românească enciclopedică”, „Organ închinat ostașilor și intereselor naționale”, „Revistă literară. Patriotică. Ilustrată”, „Revistă literară ilustrată. Sociologie, economie, critică, filosofie, artă, muzică, higienă, gospodărie”, „Organ al Armatei II” ș.a., ca și cele în aspectul grafic, coperta devenind policromă. Concomitent, conținutul și structura se diversifică prin introducerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
uită că Revoluția nu e a Frontului, oricâtă osteneală și-a dat acesta de la 22 Decembrie încoace, la cârma țării, ci a poporului însuși, mai ales a tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță? Opinia, II, (28 ian. 1990), p. 1, 3 TIMEO DANAOS... Un articol din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]