8,224 matches
-
Charles al apocalipsei (2000) poetul revine la formulele inițiale („Vechea Lume era mai puternică decât cea Nouă”), deși versurile sunt mult mai spiritualizate, iar dezamăgirea se instaurează tot mai insistent: „câtă oboseală să te muți într-un loc necunoscut/ alături de patriarhii avangardei [...] profetul însuși în zurba mutării/ pânzelor sale viitoare/ nu-și mai recunoaște chipul/ suspendat în indiferența generală” (Cap de profet). Constantin Abăluță, traducător și comentator atent al lui R., consideră că „principala caracteristică a poeziei lui Sebastian Reichmann, în
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
la Constantinopol, la Înalta Școală a Patriarhiei, unde îi va avea colegi pe Dosithei Nottaras (cel care, mai târziu, recomandându-l Moscovei, va spune despre M. că „este ca un cronograf în care sunt adunate toate lucrurile din lume”), viitor patriarh al Ierusalimului, pe Grigore Ghica și pe Ștefăniță, feciorul lui Vasile Lupu, cu un program didactic alcătuit după cele ale universităților din Italia, cu profesori care învățaseră tot acolo, i-au desăvârșit deschiderile spre cultura occidentală a vremii, eminamente barocă
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin 1661, a două scrieri catehetice atribuite lui Athanasie, patriarhul Alexandriei, în Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre. L-a interesat și „arheologia” creștină - a tradus Povestea construirii Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol -, dar și combaterea mișcărilor religioase centrifuge, dovadă fiind tălmăcirea, târzie
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
face faimos în Apusul Europei (exemplarul, cu un soi de dedicație, dăruit de autor, în 1685, la Moscova, lui J. G. Sparwenfeldt, va poposi în rafturile Bibliotecii Naționale din Paris) și în Levant (cercetătorii sunt de părere că la cererea patriarhului Dosithei Nottaras al Ierusalimului M. însuși ar fi tradus în grecește Jurnalul de călătorie prin Siberia. Descrierea Chinei și Cartea despre tătari, iar această tălmăcire, atribuită uneori lui Hrisant Nottaras, va ajunge la Stambul, la Sfântul Munte și în Țara
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
București, 1977; Antología de la poesía rumâna contemporánea, îngr. trad., București, 1977; Puerta abierta, Ciudad de México, 1977; Gabriel García Márquez, Fantastică și tristă istorie a candidei Erendira și a nesăbuitei sale bunici, București, 1978 (în colaborare cu Miruna Novăceanu), Toamna Patriarhului, pref. trad., București, 1979; J. M. Caballero Bonald, Agață ochi de pisică, postfața trad., București, 1979; Washington Irwing, Povestiri din Alhambra, pref. trad., București, 1979; Antologia poeziei chiliene, îngr. și pref. trad., București, 1980; Alvaro Mutis, Poemele lui Maqroll El
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
Al. Donici, din Antioh Cantemir (Satire și alte poetice compuneri, 1844) și din A. F. Veltman (povestirea haiducească Tunsul, iscălită Radul Curălescu). A mai tălmăcit din Alphonse Karr și Edmond About. Într-un fragment de memorial din „Propășirea”, Călătoria arabului patriarh Macarie de la Alep la Moscova, e pus la contribuție un text rusesc al lui P. Saveliev. Fragmente atingătoare de istoria Moldovei, trase din istoria Rosiei, după N. M. Karamzin, apar în „Magazin istoric pentru Dacia”. Din 1835 N. e un
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Viața sfinților Varlaam și Ioasaf (1649), act exemplar sub toate aspectele, căruia i se cuvine adăugată participarea cărturarului, cel puțin în faza de inițiere, la traducerea în românește a Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și a Vieții patriarhului Nifon. „Versurile la stemă” alcătuite de N., „primul stihuitor cult din literatura română” (G. Călinescu), pentru cărțile epocii lui Matei Basarab, au avut în practica tiparului din Țările Române și implicit în literatura română o descendență remarcabilă. Raportate la tradiția
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
sfinților Varlaam și Ioasaf într-o limbă ce nu este cu nimic mai prejos decât cea a Cazaniei lui Varlaam. Ca și romanul popular, vor rămâne netipărite versiunile românești ale Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și Vieții patriarhului Nifon, realizate de cercul de traducători din preajma lui. Totodată, cărțile ce urmau să fie imprimate în limba poporului, codicele de legi și lucrările de edificare apar tot cu sprijinul și prin eforturile sale. Înțeleptul umanist selectează textele potrivite (Pravila mică
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș, 1938; Sub stindardul Astrei. Două decenii de activitate culturală în despărțământul Reghinului (1919-1939), Cluj, 1939; Gh. Bogdan-Duică, București, 1940; Țara Oașului, București, 1940; St. O. Iosif. Viața și opera, București, 1941; Noi contribuții la
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
NOTTARA, Constantin I. A. (21.I.1872, Ariceștii Rahtivani, j. Prahova - 1923, București), prozator. Cu o obârșie modestă, N. pretindea a fi un descendent al lui Hrisant Nottara, patriarh al Ierusalimului la începutul veacului al XVIII-lea. Își ia licența în drept la București, cu teza Individul și statul (1899), își continuă studiile ca bursier la Paris și la întoarcerea în țară devine magistrat. Romanele De vânzare (1897) și
NOTTARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
vorbind, sociologia a sfârșit prin suicid politic; iată lecția amară din care toți trebuie să tragem concluzii lucide și să ne asumăm responsabilitățile corespunzătoare locului deținut În societateă Dincolo de diversitatea opțiunilor noastre metodologice, avem un obiectiv testamentar de Îndeplinit de la patriarhul sociologiei românești, D. Gusti: redactarea hărții sociologice a României. Inventariind natura problemelor sociale, aria de manifestare și profunzimea lor pentru fiecare județ, devine posibilă articularea unei ierarhii de priorități naționale care să nu vină În contradicție cu prioritățile zonale și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, autor de literatură parenetică. Voievod al Țării Românești între 1512 și 1521, N. B. se școlise la mănăstirea Bistrița din Oltenia și sub supravegherea lui Nifon al II-lea, fost patriarh ecumenic, și va ocupa tronul cu sprijinul puternicei familii a boierilor Craiovești. Era - spune o tradiție - fiu nelegitim al lui Basarab cel Tânăr (Țepeluș), făcut cu Neaga, probabil o soră a lui Pârvu Craiovescu, alte izvoare contemporane prezentându-l și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi luat de un alt mare stăpânitor, glorificat în acest chip de Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon, unde era declarat „ctitor a toată Sfetagora”. Se poate afirma că sclipirea, spectaculoasă, din tema iconografică a lui Ștefan cel Mare (Cavalcada Sfintei Cruci pictată la Pătrăuți, reluată la Bălinești și la Arbore) și-a aflat în Învățături... o
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
istorie a gândirii românești. În marginea „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, „Saeculum”, 1943, martie-aprilie; Vasile Grecu, Și totuși „Învățăturile lui Neagoe Voevod”, CL, 1944, 4; Vasile Grecu, Autenticitatea „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, CL, 1944, 7; Panaitescu, Contribuții, 154-273; Emil Turdeanu, Opera patriarhului Eftimie al Târnovei (1375-1393) în literatura slavo-română, București, 1946; Emil Turdeanu, La Littérature bulgare du XIV-e siècle et sa diffusion dans les Pays Roumains, Paris, 1947; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 62-80; Petre Ș. Năsturel, „Învățăturile lui Neagoe Basarab” în lumina
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Dintre ele, 367 sunt originale, unele fiind retranscrise de P. și în alte volume. Se evidențiază epopeea de peste trei mii de versuri, ilustrată cu mai bine de optzeci de miniaturi, Viers al dreptului și curatului Iosif celui prea frumos, fiiul patriarhului Iacov, luoat și alcătuit din cuvântul Sf. Efrem Sirul. Cea mai mare parte a textului e scris în stil și metru popular. Luându-și drept model lirica populară sau versurile lui Anton Pann și I. Tincovici, P. creează imagini de
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
zăpăceala asta. Nu poți absolutiza țăranul. Îl poți iubi că e viguros și e român. Petre Țuțea (1902-1991) Gazeta, între sinod și șezătoaretc "Gazeta, între sinod și șezătoare" Am avut în scurta noastră istorie culturală câteva „genii pustii”. Ca adevărați patriarhi ai deșertului românesc, ei au sfârșit prin a vorbi mulțimilor. Este poate destinul culturilor minore să-și consacre marile excepții vocației apostolatului. Căci acolo unde sunt foarte puțini, aceștia trebuie să facă totul. Spre pildă și consolare, avem istoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imboldul lăuntric de a se retrage, pentru rugăciune și meditație, într-un schit anonim. De ce Revoluția de la Timișoara n-a avut drept catalizator, în locul fostului pastor László TPkés3 (astăzi un mărginit politician iredentist), un mitropolit ortodox? Unde oare se ascunsese patriarhul românilor ortodocși în dimineața de 22 decembrie 19891? Știam, din vocea Europei Libere, că preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa fusese deja excomunicat și exilat 2. Cu o stranie năzuință spre puritate, mai credeam, după Revoluție, că un episcop ar face bine să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
botez tinde să fie ocultat de omniprezența titlurilor ierarhice. Episcopii se desfată cu titlu de „stăpâni” într-o lume care nu mai știe nimic despre demnitățile imperiale ale arhiereilor, măcar fiindcă au trecut cinci secole și jumătate de la căderea Bizanțului... Patriarhul folosește pluralul majestății („noi...”) și este un „preafericit”, mitropoliții sunt „înalt preasfințiți” - cât despre un preot, el rămâne doar un „cucernic” sau, pentru monahi, un „cuvios”. Iar „frăția ta” ce vă spune? Nimic, atunci când se întâmplă să fiu... o soră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clar că nu mai trăim într-o cultură orală, unde accesul la informație este rezervat unei caste privilegiate. Și totuși, în plină epocă a Internetului, studenții de la Teologie mai sunt obligați să memoreze, fără vreo interpretare adecvată, lungi liste de patriarhi, ctitorii și bătălii teologice. Se învață însă foarte puțin despre relevanța acestor întâmplări din vechime - pe scurt, paradigmele mari ale istoriei Bisericii 1. Un număr foarte mic de studenți valoroși știu să redacteze o lucrare de seminar cu cap și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
când nu deviații de la „credința pură și simplă”? De ce să intelectualizăm arid misterul credinței vorbind, împreună cu Grigorie Teologul, despre înțelegerea ortodoxă a Treimii? De ce să acceptăm controversa pe marginea lui filioque sau a primatului papal? De ce pierdem vremea vorbind cu „patriarhii ereticilor”, cum îi numea Tertulian pe filozofi? De ce mai citim literatură sau poezie? De ce acceptăm sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem întrebări, când „în credința simplă și pură” am primit toate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ep. 8, 8 (PL, 144, 476) Un avva enciclopedictc "Un avva enciclopedic" Cum trebuie introdusă o operă patristică într-o cultură modernă? Aceasta este întrebarea-cheie pe care o prilejuiește traducerea românească a două lucrări importante ale lui Evagrie Ponticul (346-399) - patriarh spiritual al regiunii Kellia din deșertul Egiptului, către sfârșitul secolului al IV-lea1. Inițiativa aparține lui Cristian Bădiliță, care, în 1997, a publicat la Editura Polirom o ediție comentată a Tratatului gnostic și a Tratatului practic. Versiunea nouă îmbogățește comentariul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pateric). Care sunt cercetătorii români care s-au dedicat pentru întâia oară restituirii operei lui Evagrie Ponticul? Să menționăm înainte de toate că, în școala românească de teologie, primele eforturi de reabilitare a personalității monahului egiptean aparțin lui Iustin Moisescu (ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), autorul unei teze de doctorat susținute la Atena, redactată în limba greacă și consultată de eruditul iezuit Irénée Hausherr în ediția sa la Tratatul despre rugăciune a lui Evagrie 1. Până astăzi 2, volumul lui Iustin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
privește pe monahii primelor veacuri, apartenența la o anumită clasă socială sau prestigiul educației profane conta foarte puțin în exercițiul zilnic al vocației lor fundamentale. Au existat călugări lipsiți de instrucție formală, precum Sf. Antonie cel Mare, recunoscuți îndată ca patriarhi ai deșertului. Alții, trecuți prin toate ciclurile de educație, cum este cazul lui Arsenie Romanul, se mărturiseau fără jenă drept „analfabeți” la capitolul viață duhovnicească. Evagrie însuși vorbește în numeroase rânduri despre importanța agonisirii virtuții simplității, deplângând limitele formației dialectice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de important eveniment cum este publicarea unei noi ediții a Bibliei. În ultimele decenii, s-au aflat în circulație două principale versiuni: cea publicată inițial în anul 1944 de către Sfântul Sinod al BOR, sub îngrijirea și cu traducerea parțială a patriarhului Nicodim (care pentru textul Vechiului Testament a preluat versiunea lui V. Radu și G. Galaction din 1938), respectiv Biblia intens folosită de cultele neoprotestante, tradusă în a doua decadă a secolului XX de Dumitru Cornilescu (teolog inițial de confesiune ortodoxă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
diversele ei acțiuni interne și internaționale și, integral, lista lucrărilor distinse anual cu premii ale Academiei Române. Spații mai ample au fost rezervate prezentării vizitei la Academia Română a președintelui Italiei, Oscar Luigi Scalfaro (5/1998) ori a Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului (1-2/1999) sau primirii, la Vatican, a unei importante delegații, în frunte cu Eugen Simion, președintele Academiei Române, de către Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia înmânării însemnelor de membru de onoare al supremului for de știință
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]