3,498 matches
-
considerăm că ambele divinități naționale Își au rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un mod cu totul original, a amestecat și a reinterpretat elemente pregrecești și străine. Acest proces inepuizabil, Început odată cu prăbuțirea regatelor miceniene, a dat naștere unui politeism funcțional, organic și personal, centrat pe o schemă de generare care Își află paralela În rolul familiei În societatea greacă. 1. VÂRSTA ARHAICĂTC "1. VÂRSTA ARHAICĂ" 1. Persistențe miceniene și inovațiitc "1. Persistențe miceniene și inovații" Fără Îndoială că Grecia istorică Își Îngroapă adânc rădăcinile În epoca miceniană precedentă, dar după secolele Întunecate noua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zeus, care apare În toată puterea sa de divinitate uraniană și meteorică (subcapitolul 1.3), Împotriva lui Typhon (Hesiod, Teogonia, 820-885), după care fiul lui Cronos Își Însușește În sfârșit regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta târzie a lui Pseudo-Apollodor (I 6, 3), care prezintă puternice analogii cu acea povestire și care situează faptul chiar În Cilicia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Zeusxe "Zeus" (ibidem, 559-590), ca pedeapsă definitivă a condiției umane. Împărțire primordială ce stabilea formele lumii reprezentate de zei și, În același timp, definea spațiul omenesc, sacrificiul lui Prometeu era cu siguranță un act cosmogonic. El Își află o paralelă Într-o povestire babiloniană În care Mardukxe "Marduk" clădește lumea din părțile trupului lui Tiamat, după ce a omorât-o și a tăiat-o În bucăți, dar și În sacrificiul lui Purusaxe "Purusa", protoindivid gigantic jertfit de aceiași zei În tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supraviețuit dovezi foarte sărace ale presupusei existențe a Începutului și vetrei domestice, ale Împărțirii În clase și ale sacrificiului de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor indo-germanice și mai ales indiene și iranice 1. Lucrările sale Încep În perioada În care se descoperă literatura hitită și cea ugaritică (B. Hrozny, E. Forrer, Cl. Schaeffer) și deci devine clară o koinè egee din mileniul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
entitate benefică este În centrul unui eveniment mitologic care cuprinde În mod egal figuri din religia iraniană prezoroastriană, precum Yimaxe "Yima", dar și din tradiția religioasă a zoroastrismului, În cadrul căruia devine mai ales un atribut al regalității. Nu are o paralelă clară În India antică, dar pare să aparțină Într-un fel sau altul, ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp. 38 sqq.), cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiei bune, pe care Domnul Înțelept i-a revelat-o lui Zoroastru, și cooperează la vătămarea vieții, preferând, chiar și În cadrul ritualului, tenebrele În locul luminii. De asemenea, este verosimil ca dregvant (literal „cel care aderă la druj”), termen fără o paralelă vedică, să fi fost o invenție a limbajului gathic, care a sfârșit prin a influența Însăși noțiunea de așavan Într-o accepție mai largă (Gereshevitch, 1959, p. 156; Gnoli, 1987a, p. 706) Este deci evident că inovația gathică nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timp de război pentru a Însoți armatele. Se pare, așadar, că Svarogúxe "Svarogu^" a fost și zeu al războiului; iar această funcție a sa nu este incompatibilă, din punct de vedere conceptual, cu raportarea sa la foc sau soare; o paralelă potrivită se poate face cu zeul iranian Mithraxe "Mithra" care, În cultura avestică târzie, simbolizează soarele, dar dobândește, În același timp, o caracteristică tot mai pregnant războinică. d) Triglavxe "Triglav" Zeul Triglavxe "Triglav", divinitatea principală a cetății Szceczcin și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult sau mai puțin leonină, care doboară la pământ un războinic, sunt frecvente, arta galică (reliefurile de la Mornas, Suzange, Rothselberg, Haugart etc.); și În aceste cazuri exegeza vede În monstru imaginea Înfricoșătoare a morții. Acest cadru sumbru Își are paralela În cartea a XI-a din Odiseea, unde sufletele adunate În Erebxe "Ereb" Îndură dureri și umilințe fără sfârșit, așa Încât cea mai grea viață de pe pământ apare infinit superioară destinului defunctului. Este bine să menționăm totuși că Între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptul că această triadă reproduce fidel o situație prezentă Înainte de primele atestări, apărută În perioada În care panteonul german era tripartit. Prin reunirea analoagă Într-un singur templu a trei zei, fiecare reprezentant al unei funcții, ni se oferă o paralelă perfectă a triadei precapitoline venerate În templul de pe Capitoliu, cu Jupiter (funcția sacră), Martexe "Marte" (funcția militară) și Quirinius (funcția economică). În al doilea rând, trebuie să amintim că, după cum În religia germanică, În epoca istorică, s-a trecut de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
O, 1994, 1; Carol Sebastyen, „Indiile galante”, „Cuvântul”, 1994, 4; Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Cornel Ungureanu, Prozatorii. Continuitate și alternative, O, 1997, 1; Eugen Bunaru, Complicitatea scriitorului, O, 1998, 7; Florin-Corneliu Popovici, No man’s land, „Paralela 45”, 1999, 21 septembrie; Olimpia Berca, Parabolă și melancolie, „Paralela 45”, 2000, 20 iunie; Emilia David, „Imperiul de praf”, OC, 2000, 19-25 septembrie; Adrian Dinu Rachieru, Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Cornel Ungureanu, Prozatorii. Continuitate și alternative, O, 1997, 1; Eugen Bunaru, Complicitatea scriitorului, O, 1998, 7; Florin-Corneliu Popovici, No man’s land, „Paralela 45”, 1999, 21 septembrie; Olimpia Berca, Parabolă și melancolie, „Paralela 45”, 2000, 20 iunie; Emilia David, „Imperiul de praf”, OC, 2000, 19-25 septembrie; Adrian Dinu Rachieru, Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță, „Băi, profesore...”, OC, 2002, 30 aprilie; Alexandru Ruja, Distilerii epice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
45”, 2000, 20 iunie; Emilia David, „Imperiul de praf”, OC, 2000, 19-25 septembrie; Adrian Dinu Rachieru, Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță, „Băi, profesore...”, OC, 2002, 30 aprilie; Alexandru Ruja, Distilerii epice, „Paralela 45”, 2003, 3 iunie; Țintă fixă: Mircea Pora, VTRA, 2003, 4-5 (semnează Tudor Crețu, Virgil Podoabă, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Eugen Bunaru ș.a.); Ion Arieșanu, „Ieșind din vis puțin îngândurat”, O, 2003, 8; Alexandru Ruja, Un prozator în ascensiune, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
un studiu asupra operei lui Ion Budai-Deleanu, de pildă, se consemnează faptul că „în 1876, Al. Papiu-Ilarian publică în «Archivul» lui Timotei Cipariu un articol în care vorbește despre manuscrisele lui Ion Budai-Deleanu și în special despre Țiganiada, încercând o paralelă cu Don Quijote de la Mancha”. Cu numărul 9-10/1926 se încheie prima serie a revistei. În seria următoare se impune contribuția lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
și deschidere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), care, după un eseu despre Cartea ca simbol al vieții, include două secțiuni bine definite, prima fiind Triptic românesc, unde analiza se referă la Tudor Arghezi, Lucian Blaga și la Urmuz, luminat printr-o paralelă cu Julio Cortázar. Cealaltă, Două categorii deschise, are în vedere, în subcapitolul Barocul și deschiderea formei, în principal romanul Don Quijote de Cervantes, citit din perspectiva teoriilor lui Umberto Eco despre „forma deschisă”, dar se ocupă și de creația poetică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Astfel, istoricii nu numai că au interpretat istoria, dar descoperirile lor trebuiau și să influențeze aproape cu forța unui oracol prezentul și viitorul. Era deci normal ca istoricii să-și asume un rol politic. Drept urmare, găsim aici un fenomen fără paralelă în Occident: apariția istoricului devenit de drept politician. În Boemia, František Palacky (prin cartea dedicată lui Jan Hus) a susținut mai mult ca oricine naționalismul ceh. Rolul său politic este cunoscut. Rolul lui J. Rački a fost la fel de important în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pătimaș și exagerat. Maiorescu își susținea punctele de vedere în fraze armonioase și argumente echilibrate, în timp ce Iorga o făcea cu neașteptate pari dialectice și expresii colorate. Dacă Maiorescu semăna cu Goethe din Conversații cu Eckerman, pentru Iorga nu exista nici o paralelă sau prototip. În privința conferințelor și a cursurilor pe care le ținea putea fi poate comparat cu Michelet, iar ca scriitor cu Hugo. Profesorii care se străduiau să-l imite pe Maiorescu veneau la cursuri și le terminau la ora fixată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să te aștepți la repetări, ci la o seccesiune firească a trecutului unei națiuni. Istoricul trebuie totodată să caute similitudini și paralele în cadrul cronologiei experienței omenirii. Astfel de permanențe trebuie căutate. Istoricul trebuie să caute punctul în care se intersectează paralelele dintre aceste cauze și efecte (din care apare evenimentul istoric). Pentru Iorga, capacitatea de a găsi aceste puncte de itersecție constituie diferența dintre un funcționar (sau un cronicar), pe de o parte, și un istoric, pe de altă parte. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și pregătea prelegerile, mîzgălea cîteva cuvinte pe o bucată de hîrtie (uneori pe cărți de vizită), bazîndu-se pe memoria lui fenomenală. Prelegerile lui nu erau ușor de urmărit: Iorga înșiruia o grămadă de fapte, făcînd adeseori digresiuni pentru a sublinia paralelele cu evenimentele contemporane. Nu pierdea însă niciodată din vedere ideea principală, prelegerile sale fiind unitare. Călinescu evocă diferitele tonuri utilizate de Iorga în timpul conferințelor sale: uneori mîngîietor, alteori secretos (ca și cum niscai spioni ar fi tras cu urechea la spusele lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
condamnat apelul la amestecul străin în treburile interne ale României, deși excesele barbare comise împotriva evreilor, pe care românii nu le puteau ține sub control, făceau ca aceste intervenții să fie îndreptățite. Ar trebui aici să ne gîndim la o paralelă instructivă. Alianța israelită a obligat statul român victorios să țină sub control excesele antisemite și să acorde drepturi civile evreilor români neasimilați (mulți dintre ei abia știau să vorbească românește), dar atunci cînd și-a oferit serviciile evreilor unguri, aceștia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de rasism (mai ales față de rasismul german) oferă o imagine a ceea ce ar fi fost poziția sa dacă ar fi fost în viață. Dacă am vrea să analizăm sinceritatea "revizuirii" atitudinii față de chestiunea evreiască, am putea totodată să trasăm o paralelă între sinceritatea lui Iorga și cea a ungurului Gömbös. Nu se pune problema unei viziuni retrospective asupra istoriei, ci doar asupra relativismului. Numai impostorii pot pretinde că realitatea corespunde imaginilor lor asupra trecutului. Să ne amintim încă o dată de afirmația
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
națiunea ca alcătuind un tot. El accepta chiar și clasele sociale superioare, cu condiția ca acestea să vadă lumina. Populismul respingea industrializarea și să instaureze noua ordine socială dreaptă pentru țărănime. Aveam toate acestea în minte atunci cînd am trasat paralela. Pe lîngă aceasta (așa cum evidenția Heinen), mă aflu într-o companie bună. Doi experți în problemele României, Henry Roberts și Stephen Fischer-Galați, au ajuns la concluzii similare. După părerea mea, naționalismul lui Iorga seamănă cu "Noul naționalism" al Gărzii de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Iorga nu trebuie folosită metoda lui Samuel Johnson, ci mai curînd cea a unui alt profesor de istorie, Charles de Gaulle. Puțin înainte de moarte, la sesiunea Academiei Române, Iorga s-a referit tocmai la acest subiect, trasînd din nou o paralelă între atitudinea lui antijunimistă și conflictul cu Noua școală de istorie. El a evocat societatea Junimea așa cum era ea în anii '70 ai secolului al XIX-lea, un mic club literar al intelectualilor strîns în jurul unei publicații literare, "Convorbiri literare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de "istoriologie", ca să nu mai vorbim de "reconstituirile istorice" ale acestuia. Personalitatea lui era foarte diferită de cea a lui Iorga. Vorbea puțin, iar ceea ce spunea, o spunea lent și pe un ton potolit 200. Dacă este să trasăm o paralelă, Dománovszky semăna mai mult cu Maiorescu. El constituia un blestem pentru personalitatea lui Iorga și pentru conceptul lui în privința felului în care trebuie să fie scrisă istoria. Cu toate acestea, Dománovszky nu a ezitat să citeze definiția romantică a lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după încheierea tratatului. În următoarele două săptămîni, Germania și Rusia au împărțit Polonia între ele a patra oară. Iorga urma într-o măsură oarecare dictonul lui Samuel Johnson, începînd "să înlocuiască imaginația cu realitatea". În cele din urmă a găsit paralela istorică adecvată într-un editorial fulminant intitulat: Tilsit. "Sîntem bîntuiți de umbra Tilsit-ului", scria el, adăugînd: "Va dura împărțirea Europei de data aceasta?"91. Acesta este un exemplu elocvent al încercării lui Iorga de a face astfel ca jurnalismul său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]