KorAP: Find »[drukola/base=pantalon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...388 >

9,678 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

atenți la asta. Știam doar că Milton era brusc pe-acasă În timpul zilei. Milton, pe care Înainte Îl văzusem rareori la lumina zilei, era dintr-o dată În curtea din spate, citind ziarul. Am descoperit cum arătau picioarele tatălui meu În pantaloni scurți. Am descoperit cum arăta când nu se bărbierea. În primele două zile pielea i se făcea ca șmirghelul, așa cum se Întâmpla Întotdeauna În weekenduri. Dar acum, În loc să-mi ia mâna și să mi-o frece de perciunii lui până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
grav lucru dintre toate, el Întindea mâna după un pistol. Câteodată un trabuc nu e doar un trabuc.) Se trezise și Tessie acum și țipa la Milton să nu plece, iar Milton țopăia Într-un picior, Încercând să-și pună pantalonii. Nu trecu mult și toată lumea era pe poziții. ― Am spus eu că asta se va Întâmpla! zbieră Desdemona la Milton În timp ce el alerga În jos pe scări. Ai reparat biserica pentru Sfântul Hristofor? Nu! ― Las-o În seama poliției, Milt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mi se șteargă din minte ce văzusem: ― Cred că acum o să mă culc. Singura persoană care n-a spus nimic a fost Lefty, pentru că, În toată harababura, nu-și găsea tăblița. Pe jumătate Îmbrăcat, cu pantofii dar fără ciorapi, cu pantaloni, dar fără chiloți, Milton Stephanides a gonit În zorii zilei pe străzi cu Delta lui 88. Tot drumul până la Woodward nimic nu părea nelalocul lui. Străzile erau goale. Toată lumea dormea Încă. Totuși, când a cotit-o pe West Grand Boulevard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
dimineața, la câteva săptămâni după ce ne-am mutat pe Middlesex. Lefty mă duce la o plimbare prin noul nostru cartier. Plănuim să mergem până jos la lac. Ținându-ne de mână, traversăm noua noastră peluză din fața casei. În buzunarul de la pantaloni , puțin sub nivelul umerilor mei, se aude cum Îi zornăie mărunțișul. Îi ating degetul mare, fascinat de unghia care lipsește și despre care Lefty mi-a spus Întotdeauna că i-a mușcat-o o maimuță la grădina zoologică. Acum ajungem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mână prin fața chipului, de parcă ar fi ținut un evantai. De ce stătea cocoțată pe scaun? Făceam un concurs de aptitudini. Rebecca Urbanus probabil avea să cânte sau să recite poezii de Walter de la Mare. Soarele era Încă sus pe cer și pantalonii ei scurți erau albi. Și apoi, dintr-o dată, când cânta (sau recita), partea din spate a șortului ei alb se Întunecă. La Început părea să fie doar umbra copacilor dimprejur. Mâna vreunui copil, fluturând. Dar nu: În timp ce grupul nostru de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fac cu ele, ci cu senzația pe care trebuie s-o aibă ele, care trebuie s-o facă noapte de noapte, oră de oră. Huren Însele nu s-au uitat prea atent la mine. Mi-au văzut eșarfa de mătase, pantalonii Zegna, pantofii sclipitori. Vedeau banii din portofelul meu. Hallo, strigau. Hallo. Hallo. Și atunci era toamnă, toamna lui 1973. Mai aveam doar câteva luni până să Împlinesc paisprezece ani. Într-o duminică, după slujba de la biserică, Sophie Sassoon mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ce mai facem? O, arătați superb! Culoarea asta vă face cu zece ani mai tânără. Apoi la următorul client: ― Nu mai fiți așa de Îngrijorată! Aveți Încredere În mine. Așa se poartă părul acum. Reinaldo, spune-i. Și Reinaldo, În pantalonii lui strâmți: ― Ca Mia Farrow În Rosemary’s Baby. Aiurea filmu’, da’ ea arăta trăsnet. Sophie deja se mutase la următoarea persoană. ― Scumpo, să-ți dau un sfat. Nu-ți mai usca părul cu foehnul. Lasă-l să se usuce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de la colegiu, după primul an, fratele meu devenise cu totul altul. Își lăsase părul să crească (nu chiar cât mine, dar destul). Începuse să Învețe să cânte la chitară. Pe nas avea o pereche de ochelari de bunicuță și În loc de pantaloni drepți purta acum blugi evazați decolorați. Membrii familiei mele au avut Întotdeauna o predispoziție pentru transformarea propriei persoane. În timp ce terminam primul an la Baker & Inglis și-l Începeam pe al doilea, În timp ce am trecut de la poziția de elevă scundă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tribunele de lemn alb, școala din depărtare, cu acoperișul ei de șisturi albastre și cu iederă - Îl Încânta. Ca să te speli de etnicitate În America, te prefaci că ești englez. Milton era Îmbrăcat cu o bluză sport albastră și cu pantaloni crem. Arăta ca un căpitan de vas de croazieră. Cu un braț pe spatele lui Tessie, o conducea delicat În jos pe scări, căutând un loc bun. Am auzit cum publicul s-a liniștit. Apoi s-a auzit un nai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea de pe chip sugera că stătuse acolo mai toată luna. Părul negru, lipsit de luciu, părea din cale-afară de inert. Purta un tricou cu Frankenstein, pantaloni scurți, creponați, și teniși albi, de pânză, fără șosete. ― Iat-o pe domnișoara Stephanides, spuse domnul Obiect. ― Bine-ai venit În hinterland. Jerome se ridică În picioare și-i strânse mâna tatălui său. Urmă o tentativă de Îmbrățișare. ― Unde-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pădure. ― Crezi c-ai putea s-o găsești pe Întuneric? ― Poate cu o lanternă. ― Hai să mergem. Rex se ridică. ― Să luăm niște beri și să facem o excursie până acolo. Se ridică și Obiectul. ― Stai să-mi pun niște pantaloni. Traversă veranda În costum de baie. Rex o urmări. ― Haide, Callie, spuse ea. Stai cu mine În cameră. Am urmat Obiectul Înăuntru. Mergea repede, aproape În fugă, și nu se uita la mine. Pe când urca scările Înaintea mea, o priveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de răzbunare deja se risipise. Inima mea nu era acolo. Cu toate acestea, neavând de ales, m-am dus și m-am așezat lângă Jerome. În cealaltă parte a cabanei, Rex Reese stătea cu o marijuana În gură. Rex purta pantaloni scurți și o cămașă cu monogramă, sfâșiată la umeri, ce-i dezvăluia pielea bronzată. Pe gâtul de dansator de flamenco avea un semn roșu: o pișcătură de insectă, un coș pe cale de vindecare. Își Închise ochii ca să inhaleze adânc, Împreunându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să văd În celălalt capăt al Încăperii, unde erau Rex și Obiectul. Stăteau deja Întinși. Cămașa albastră a lui Rex părea să fluture În lumina care clipea. Dedesubtul lui, unul dintre picioarele Obiectului se legăna În afara patului, cu tivul de la pantaloni plin de noroi. I-am auzit șoptind și râzând, apoi s-a lăsat din nou tăcerea. Mă uitam la dansul piciorului murdar de noroi al Obiectului. Mă concentram la acel picior, așa că nici n-am observat când Jerome a Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
că dorm. Podelele au scârțâit și ea a venit pe marginea unde stăteam eu În pat. Am simțit-o oprită deasupra mea, uitându-se În jos. Apoi s-a dus de cealaltă parte a patului, și-a scos pantofii și pantalonii scurți, și-a pus un tricou și s-a băgat În pat. Obiectul dormea pe spate. Mi-a spus o dată că oamenii care dorm pe spate sunt În viața de zi cu zi conducători, actori Înnăscuți sau exhibiționiști. Cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
legănându-ne Înainte și Înapoi, ca să facem curent. Eu țineam picioarele pe barele de susținere, Împingându-mă În ele. Obiectul stătea perpendicular pe mine, cu picioarele Întinse În poala mea și cu capul sprijinit de unul din brațele balansoarului. Avea pantaloni scurți, atât de scurți Încât i se vedea marginea buzunarelor și a costumului de baie. Eu aveam un șort kaki și o cămașă albă. În fața noastră, apa golfului era acoperită de sclipiri argintii. Golful avea solzi, precum peștii de dedesubt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de tapiseria caldă a pântecului ei. Era Îmbrăcată În continuare cu sutienul de la costumul de baie și cu pantalonii scurți. Genunchii Îi erau depărtați și părul ei roșcat atârna peste mine, Întunecând totul. M-am uitat În sus prin acest spațiu maro sau sângeriu și am admirat cât am putut din ea: dunga Întunecată a sutienului, claviculele aplecate. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
asistentei. De pe ambele părți, Începură amândoi să mă dezbrace. Asistenta Îmi trase cămașa peste cap. Îmi ieși la iveală pieptul, tânăr și sterp. Nu-i interesa. Nici pe mine. Între timp doctorul mi-a desfăcut cureaua. Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni. L-am lăsat. Jos cu pantalonii. Urmăream scena ca din depărtare. Mă gândeam la altceva. Îmi aminteam cum Își ridica Obiectul șoldurile ca să mă ajute să-i dau jos chiloții. Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să mă dezbrace. Asistenta Îmi trase cămașa peste cap. Îmi ieși la iveală pieptul, tânăr și sterp. Nu-i interesa. Nici pe mine. Între timp doctorul mi-a desfăcut cureaua. Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni. L-am lăsat. Jos cu pantalonii. Urmăream scena ca din depărtare. Mă gândeam la altceva. Îmi aminteam cum Își ridica Obiectul șoldurile ca să mă ajute să-i dau jos chiloții. Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât de mult Îmi plăcea când făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
avut loc o săptămână mai târziu, Înapoi pe Middlesex, și i-a avut ca protagoniști pe mine, un geamantan și un copac. Eram În camera mea, pe bancheta de la fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Philobosian avea optzeci și opt de ani. Încă mai purta papion, dar gâtul nu mai reușea să-i umple gulerul cămășii. Era redus prin toate părțile, de parcă ar fi fost criodesicat. Cu toate acestea, de sub halatul lui alb ieșeau niște pantaloni verzi de golf, iar pe creștetul fără păr stătea o pereche de ochelari de aviator, cu lentile Închise la culoare. ― Bună, Callie, ce mai faci? ― Bine, doctore Phil. ― Începe școala iar? În ce clasă mai ești? ― Trec Într-a noua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
am Întrebat. ― Mai bine am despacheta și ne-am pune geamantanele În dulap, răspunse Milton. Să avem mai mult loc pe-aici. Mi-am pus tricourile ordonat În sertarele de la scrin, ciorapii și chiloții de asemenea, și mi-am atârnat pantalonii pe umerașe. Mi-am dus trusa de toaletă În baie și am pus-o pe poliță. Îmi adusesem luciu de buze și parfum. Nu eram sigură dacă ieșiseră din uz sau nu. Am Închis ușa de la baie, am Încuiat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
doctorului Luce apărea În jurnalele și revistele de specialitate. Dar am observat din prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În spatele meu, pe pielea de vacă. Doctorul Luce a stins luminile și curând a Început filmul. Era despre o fată care livra pizza la domiciliu. Titlul era de fapt Annie te servește la ușă. În prima scenă Annie, Îmbrăcată cu pantaloni scurți și o bluză care-i lăsa buricul pe-afară, iese din mașină În fața unei case de pe malul oceanului. Sună la ușă. Nu e nimeni acasă. Pentru că-i pare rău de pizza, se așază pe marginea piscinei și Începe s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
adolescent Înalt, deșirat și cu o grămadă de Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
elev la o școală cu internat din apropiere. Un puștan de la o școală particulară, cu Înclinații artistice, cu un costum de om mare și, fără Îndoială, cititor de Camus sau de Kerouac. Costumul Durenmatt avea un soi de aer beatnik. Pantalonii aveau un luciu ca de piele de rechin. Datorită Înălțimii mele, puteam trece drept mai În vârstă decât eram - de șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani. Sub costum era bluza cu mânecă lungă și guler drept, sub bluză era tricoul Lacoste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]