6,411 matches
-
fețe... Chipuri cândva frumoase, ce au traversat mulți ani, chipuri ce au știut cândva să zâmbească, acum, împrejmuite de plete albe, urmăreau cu o tristețe nedisimulată copilașii ce le aminteau, poate, de copilăria lor, de colindele copilăriei lor, de căminele părintești cu mese îmbelșugate, de proprii lor copii și nepoți. Ne-am aranjat apoi și noi. Cu Bogdan, băiețelul Steluței, eram șapte; cele mai bune auspicii... Am cântat în această echipă cântece sahaj. Și am început, bineînțeles, cu Shri Ganesha. M-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bine să ajungi la țară să predai limba franceză, să predai isto‑ ria sau să faci absolut orice, decât să ajungi la țară și să obligi femeile să nască și să fii responsabil de toată nebunia asta. Deci nici măcar raționamentele părintești nu țineau. Finalmente, de-asta nu este bine să decizi pentru alții, pentru că niciun raționament nu este impecabil și nu poate prevedea toate consecințele. V.A. : Admit că asta e morala poveștii. A.M.P. : Evident. Dar cu atât mai mult
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu stă și nu va sta sub influența, pe dreptate acuzată, a nici unui iconarism. A fost o neînțelegere la mijloc: respectivii iconari abuzând la un momentdat de ospitalitatea Glasului Bucovinei și a Junimii Literare și mai ales de atenția, prea părintească, dacă nu interesată a celor pe care dl. Const. I. Popescu îi califică drept „regionaliști ai capitalei” s-au pretins a fi nadirul și zenitul spiritualității noii bucovinene și s-au prezentat tuturor ca făcând parte dintr-o grupare, bine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Continuă a se publica: actualități literare, șarade, enigme, carte de vizită magică, priveliști din Bucovina, Valea Bistriței aurii. * Miorița este numele unei publicații străjărești scoasă de elevii centurei a VIII-a a Liceelor „Mitropolit Silvestru” și „Aron Pumnul”. Pornită sub părinteasca oblăduire a dlui comandant de ținut prof. Vlad Bănățeanu, revista conține lăudabile încercări literare, ucenicia necesară scriitorilor de mâine. Toate laudele inițiatorilor: V. Bănățeanu, N. Neagu, N. Tăutu, F. Deculscu. (Din Orizont nr. 4/1939) * Miorița, revistă literară a străjerilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dragoste față de popor și identificarea cu interesele și năzuințele lui. De pe această bază ideologico-artistică, Uniunea Scriitorilor a luptat împotriva ideologiei burgheze, a influențelor și manifestărilor acesteia în literatură". Se recunoaște cu gratitudine "rodul ajutorului multilateral, al înțelegerii adînci, a grijii părintești, pe care Partidul Muncitoresc Român și Guvernul Republicii Populare Române le-au acordat întotdeauna scriitorilor, confirmarea de către viață, de către însăși dezvoltarea literaturii a justeții principiului leninist al îndrumării literaturii de către partid". Se militează pentru crearea unei literaturi socialiste în conținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a confruntării și a minciunii, una liniștită și pricepută; nu-i rămîne a se comporta decît ca un țăran deștept și mahalagiu viclean. A treia soluție neașteptată și stranie: minciuna. Una binecuvîntată, șoptită de Hristos. Astfel împlinește sfatul și porunca părintească, primite înaintea arestării: să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni. La confruntare, cea care i-a fost cîndva prietenă încearcă să-i reamintească întîlnirea, el refuză, remarcînd totodată noutatea metodelor Securității; ei nu mai apelează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sînt pus pe rangă, soluție disproporționată față de amenințare, dar neplăcută și rea. Mircea M. se arată foarte complezent, moaie ambele prosoape al meu și al lui și cu gentilețe stingherit părintească (e mai tînăr ca mine) mi le aplică pe cap, pe coaste, pe tălpi, după cum e cazul". Fostul gazetar la "Universul", Mircea M., coleg de celulă, se roagă în fiecare seară. Pe N. Steinhardt îl preocupă mai vechea dorință, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aduc aminte că tatăl meu, director de școală într-un sat, a eliberat certificate de șapte clase primare unor tineri care nu aveau nici patru. Mi-am amintit lucrul acesta încă în închisoare și, în vreme ce alții se gîndeau la casa părintească plini de nostalgie, mie îmi venea în minte mai ales acest detaliu. Imaginea luminoasă a copilăriei se întuneca de reproș. La rugămințile lor, ale rudelor, de silă, de milă, tatăl meu a cedat. Înarmați cu aceste falsuri, băieții au intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit profund pe Robby, așa că în timp ce Jayne verifica paharele care fuseseră în spălătorul de vase, am încercat să-mi consolez fiul. La modul părintesc, l-am asigurat că a merge necostumat era probabil în interesul tuturor, oferindu-i ca exemplu povestea propriei mele experiențe de Halloween din clasa a șaptea, când m-am dus la școală ca Vampirul Sângeros și nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toc. Cineva mi-a dat să țin un cobai, în timp ce îi priveam pe copii cum interacționează - o scenă de gelozie pentru o parașută, o cursă de ștafetă, concurs de șuturi cu mingea de fotbal printr-un disc strălucitor, călduțele critici părintești, Sarah ronțăind o coadă de crevete („De necrevet!“ a nechezat ea; da, familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând că se sufoca. Și atunci m-a pocnit: dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Stimate domnule Eugen Dimitriu, Scrisoarea pe care am primit-o cu Întârziere datorită faptului că am fost plecată În concediu, a Însemnat foarte mult, purtând cuvântul dvs. și gânduri despre dragul meu tată care pentru mine a fost Întruchiparea dragostei părintești. Bunul Dumnezeu l-a Înzestrat cu o deosebită inteligență și talent poetic, fiind În același timp și un adevărat cărturar, după cum Însăși dumneavoastră Îl caracterizați. De la bunul meu tată mi-au rămas poezii, poeme cu teme istorice și religioase În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sentimente de stimă. Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu </citation> <citation author=”SMÂNTÂNESCU Dan” loc=”(București)” data =”9 ian. 1974”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Plecând În U.R.S.S. am lipsit oarecare timp din țară. Înainte de aceasta, m-am mutat În casa părintească (str. Avram Iancu 22, sect. 3, of.p.20, tel. 13.66.27) așa Încât - În viitor - vă rog să-mi scrieți la noua adresă. M-am mutat la cca. 200 m. de unde ședeam (În spatele restaurantului „Izvorul Rece”). Ce mai faceți? Mi-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Suceava expozițiile nu s-au lăsat așteptate! Aș fi bucuroasă dacă aș mai ști și eu câte ceva din viața culturală a acestui renăscut oraș! Georgel a fost și el la București câteva zile, venise de la Fălticeni, unde a vândut casa părintească, era destul de impresionat de acest lucru , Însă trebuia să vândă, casa avea nevoie de Îngrijiri urgente! I-a părut rău, că a fost În imposibilitate de a veni să vă vadă și să mai stea de vorbă cu D-voastră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de leu albinos; Uniunea Scriitorilor și cele câteva redacții ale revistelor literare, unde am discutat despre cultură și politică; Parlamentul estonian, afișând fotografiile deputaților din Estonia interbelică, de dinaintea anexării sovietice - imagini pe care le comentează, pe un ton grav și părintesc, totodată, profesorii în fața copiilor învățați să țină la patria lor adevărată, nu la una fictivă, impostoare... Mi-e teamă că tonul acestor evocări va fi, inevitabil, ușor romanțios, melancolic. Nu vom sta aici decât o zi și jumătate, încât cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în care clasicul a petrecut mai mulți ani de viață, e formată din două odăi și o tindă - o arhitectură extrem de simplă - cu un interior tradițional: mobilier frust, scoarțe pe pereți, stative de țesut, unelte de tâmplărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
peron, mai ferit, unde ne așteaptă trenul nostru, „Literatur Express Europa 2000”, cu care am călătorit de la Bruxelles până la Kaliningrad. Regăsirea trenului „istoric, burghez și comod” la Brest este o binecuvântare, ne bucurăm sincer, de parcă ne-am fi revăzut casa părintească, iar nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de un incident cu macedoneanul Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ecumenice se desfășoară acolo unde nu au loc incidente armate. Ierusalimul continuă să nu le vrea, astfel încât lipsesc tocmai acolo unde e mai multă nevoie de ele. Profesioniștii dialogului nu așteaptă să li se spună de două ori că vatra părintească nu agreează reuniunile de familie și nu suflă niciun cuvințel despre ele. Conferința mondială a religiilor pentru pace și-a ales cuminte, ca loc de desfășurare a manifestațiilor, Kioto, iar festivalurile cauzei nobile își montează corturile la Assisi, la Vanves
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Moldova... 6. Istorii din tinerețele lui moș-Brebu: o istorie de dragoste în cea dintăiu tinerețe... 7. Altă istorie de dragoste, cu o nevastă... c-un cal... 8. Istoria cu fratele vitreg care se întoarce, după o rătăcire, la căminul părintesc. Vra să moară acasă. Frate-său nu vra să-l mai cunoască.... Încă de pe când trăia tatăl, acesta a simțit că nevastă-sa l-a înșelat, și urăște fructul păcatului. I-a dat a înțelege, l-a persecutat și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu Iancu Dorojan. Deci un tânăr care vine la moșie cu gând să facă bine. Stă la capăt de țară, împreună cu personagiile de-aici, și la urmă atitudinea tuturor într-o răscoală. I Un tânăr (Iancu Dorojan) vine la moșia părintească cu gândul să facă ceva (fără a avea însă într-însul fundamentul necesar pentru înțelegerea țăranului). Drumul spre moșie și gândurile lui. II Pe moșie este o gară. Șeful are o nevastă ca vameșița de la Cornul-Luncii. De la moșie până la gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de chemare arată că știți pentru ce-ați venit; vreau numai să vă amintesc încă o dată, că noi, oștenii României am ajuns în anul 1913 cele mai frumoase zile ale vieții noastre, când râdicam steagurile pentru mărirea și înălțarea moșiei părintești! Iubiții mei camarazi! Ales între toate neamurile din acest colț de lume a fost poporul românesc. Trăind într-o țară mândră și îmbielșugată, blajin, creștin și primitor, senin la obraz și drept la inimă, a fost pus parcă aici anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară cu iaz), ca să-și găsească norocul în lume, și ajunge tovarășul voivodului Bogdan, după ce a colindat Moldova și Galiția, și a fost și oștean... La Suceava când se-ntâlnește Vodă cel bătrân cu cel tânăr, e-n ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voie să se coboare mai jos de Smotrycz și nici să stabilească legături cu persoanele oficiale din hotarul Moldovei. „Promitem, pe deasupra, se angaja Ștefan, boierilor moldoveni care-l servesc pe Petru Aron cu asentimentul maiestății regale să le restituim bunurile părintești și să-i cinstim după meritele lor”. Negustorilor poloni li se acordau aceleași libertăți ca și până acum. Ștefan accepta suzeranitatea regelui polon, promițându-i ajutor împotriva tătarilor. Se observă o restrângere a obligațiilor pe care le contracta de obicei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dajbog, pârcălab de Neamț, iar la 29 august 1480, Voica, ce-a de-a doua fiică a lui Petru Ponici vinde și ea un țigan lui Hărman, pârcălab de Cetatea Albă, ceea ce înseamnă că urmașii lui Petru Ponici împărțiseră moșia părintească.) Fiind vorba de moșii mai mari, aflăm că la 27 mai 1480, Șteful, pârcălabul de Hotin, primea un privilegiu, prin care i se întăreau satele Ecușani, Drăgușani și Poprincani, care îi reveniseră în urma împărțirii satelor moștenite cu rudele sale. Cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Alexandru cel Bun “a pierit de turci”, adică atunci când au năvălit turcii în țară. Nepoții lui Stoian au adus martori și la 14 octombrie 1490 domnul le dă un nou privilegiu, prin care li se întărea stăpânirea asupra moșiei părintești. Perioada 1457-1503 După anul 1504, sunt documente în care se menționează un privilegiu, dat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, în legătură cu o proprietate. Cu ocazia comemorării a 500 de ai de la moartea marelui domn, au fost publicate aceste mențiuni de către
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Muntele constituie sălașul ființelor mitice, atât suprafața lui, cât și adâncurile misterioase, după cum o sugerează prepoziția prin. Al doilea element anatomic fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză contactul cu energiile mistuite ale vetrei părintești și alege fertilitatea nestăvilită a naturii. Buzele, ca receptacul al vitalității externe, sunt atrase de energia intensă a apelor din străfunduri, căci au devenit incompatibile cu obiectele domestice ce întârzie contactul cu substanțele hrănitoare. Momentul ritual surprins în colindă este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]