14,398 matches
-
Mi se cârlimândî...”, „Orașul pustiu”, „Lumea nebună”, „Nebunia nebuniei”... Atitudinea protestatară pare să fie un atribut al personalității sale tumultoase, protestul, în sine, orientându-se spre nedreptățile sociale pe care le întâlnește la tot pasul, într-o lume cu orizonturile pierdute. În cursa contra cronometru, care este viața ascendent egoistă, nimeni nu se mai gândește la binele și tihna celuilalt. Asistăm la un proces de dezumanizare, de înstrăinare și nimănui nu-i pasă dacă, prin atitudinea sa, deranjează, jignește, hărțuiește: „Vecinul
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
ceilalți ce le-or fi pus să facă, că n-am aflat? Trebuia să le descos, că precis aflam! Mi-ar fi povestit desigur, cu lux de amănunte! M-aș fi delectat de minune! Ufff! Dar nu este deloc timpul pierdut. Când ies de aici, din închisoare și îmi voi relua activitatea, voi afla imediat. Ce bine cu fetele din ziua de azi! Sunt obișnuite de timpuriu cu orice... spuse bărbatul. - O să le duci lipsa acum, aici, îi spuse Lică convingător
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
Those dancing eyes for uș were dancing. OCHII CE PLÂNGEAU ÎNTR-UN TRAMVAI “Vremea curgea din norii negrii pe pavaj Că ochii plânși ce tocmai se suiseră-n tramvai Își amintea oare vremea, precum poate ochii, De vre-un iubit pierdut, de vre-un regret adînc, de vreo bucurie infinită? Uneori nici norii nu mai pot să-ndure Atâtea milioane de-apăsări. Simt cum rărunchii parcă li se rup, Și parcă nu mai au nimica de pierdut. Se tot revarsă-atunci pe
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
a fost văzut și urmărit de ochii atâtor contemporani, care i-au reținut fizionomia, amănuntul vestimentar, un zâmbet, o schimă de durere sau o umbră de melancolie, o vorbă sau un gest. Nu toate au fost transmise posterității, numărul mărturiilor pierdute sau nerostite, căzute în anonimat, poate întregeau puținul ce ne-a rămas. Începând cu chipul „zeului tânăr”, au stăruit în conștiința contemporanilor tulburați de drama omului și urmăriți de frumusețea operei, o adevărată avalanșă de informații, unele adevărate, altele trucate
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
cea a lui François Mauriac al carui român Thérese Desqueyroux, publicat în 1924 este departe de a fi o simplă analiză critică a societății bordeleze, cea a lui Marcel Proust mai ales al carui român de excepție În căutarea timpului pierdut, început în 1913, încununat în 1919 cu premiul Goncourt, se termină cu ultimul volum Timpul regăsit apărut postum în 1927. În aceeași categorie pot fi introduși scriitori că irlandezul James Joyce, romanciera britanică Virginia Woolf, germanul Thomas Mann după desprinderea
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ ACCIDENTAL VALOAREA ARTISTICĂ SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369772_a_371101]
-
apusul de soare (Riana) - oglinda apelor line (Relu) - semnul cerului - lumea speranței (Relu) - cartea (spun eu) Albastrul lui Afin din „Printre picături“, spune autoarea este „motivul pentru care viața este cu adevărat frumoasă „picătura de fericire ce am crezut-o pierdută;“ cât de puțin îți trebuie să fii fericit? „o picătură“ pentru Ddorian din proza Mesagerul glasul clopotelor înseamnă albastru din el însuși, căci toată viața lui Dorian i-a fost marcată de sunetul clopotelor (chiar se va angaja ca și
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
Acasa > Poeme > Emotie > O DIMINEAȚĂ PIERDUTĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: Neutiquam erro M-am trezit într-o dimineață, dar dimineața nu se trezise... în mine zorii-și făceau de cap alunecând și dezgolind noaptea
O DIMINEAȚĂ PIERDUTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369872_a_371201]
-
mai are-n grijă să ne despartă cu răcoarea ei repetat de albă, cu clipirea de gene false, grele de atâta mascara...dă. M-am adăpostit în geana de lumină care-mi fura visul și... iubirea. Referință Bibliografică: O dimineață pierdută / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O DIMINEAȚĂ PIERDUTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369872_a_371201]
-
nebuna, Iubirea trece ca un vânt hoinar, Iar amintirea pentru totdeauna, Trăiește în al timpului altar!... Iubiți și nu lăsați să moară clipa, Viața noastră e atât de scurtă... De ce să tot ținem de mână frica? De ce să regretăm ziua pierdută? Precum floarea, trec anii tinereții Se duc în zbor și nu vor reveni... Iar noi ajunși la ceasul bătrâneții, Am face-orice să mai putem iubi! Am face-orice pentru o clipă doar În care să avem o nouă șansă... Dar șansele
IUBIȚI ȘI NU LĂSAȚI SĂ MOARĂ CLIPA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369904_a_371233]
-
Acasa > Literatura > Proza > UN GÂND Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ... un mesaj într-o sticlă plutind în derivă un gând captiv uitat în amintiri pierdute un strop de ploaie într-un deșert de vorbe goale un curcubeu de culori într-un suflet un suflet închis într-o sticlă pierdută în valuri un apus de soare trezit în răsăritul unei dimineți al unei dimineți renăscute dintr-
UN GÂND de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369943_a_371272]
-
din brațe mă arunc, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Lumina-n sinea mea atât de-adânc Îmbină cel definitiv cu efemerul, Mă pregătesc să zbor odată peste toate Fără de sens, pe lânga luna care parcă latră La câinele pierdut ce tace-n noapte, Aici e cerul, jos e numai piatră. Silvana Andrada Tcacenco 25.10.2016 Referință Bibliografică: PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016
PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369992_a_371321]
-
în geamăt Și printre suspinele-i sugrumate, Am răscolit și prin urletu-i veșnic Și prin patima-i dinaine de moarte. Nerăscolit n-a rămas nici destinu-i, Nici ofurile-i pline de dor n-au rămas, I-am răscolit și printre pierdute amoruri Și prin profunda-i durere amară din glas. I-am răscolit mai apoi și legenda Și toate poveștile cu îndrăgostiți, Și am ajuns adânc în dilema-i Ce-o-nvolbură scotând-o din minți. Am ajuns să-i întorc pe
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
acum spre alte zări sperate Cu umbre trecătoare, nedorite. Atâtea chipuri văd câte odată ! Mă latră câinii mei de suferință. Și plâng pe înfundate deodată Când văd cum ne dispare o dorință. Cad mășile avute câte una Lăsând în loc privirile pierdute. Tangoul demodat dansat acuma E tot ce-a mai rămas dintr-o virtute. Din anii ce-am pierdut nu am să dau Măcar o oră, să ai libertate. Tu biet nebun, ce tot îndrugi acum ?! Nu vezi că nu e
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul sau măcar să lungesc clipa, acolo, undeva către infinitul mic sau mare, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri. Prezența femeii trezea în mine simțuri pe care le credeam demult pierdute. Eram răscolit până la ultima celulă vie din trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXXIV de David Sofianis reeditare 21. 02. 2014(A.D.) Arcușul uitat a mai rămas din tine ființă vie doar struna din vocale doar praful din sacâz de chihlimbara vorba atârnă nemurirea avântului din suflet pierdut și iar găsit atâta veselie penumbra din genune nu are cum să fie hălăduind prin vis că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din lied sfânt psaltirion de versuri albe grele se leagănă pe clape de alabastru
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
suspine Prin glasul meu înăbușit de pasiune Și gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune. Topește-ți dragostea în nebunia mea Și lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea, Izvor de mângâieri pe-ntregul trup Și dragoste pierdută în gândul tău năuc. Pe coapse să-mi pictezi, ușor Sărutul gurii tale plin de dor, Iar pe sâni... acele cerculețe Ce numai limba ta, știe să îi răsfețe. Să îmi acoperi ochii cu straturi de dorință Să uit de
TOPEŞTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE de ANA SOARE în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370070_a_371399]
-
a iubirii! Mai pune un strop de roșu, un crampei de alb și limpezește totul în albastrul inimii din gheață timidității! Lasă apoi mâna să adauge creșterea și conturul îndrăznelii. De acum poți învăța și pașii: unul spre tine, ceilalți pierduți, apoi dansează: e vremea că muzica ființei tale să te definescă, Omule! Referință Bibliografica: Model / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1484, Anul V, 23 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MODEL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370403_a_371732]
-
Cu fulgi smulți din pernele nefolosite. Am eu așa, o presimțire, Ca și când ar fi o zi în care S-ar întoarce păsările migratoare. Între timp, Reumatismul cuprinde tot trupul păpușii din ipsos Și taftaua foșnește nerăbdătoare În dulapul cu cheia pierdută. I GENERALI DI BANDIERA Non rendo più Per la capacità massima della mia immaginazione, Né le farfalle del lurex ricamato sull'orlo Più non appendo Alla dozzina di mollette comprate sul mercato. Provoco, faccio volteggi interessanti Intorno e lungo lo
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
dat ordin de deportare în Bărăgan pentru refugiați și moșieri și au trebuit să părăsească Timișoara. *** Epilog După plecarea din Cernăuți, fire optimistă, Elisa - ca toți foștii locuitori ai Cernăuțiului - a încercat toată viața să regăsească farmecul oamenilor și locurilor pierdute. Nu a reușit însă. Elisa și Nicolae au fost împreună până în ultima clipă. Nicolae a rezistat tuturor problemelor prin scris. Scrisul a fost cel care l-a întărit, l-a făcut să reziste epocii comuniste, deși nu a putut să
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
foarte mulți oameni, dar nu întocmai foarte pregătiți, deoarece au oroare pentru ce nu pot percepe, fiind în acord ușor cu ceea ce pot înțelege ușor.“ Omul poate progresa doar dezvoltându-și rațiunea, găsind o altă armonie (decât cea originară - iremediabil pierdută). Facultatea de a gândi obiectiv este rațiunea; atitudinea emoțională subiacentă rațiunii este - smerenia. Să fii obiectiv, a ști să folosești rațiunea, este posibil numai dacă ai căpătat o atitudine de smerenie, dacă ai lăsat în urmă visul copilăresc că ai
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
la Iohannes Becher timpul ca simbol al noului este perceput ca eden al simțurilor, fapt ce-l descoperim În munți,la umbra lor m-am fost născut/Din munți veneau la noi și vânt și soare./ Mă întrebam,prin ulițe pierdut:Cât pot ei oare munții să măsoare?(In umbra munților). Fundamentul psihologico-științific-religios din care derivă mitul Edenului iese în evidență în clipa când geneza actului creator e identificată în viața psihică:iar problema ce se pune este,aceea a exprimării
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
o fotografiați ! Îi face enorm de multă plăcere să fie în centrul atenției ! Aparatele de fotografiat se mută instantaneu spre tânăra drăguță care zâmbește triumfător, plimbându-și mâinile prin părul bogat ce-i cade peste spate... * Se simte tristă și pierdută. A câștigat încă un premiu ,dar asta n-are nicio importanță. Nu banii îi pot aduce ei fericirea ci altceva,cu mult mai minunat. „ Da ,este un criminal ,dar nu un răufăcător. A omorât ca să apere ființa iubită. Aceeași ființă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
este mai drag: „Plutesc în derivă,/ Tot mai departe de țărm,/ Mereu mai departe,/Pe trena mea prea lungă,/Asemenea unei punți/De corabie”(Nisipuri mișcătoare). Corabia este speranța pentru ca îndrăgostiții de odinioară să se reîntâlnească, pentru a reînnoda iubirea pierdută, fiindcă „purtați de vânturi potrivnice,/ Ne-am rătăcit pe țărmuri străine,/Ca niște flori dezamorsate”. Pentru a nu deveni „două planete necunoscute”, despărțite de „miliarde de ani-lumină”, eul liric își exprimă cu deznădejde dorința de apropiere, de reînviere a sentimentului
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Dialog imprevizibil monolog al timpului pierdut Tăcere ieșind din țâțâni Cântec amar ce-mi pui viața pe cântar Să-mi măsori fără rușine Răul dac-o duce bine Icoanele mării plutesc în ochii tăi dragoste Parcă ai fi bărbat așa de bine cunoști eternul feminin O
EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369400_a_370729]
-
îți culci obrazul pe pieptul ei. Te simți ocrotit, adorat, liniștit, învăluit în feminitatea ei de mătase. Ridici privirea, femeia înțelege singurătatea pătrunsă de tristețe din adâncurile ființei tale. Îți cuprinde gâtul cu brațele, te sărută cu toată afecțiunea anilor pierduți departe de tine, de ocrotirea ta. Te ridici cu ea în brațe, rotindu-te amețitor. Râde cu glas cristalin, îți dă fiori de foc. Brusc, o lași cu picioarele pe pământ, lipind-o strâns de tine. Ți-e teamă să
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]