3,728 matches
-
Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
până peste cap În ceva din care n-ai mai putea ieși. Dar m-am holbat, totuși, la mâna mea, Încercând să-mi reamintesc fiecare amănunt În legătură cu felul În care el mi-o sărutase, după care am vârât mâna cea păcătoasă În poșetă și am scos de acolo mobilul. Am format numărul lui Alex și m-am Întrebat ce anume o să-i spun - dacă o să reușesc să-i spun ceva. 9 Mi-au trebuit douăsprezece săptămâni până să mă Înfig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să le stârnească interesul. Isaia socoti că a sosit clipa lui, trase o dușcă zdravănă, apoi scoase de la brâu catastiful și un pămătuf de busuioc. Îl muie într-un borcan și începu să stropească în jur, boscorodind : — Vai ție, popor păcătos, popor al Sodomei și Gomorei. Ești tot o rană și totul este pustiit, țarinile vi le mănâncă străinii sub ochii voștri ! De veți da bani pentru biserica Domnului, bunătățile pământului veți dobândi ! Magdalena se apropie cu pași nesiguri, scoase un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o variantă se spune că, pentru a ajunge la cer, eroului i-ar trebui „scară de-argințel, / toiag de oțel, / opincă de fier”. Pentru a exprima gravitatea sacrilegiului pe cale să îl comită Soarele, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
Nu același lucru se poate spune despre sora ei, Maud, personajul principal al romanului, care adaugă la viciile destrăbălării și venalității pe cel al prefăcătoriei. Maud de Rouvre apare ca o diavoliță în carne și oase, lipsită de scrupule și păcătoasă ca Eva la începuturile lumii, antipodul idealului feminin. Maud de Rouvre este înzestrată cu acea frumusețe malefică a diavolului, care ia mințile bărbaților. În pletele ei lungi și negre ca abanosul străfulgeră reflexe arămii, aproape roșii. În lumina apusului, ochii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
marcați de un sistem de reprezentare a lumii binar, maniheist, moștenit de la doctrina creștină. Începând cu Evul Mediu, bărbații au tendința să perceapă universul ca fiind scena unei lupte încrâncenate între Dumnezeu și Satana. Se reprezintă pe ei înșiși ca păcătoși ori sfinți și le văd pe femei ca fiice ale Evei ori ale Mariei. Păcătoase absolute, răspunzătoare pentru toate relele sau, dimpotrivă, mame preaslăvite și spiritualizate, izbăvitoare ale neamului omenesc. Ce sunt femeile? Pentru bărbați, ele sunt în mod necesar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu Evul Mediu, bărbații au tendința să perceapă universul ca fiind scena unei lupte încrâncenate între Dumnezeu și Satana. Se reprezintă pe ei înșiși ca păcătoși ori sfinți și le văd pe femei ca fiice ale Evei ori ale Mariei. Păcătoase absolute, răspunzătoare pentru toate relele sau, dimpotrivă, mame preaslăvite și spiritualizate, izbăvitoare ale neamului omenesc. Ce sunt femeile? Pentru bărbați, ele sunt în mod necesar ori madone, ori drăcoaice; ori mame, ori târfe... Seducătoarele, niciodată cu-adevărat inocente, mai curând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Un nou mit feminin: personajul băiețoasei Într-adevăr, tânăra femeie de după război are, în imaginarul colectiv, chipul "băiețoasei". Ea este adevăratul simbol al acestor frenetici ani '20. Se bucură de un asemenea succes, încât o detronează în cugetele contemporanilor pe păcătoasa "semi-virgină" din perioada Belle Époque. Ea este cea care provoacă acum controverse, indignare și neliniște. O caricatură a semi-virginei? Ce se poate spune despre fetișcana băiețoasă? Ca și semi-virgina, ea este la origine un personaj literar, eroina celebrului roman de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Marat, Desmoulins, Duchesne, își avea publicul lui; ne-am putea gîndi că mulțimile incendiare, ucigașe, canibale, prădătoare, care au răvășit Franța acelor zile de la un capăt la altul, nu erau decît excrescențe, erupții maligne ale publicului în vinele căruia paharnici păcătoși purtați în triumf la Pantheon după moarte tot turnau zi de zi alcoolul înveninat al cuvintelor goale și violente"317. Într-o singură frază Tarde încearcă să-și regleze conturile cu toate capetele înfierbîntate ale Revoluției, vărsîndu-și propriul venin asupra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
frământările lumii și vei uita sentimentele lumești. Nu îți vor fi iertate greșelile, orice încălcare a regulilor îți va fi pedepsită și, dacă o să stărui în greșeală, vei fi trimis acasă rușinat și arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dăduseră ascultare? Dar ție, mătușă, ți-au dat vreodată ascultare? Mătușa îi arătă palma mîinii stângi. Văzu o cicatrice mare vindecată și nu prea. Asta mi se trage de la raza unei stele. Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
operă, nu se mai îndoia pentru el anume. La confesional a dat peste Stareț, cu glasul lui înțepat, țâfnos, gata de-al înfrunta ca un jude: voia să afle cum făcuse rost de acea carte păgână și clevetitoare: Cine-i păcătosul care ți-a dăruit cartea aceea dăunătoare? Un călător; a șovăit înainte de a mi-o oferi, avea intenția s-o arunce dar până la urmă mi-a încredințat-o mie. Ai grijă să spui adevărul, ești la spovedanie. N-am să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de cel care părea căpetenia sectei ca să-l întrebe: Nu e nevoie de nicio întrebare: sunt păcătoase, dar nimeni nu le-a făcut vreun rău, decât cel ce trăiește în umbră și trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut-o prea groasă, ai sfidat totul și pe toți, tu, un biet vierme, un călugăraș tâmp și păcătos. Șarpele în vechime era un simbol al fecundității. Istoria, Dumnezeu n-a făcut-o să înceapă cu Cristos, ci mult mai înainte, când lumea nu era stăpânită de asupritori și canalii, șoimi și corbi, șacali și vulpi. Pe-atunci oamenii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Va sosi clipa în care acești viermi o să vă cotropească paturile, șeile cailor, arătându-se la balcoanele palatelor voastre. Capul tău e plin de bazne, fra' Tommaso, iar baznele nu te vor scăpa de rug. Trufie, nerușinare, intoleranță, sunt semnul păcătosului ce ești. Dumnezeu să te ierte, căci de virtuțile pe care ți le-a dăruit, ți-ai bătut joc, amăgindu-i pe cei sărmani și aruncându-i într-o mare de suferință. Gândește-te câți sărăntoci vor fi judecați pentru că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este de aceeași teapă cu Xaravas. O căzătură excomunicată de Biserică, iar voi asculați ce vă zice ca de cuvintele Evangheliei. El, la Squillace, m-a amenințat și m-a lovit cu cravașa, m-a torturat și umilit. Și mai păcătos s-a purtat cu mine în temnița de la Gerace pentru a-mi smulge denunțuri pe care ar fi trebuit să le născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e acela? Am să-l spun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cârciumă în sat, fiindcă n-am timp și-n plus n-aș avea de unde să risipesc banii pe băutură și jocuri. Ai luat și tu parte la răscoală, așa e? Eu merg întotdeauna alături de fiul meu, el nu e un păcătos, așa cum se spune. Ți-a spus vreodată că i-a sfătuit pe alții să simuleze nebunia ca să scape de osânda capitală? Niciodată. Și nici el nu se preface, dacă nu m-a recunoscut, bietul meu fiu. Se preface, nu vezi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scoaterea umanității din această stare de păcat. Se ridică, acum, o întrebare firească: oare "diversificarea omenirii în națiuni" constituie un păcat sau o consecință a păcatului? Răspunsul teologului român este revelator în acest sens: "Națiunea, în faza păcatului, are manifestări păcătoase, pentru că natura omenească în general, cu toate diversificările în care se înfățișează, este păcătoasă. Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităților naționale, ci prin îndreptarea naturii omenești în general. Dacă ar fi ceva păcătos în însuși
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
diversificarea omenirii în națiuni" constituie un păcat sau o consecință a păcatului? Răspunsul teologului român este revelator în acest sens: "Națiunea, în faza păcatului, are manifestări păcătoase, pentru că natura omenească în general, cu toate diversificările în care se înfățișează, este păcătoasă. Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităților naționale, ci prin îndreptarea naturii omenești în general. Dacă ar fi ceva păcătos în însuși specificul național, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni și răi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un păcat sau o consecință a păcatului? Răspunsul teologului român este revelator în acest sens: "Națiunea, în faza păcatului, are manifestări păcătoase, pentru că natura omenească în general, cu toate diversificările în care se înfățișează, este păcătoasă. Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităților naționale, ci prin îndreptarea naturii omenești în general. Dacă ar fi ceva păcătos în însuși specificul național, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni și răi în cadrul unei națiuni, căci toți
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
are manifestări păcătoase, pentru că natura omenească în general, cu toate diversificările în care se înfățișează, este păcătoasă. Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităților naționale, ci prin îndreptarea naturii omenești în general. Dacă ar fi ceva păcătos în însuși specificul național, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni și răi în cadrul unei națiuni, căci toți ar fi răi"3. Nae Ionescu considera că națiunea ca realitate istorică așadar, una dintre cele două accepții este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
semnificativ demersul său analitic de arheologie interconfesională prin abordarea raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și mai mult se încrede în zeul bunei credințe). Lucrarea mântuitoare aparține lui Hristos; El se jertfește în locul omului, "prin meritele lui și acoperindu-i păcatele cu pulpana hainei lui". Altfel spus, rolul ființei umane este pasiv, ea primind lucrarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]