3,749 matches
-
În cazul cînd i-ar fi cerut bani. Se simțea ca un copil pierdut care se agață de mîna primului adult Întîlnit În cale, implorîndu-l să-l ducă acasă... În ziare nu scrie nimic, spuse el, fără să-i mai pese de senzorul imaginar. — Da, nici un cuvînt. — Am pregătit o scrisoare pentru poliție. N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Ai și expediat-o? — Încă nu. Mai așteaptă, poate că n-o să mai fie nevoie. Nu te pripi! Crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
două săptămâni de concediu medical pe blat; apoi, ajuns la birourile din strada Grenelle și urcând la etaj, Își dădu seama că era bronzat, În plină formă, și că situația era caraghioasă; de asemeni, Își dădu seama că puțin Îi păsa. Colegii, seminarele lor de reflecție, educația umanistă a adolescenților, deschiderea spre alte culturi... nimic din toate astea nu mai era important pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cauză trebuie să aibă litere mult mai mici, altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul nostru, pentru care, vă reamintesc, În alte vremuri l-am fi perpelit pe rug. O dată, de două ori, de trei ori! Amin, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc flămînd. Dacă ai chef să nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încape discuție. Dacă mă‑ntroc și văd că te‑ai culcat iar cu contabilul ăla, fac moarte de om. Dar azi nu voi mai țipa la tine, ca de obicei, fiindcă ai ignorat deja de multe ori, fără să‑ți pese, aceste avertismente; nu, astăzi te anunț calm, dar tăios, că te voi omorî cu pistolul meu Steyr cu țeavă rabatabilă - am tot dreptul s‑o fac. Dar, Otti, pentru numele lui Dumnezeu, nu, nu, nu‑l cunosc pe‑acest contabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pentru o fracțiune de secundă simte că el și Anna formează un zid de nepătruns pentru Sophie. Dar îi trece imediat. Sophie lovește mereu cu vârful piciorului în povârnișul acoperit cu viță de vie - deh, își permite să nu‑i pese de starea pantofilor ei - și declară dintr‑odată că dirigintele a sunat‑o nu demult pe maică‑sa ca s‑o întrebe dacă Sophie n‑ar vrea să plece pentru un an în America, cu o bursă. Ea nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
punct de vedere. Afară, tata spune că lui fiu‑său o să‑i dea acuși borșul pe nas, cum i s‑a mai întâmplat de atâtea ori, când o să primească un pumn în mutră. Vă rog, imploră Rainer fără să‑i pese de durerea care‑l paște, nu intrați în magazin, vă rog, vă rog. Hai să nu intrăm, Otti, aș vrea să mă mai uit și la lenjerie și apoi ne întoarcem la căsuța noastră primitoare. Altfel doamnele or să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privirea asupra mea! Și uită-te și la târfa de colo. Fă-mă să simt măcar ceva-ceva, să răsuflu, să palpit, să se vadă! Dă-mi măcar o inimă mai mare, fiindcă de penisul meu n-are cum să-ți pese. Deși, să știi, Doamne, că de-ar fi să-mi recapăt zvâcnirea, ar fi ca și cum mi-ai dărui o a doua inimă. Nu știu ce-aș putea face cu ea, cu inima asta nouă, o voi folosi mai Încolo, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aș putea aluneca Într-un fel de satanism numai pe jumătate involuntar. Ca să-mi regăsesc vlaga, experimentam prea mult. Îndrăzneam aproape orice și-n același timp mă căcam pe mine de frică. Fiindcă, dacă de Dumnezeu nu prea Îmi mai păsa, de diavol mă temeam ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îndoială, cine ne-ar fi acuzat de asta, dacă am fi avut și nerușinarea să ieșim În public cu asemenea griji, n-ar fi greșit prea mult. Dar, nu-i așa?, mimând și făcând, am ajuns ca, Încet-Încet, să ne pese. Fiindcă, dacă există un bun snobism cultural, cel care te Îndeamnă, de pildă, să asculți muzică clasică ori să-i citești pe Dante și Homer, deși e greu să-ți placă din prima, dar asculți și citești doar fiindcă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcea timp doar pentru ei doi? Ca să fie cu el, trebuia să fie și În C.a. Iar asta nu o interesa foarte tare. Nu avea timp. Copiii mergeau la școală. Librăria nu mergea grozav. Lui nu părea să-i pese. Aveau datorii, stăteau cu chirie. Și așa mai departe. Nimic neobișnuit după zece ani de căsnicie. Nici o altă femeie, nici un alt bărbat. Nici vorbă de probleme la pat. Cătă Îmi spusese o dată despre Cristina, provocat cu privire la fidelitatea lui (pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sau nu În afara programului mă interesa mai puțin, eram oricum flatat, nu mi se Întâmpla prea des ca o stripteuză, și blondă pe deasupra!, să se lipească de mine și altfel decât În interes de serviciu. Deși nu de ea Îmi păsa mie În primul rând, fiindcă eu mă dădeam la negru: mai aveam să-i spun Încă atât de multe! Iar el se dădea la blondă, iar ea se dădea la alb. Și albul eram eu, Îmbujoratul de Absolut, votcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ros și de Îndoieli artistice, așa că sângeram abundent. M-a scos din convalescență o Întâmplare banală: Într-o zi, făcând un drum cu taximetrul, la coborâre mi-am uitat portmoneul pe bord. Nu aveam prea mulți bani În el, Îmi păsa mai mult de actele pierdute, mă Îngrozea tevatura solicitării unui buletin nou. În consecință, pentru că reținusem indicativul mașinii cu care călătorisem, am sunat la dispecerat și am Întrebat de portmoneu. Așteptând la telefon un răspuns, am apucat s-o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În joc și mimează amândouă niște scene safice. Eu stau cu Pârvu pe canapea și comentez golănește. Pe senator Îl trec toate apele, Îmi cere detalii despre Andreea, nu le mai ia În seamă pe fetele de la masă, puțin le păsa ălora, lor le ieșeau oricum banii din băutura pe care o plăteam eu. Mă chestionează Îmbăloșat: - E drogată sau ce-i cu ea? Apuc să-i confirm ipoteza, văd cum Îi sticlesc ochii de perspectiva unei duble plăceri. Andreea termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chinui degeaba să recunosc, până la urmă renunț, Încerc să m-adun, să mă concentrez. Mă uit la Leac, ăla se uită la Pârvu, e palid și Încremenit, crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând, nu pare să-i pese că i-am stricat planurile. Dacă o fi avut și el niște planuri. Cine știe, la cât a băgat În el. Ochii-i sticlesc a nebunie blajină, Începe să se legene ca un copil care de-abia a Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
au pornit, declanșându-se una din alta. Mecanism dereglat, care se răzbună pe stăpânul care l-a ținut atâta vreme sub supraveghere. Chiriașul A.P. este palid, palid... Nu mai are importanță ce spune. Principalul fusese spus, divulgat, nu-i mai păsa, va accepta trucul, va accepta convenția. — Tocmai căderile nebănuite la unul ca el ne-au apropiat, când le-am descoperit. Îmi povestea cândva cum în primul său an de șantier, în nu știu ce orășel ardelean, întâlnise, într-un tramvai, o tânără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de Siloa, fiind eu gata-gata să mă apuce plânsul, dar nu eram singurul. S-a lăsat cu tot soiul de zgomote În noaptea aceea, veselia s-a amestecat cu tristețea, dar totul s-a stins când, fără să-mi mai pese de nimic, m-am trezit că mă rostogolesc cu o mamă sau cu una care avea să fie mamă, la marginea unui tufiș des, cu frunze mărunte și cu mulți țepi. Bun Înțeles că am făcut ceea ce niciodată nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi spui lespede. Așa cred. Așa trebuie că-i spui, dacă vorbele nu au lunecat cumva prea mult de la ce au Însemnat ele la Început. - Cum au făcut asta? - am Întrebat. Ai mai văzut așa ceva? Lui Enkim, Însă, nu-i păsa de lucrătura aceea, căci o ținea tot pe-a lui: - Noroc cu tine, Krog, că altfel Enkim nu te mai vedea nici pe tine și nici pe nimeni vreodată. L-ai strigat pe Tatăl și femeile au venit cu luntrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce Runa, roșie la față, Îl Împingea din toate puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urme? mă Întrebă ea atunci. Soarele prinsese să coboare când am ajuns noi În pajiștile limpezi de pe munte. Abia mai puteam să-l cărăm pe Enkim, dar Runa mă Îndemnă să nu mă opresc. De-acum, nici că-i mai păsa că lăsam urme cu nemiluita, doar spunea: - Hai, hai. Se făcuse beznă când Runa scoase un fel de scâncet. Adulmecă, grăbită și-mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde erau trase luntrele lor. Era noapte, dar Vindecătorului nu-i păsa. Știa cum să se uite la lună și la stele, așa că putea să ne treacă brațul de apă doar privind În sus, dacă avea chef. - Dacă n-ați mai fost niciodată În luntre din astea, mai bine Închideți ochii, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]