KorAP: Find »[drukola/base=pernă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...212 >

5,290 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

să fie gata. Cablajul fusese făcut. Văruiala și decorațiile de asemenea. Săptămâna trecută fusese pus parchet nou și cu câteva zile În urmă veniseră și canapelele maro din piele odată cu jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai protejat ca Într-un pântec. Era refugiul ei, adăpostul ei când trecea prin vremuri grele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Era vag conștientă că cineva o ținea pe brațe. —Trebuie să te Întinzi puțin, a continuat vocea. A simțit cum cineva a ridicat-o, cum a făcut cei cațiva pași și cum a Întins-o pe canapea. Un teanc de perne au fost așezate sub picioarele sale. — Asta va pune sângele În mișcare din nou, zise bărbatul. Ceea ce s-a și Întâmplat, destul sânge s-a mișcat ca să o convingă să riște să deschidă ochii. Când a văzut iar o cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
cred că e relevant câți ani ai când ți se naște o rudă. Primul născut are Întotdeauna un sentiment de pierdere. Știu că și cu mine a fost așa. Îmi amintesc că am Încercat să-mi asfixiez fratele cu o pernă când s-a născut. Dacă nu intra mama În cameră În timp util, nu știu ce se Întâmpla. Doamne Dumnezeule, câți ani aveai? —Douăzeci și cinci. Ea izbucni În hohote de râs. Când Îl Întrebă despre fratele lui, Sam ridică din umeri, nepărând foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
la o parte și Își Împingea degetele În ea. Ruby Își depărtă picioarele, Își puse capul pe pieptul lui și icni adânc și aproape sălbatic. — Hai În pat, Îi șopti el. Apoi capul ei se scufunda Într-o grămadă de perne moi și el Îi ridica rochia deasupra șoldurilor. Când Îi scotea chiloții, ea avu o zvâcnire de „anxietate vaginală“. —Sam? —Ce-i? Vezi tu, că tot ești ginecolog și așa.... Dar el o mângâia deja și vocea Începuse să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să-i facă sex oral. El se Întinse spre fesele ei, Își plimbă degetul de-alungul lor și-i prinse vulva. Simți că era foarte aproape de orgasm când se trase Înapoi. Treci În genunchi, spuse el aproape ordonându-i. Culese câteva perne și le așeză sub ea. Ea gâfâi când, fără să-i dea de veste, intră În ea și toate secrețiile ei Îi inundară vulva. —Clitorisul tău e așa de tare, spuse el. Ca un bob de mazăre. El continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Încă o cană de cafea. Când se Întoarse, se așeza pe canapea cu cana Într-o mână și cu telecomanda În cealaltă. Vreo cinci minute se plimbă pe diverse canale. Când nu găsi nimic interesant, se lăsă pe spate pe perne și Închise ochii. La scurtă vreme după aceea ațipi cu CNN mergând În fundal. Probabil că fusese doar pe jumătate adormită pentru că era vag conștientă că o voce spunea ceva despre un proces penal. Un nume era repetat de multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să dansăm. Peste câțiva ani burta ta va fi sub mâinile mele o halcă de carne izolată între bucăți de pânză și de pe perna cu ștampila albastră a spitalului îmi vei spune: „Păcat, în sfârșit, slăbisem...“ și vei izbucni în plâns. Dar acum râzi, și dansează, și distrează-te! Dansez și eu, Angela, în samba amintirilor. Și eu neștiutor, ca toți ceilalți. Ca mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia ei roșie e așezată pe scaun. Îmi simt brațul amorțit și apoi umărul. Îmi vâr cotul sub pernă să mă ridic puțin și o lovesc cu piciorul. Ea se întoarce în întuneric. — Ce ai? Are vocea obosită, dar îngăduitoare. Nu-mi mai simt brațul, mă tem să nu fac un infarct. Îi iau mâna, i-o strâng. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
curată și precisă, stăpână pe gesturile ei, pe bucătăria ei. Așteptam stând jos, rezervat și puțin rigid, ca un oaspete politicos. — E aproape gata. Părăsi bucătăria și se închise în baie, am auzit-o dând drumul la duș. Am scuturat pernele în jurul meu pe divan. Un miros plăcut de sos proaspăt invadase camera și-mi stârnise apetitul. Am dat cu ochii peste cimpanzeul care, pe perete, își îmbrățișa biberonul. Era identic cu Manlio. I-am zâmbit așa cum se zâmbește unui prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
brațul, măsoară singurătatea cu care va rămâne. Îmi imaginez sala de conferințe, ochelarii, chipul meu din spatele numelui tipărit, colegii cu fotografia modelată în plastic agățată de haină, halatul hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
robinet, eu mă supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva dincolo de mine, un loc unde să întâlnească o parte rătăcită a ei înseși. Fuge, părți din ea îmi fug dintre mâini. Ochii ei privesc fereastra pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
duce la spital? Jos, camionul de la salubritate a agățat un bidon. Manlio și-a ridicat gulerul hainei, poate a înțeles, pentru că acum fluieră. Petrecerea se termină pe divane, apoi divanele se golesc, rămân numai urmele corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
străbătută de o nuanță care se înfășoară mândră în jurul fiecărui cuvânt. — Ai băut? — Puțin. Mi se pare că ochii îi lucesc, bărbia îi tremură. Dar noi ne privim, de ce să nu te privesc, ești atât de frumoasă! Mă întorc, aranjez perna, nu mi-e somn. Să înceapă noaptea predicii conjugale, dă-i drumul cu valsul revanșelor! Dar îmi dă un picior în burtă, și imediat altul și încă unul. Apoi mama ta mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
alungă departe de tot ceea ce credeam că vreau. Sunt un mizerabil la plimbare prin viață. Beau un whisky, vântul se potolește și îmi îngăduie să ajung până la divan, să mă așez. Elsa se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă la spate. Discul s-a terminat, dar ea l-a pus din nou și muzica aceea de apă, pe care ea a ales-o pentru că este însărcinată, continuă. Își învârte o șuviță de păr pe degete, din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
o va lasa să se prăbușească în pace. Un prost care n-o cunoștea, care nu știa cât este de prețioasă, care îi ignora suferința. Ea se lăsa luată pentru a se amăgi că există încă, își întorcea capul pe pernă și plângea când el nu putea s-o vadă. Eu o vedeam. În zilele acelea am aflat ce erai. Aveai picioarele strânse spre spate. Manlio te-a lovit ușor, a apăsat sonda și s-a întors spre Elsa: — E o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
și zgomotoase evenimente care însoțesc o creștere, un destin. Era îmbrăcată cu o pelerină de culoarea untului. Lângă acea barză maiestuoasă mă simțeam o rățușcă urâtă pe o baltă fără apă. Îmi înfundam capul în trafic, în prezent, căutam o pernă pe care să-mi așez gândurile. Italia era acolo, se plimba ca ștergătorul de parbriz. Îmi aminteam cuvintele ei. Vorbea puțin, dar puținul pe care îl spunea apărea pe buzele ei ca și cum ar fi făcut o lungă călătorie în gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
se vede dâra lăsată de curând de un burete, privesc, în profunzimea aceea opacă, spatele semenilor mei. Am rămas cu Elsa toată noaptea. Divanul de mușama de sub televizor se transformă într-un pat scurt și strâmt. Nu mă întind, iau perna rece și albă și o așez la spate, lipită de peretele din spatele fotoliului pe care rămân. Închid ochii, moțăi. Nici un zgomot precis și nici o liniște precisă. Pe la două, Elsa cere puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Închid ochii, moțăi. Nici un zgomot precis și nici o liniște precisă. Pe la două, Elsa cere puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt uscate, aproape crăpate. — Vino lângă mine. Mă întind în patul ei regesc, larg, mobil, cu multe perne. Elsa are sânii mari sub cămașa de noapte și un miros de transpirație stătută și de medicamente: — Nu reușesc să dorm, mă simt ca și cum aș fi fost aruncată într-o mașină de spălat... După câteva clipe tace. Tace ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
fără zgomot în locuința aceea pe cale de a fi strânsă. Mă apropii de ușa bucătăriei, care este pustie, se vede doar o cană cu gura în jos pe chiuvetă. — Sunt aici. Italia stă pe pat, își ține coatele sprijinite de pernă și privește fâșiile de plastic ale perdelei de după care apar. Te odihneai, scuză-mă. Nu, eram trează. Mă apropii și mă așez lângă ea pe patul fără cearșaf. Italia e îmbrăcată cu o rochie bleumarin, pe gât, care nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
perdeaua, am tras-o spre capătul patului. Italia se așeză, ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe pat. I-am scos pantofii, apoi am ajutat-o să-și întindă picioarele. I-am aranjat o pernă sub cap, o pernă aproape goală care s-a turtit de tot, atunci i-am pus-o și pe a mea, s-o ridic puțin mai sus. Se simțea într-adevăr un miros ciudat în cameră, chimic, nesănătos, poate din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
spre capătul patului. Italia se așeză, ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe pat. I-am scos pantofii, apoi am ajutat-o să-și întindă picioarele. I-am aranjat o pernă sub cap, o pernă aproape goală care s-a turtit de tot, atunci i-am pus-o și pe a mea, s-o ridic puțin mai sus. Se simțea într-adevăr un miros ciudat în cameră, chimic, nesănătos, poate din cauza mobilei de proastă calitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
pe burtă: — Simți? am țipat. Îmi simți mâna? Nu a mințit. — Nu, a șoptit, nu simt nimic. Atunci, Angela, am înțeles că se întâmpla ceva grav. De lângă perete, spatele Italiei alunecase din nou în jos, chipul ei gri ajunsese între perne. — Să mergem. — Lasă-mă să dorm. Am luat-o în brațe, nu era deloc grea. Pe pat rămăsese o pată albăstrie, din rochia ei bleumarin ieșise culoarea. Am traversat coridorul și am început să lovesc cu piciorul în ușa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un loc doar al ei în întuneric. Strângea pleoapele și deschidea larg nările, ca și cum ar fi căutat un parfum. Aroma intensă a unei fericiri pe care n-ar fi avut-o niciodată și pe care o căuta cu disperare pe perna aceea transpirată. Am încercat din nou să-i prind privirile, dar mâna mea transpirată nu reuși să-i țină bărbia. — Iubire... Respiră profund, pieptul i se ridică, apoi se lăsă și în respirația aceea întregul corp se cufunda, se abandona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
apoi se lăsă și în respirația aceea întregul corp se cufunda, se abandona. Atunci mă privi, dar nu eram sigur că mă vede. Își mișcă buzele, șopti un ultim cuvânt. — Du-mă. Dar nu îmi spuse unde. Era nemișcată pe pernă, nu mai era vie, dar nu era încă dincolo, suspendată în nelocul care precedă moartea. Chipul i se lărgise, relaxat, privea în sus, acolo unde cineva o aștepta, fără agitație, fără chin. Ultima ei răsuflare a fost un geamăt ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

în dormitor. Și odată cu imaginile Eugeniei și a lui Mauricio, îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]