21,807 matches
-
adevărat, cu literatura se întâmplă un pic altfel. Pentru literatură e nevoie ca terenul să fie pregătit înainte să apară o carte. Trebuie făcută puțină publicitate. Și trebuie să existe și greșeli. Literatura fără scăpări e anostă. Absolut ! Greșelile sunt poetice, nu-i așa ? E aproape ca într-un desen, când apare o pată, e integrată în rest, și, în felul acesta, e binevenită. Când faci o imagine, nu există greșeli. Un pictor sau un desenator experimentat ia tot ce-i
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
cucerit. Fiindcă, pentru mine, un scriitor se trădează că e bun nu numai ca scriitor, dar și ca persoană. Vulnerabilitatea, asta e marca talentului. Dacă nu mai ai asta, dacă te îmburghezești, deodată intră în tine altcineva decât acea ființă poetică fragilă pe care ai ocrotit-o atâta timp. Dan a avut multe probleme în viața lui. Iar asta i-a asigurat vulnerabilitatea. Chiar și pe aceea fizică, nu numai pe aceea subtilă, spirituală dacă vrei. Abia aștept să-mi cumpăr
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
total fiind 354 de exponate. Vernisajul a fost urmat de lansarea unei Plachete și a unei Medalii omagiale pentru marcarea evenimentului, realizate cu sprijinul municipalității gălățene. La Biblioteca V.A. Urechia au fost vernisate expozițiile "Leonard Salmen - ilustrator al operei poetice a lui Eminescu', "100 de ani de veghe eminesciană asupra Galațiului - expoziție de documente iconografice, "Nemărginita dragoste a gălățenilor de altădată pentru Eminescu' - expoziție de documente arhivistice printre care și Actul comemorativ la dezvelirea monumentului lui Mihai Eminescu la Galați
Prima statuie a lui Eminescu din România a împlinit 100 de ani () [Corola-journal/Journalistic/68637_a_69962]
-
mult sau mai puțin îndepărtat în această epocă a transformărilor bezmetice, își va găsi cu siguranță clienții săi fideli. Și nu neapărat doar printre cei atinși de nostalgii literare. Pentru că dincolo de mode literare și poietici novatoare, ceea ce contează este talentul poetic. Iar Mircea Petean are talent poetic din abundență. Cum lesne se poate deduce, poezia lui Mircea Petean din volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
această epocă a transformărilor bezmetice, își va găsi cu siguranță clienții săi fideli. Și nu neapărat doar printre cei atinși de nostalgii literare. Pentru că dincolo de mode literare și poietici novatoare, ceea ce contează este talentul poetic. Iar Mircea Petean are talent poetic din abundență. Cum lesne se poate deduce, poezia lui Mircea Petean din volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru el și colegii săi de generație
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
o notă de presă. Acesta aruncă o cu totul altă lumină asupra întregului climat domestic enunțat anterior și învelește întregul edificiu într-un cât se poate de autentic aer minules-cian. Într-un fel se poate vorbi de o altă cale poetică, fundamental diferită, spre valorificarea universului liric al lui Ion Minulescu. Este inutil de spus că poezia autorului Romanțelor pentru mai târziu devine, în mintea cititorului, parte integrantă a poemului lui Mircea Petean: "... cel-ce-nu-face-nimic nu mai e deloc un exemplar atât
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
tare/ scriitor el însuși a fost găsit înecat în zo-na barajului// plouă fă-ră-ncetare/ chipul ora-șu-lui e brăzdat de și-roaie/ așa e - unii se nasc fără destin - / iar muza are veșnic fața plânsă" (p. 29). Cea mai bună caracterizare a personalității poetice a lui Mircea Petean este cea făcută de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
perpetua căutare, produc o anxietate artistică și chiar existențială, dar care în nu puține dintre cazuri este trucată artistic. În poezia lui Mircea Petean nimeni nu știe cu precizie unde se sfârșește spiritul ludic și unde începe deruta existențială. Imaginarul poetic din unele poeme se prăvale câteodată în torente care riscă să îngroape firavul spirit dubitativ aflat la originea lor. Așa cum Heidegger se plimba prin conceptul de pădure, nu prin pădurea însăși aflată la doi pași, Mircea Petean admiră natura doar
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
câteodată în torente care riscă să îngroape firavul spirit dubitativ aflat la originea lor. Așa cum Heidegger se plimba prin conceptul de pădure, nu prin pădurea însăși aflată la doi pași, Mircea Petean admiră natura doar filtrată prin prisma experienței sale poetice. Ambiguitatea devine aproape deplină într-un poem cu titlu echivoc, precum La înălțime: "înțeleg cât se poate de bine dorul de înălțime/ al alpiniștilor sau oierilor/ aspirația spre înalt a tinerilor idealiști crescuți în cultul/ performanței/ etice/ înțeleg de asemenea
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
mine/ bună cu tine/ bună cu noi -/ zi de aprilie// Poema zăbovește în casa ca un ou de paști/ de la marginea drumului care - să mă omori -/ nu știu unde duce// mă lasă puterile sunt deposedat am dispărut// cum dispare în Act starea poetică/ cum se deplasează văduvită de prevestiri liniștea de/ dinaintea furtunii/ în centrul ei/ și cu toate acestea sunt împăcat - poema e la înălțime" (pp. 81-82) Inteligent, cultivat, înzestrat cu spirit de observație, umor rafinat și o reală sensibilitate poetică, Mircea
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
starea poetică/ cum se deplasează văduvită de prevestiri liniștea de/ dinaintea furtunii/ în centrul ei/ și cu toate acestea sunt împăcat - poema e la înălțime" (pp. 81-82) Inteligent, cultivat, înzestrat cu spirit de observație, umor rafinat și o reală sensibilitate poetică, Mircea Petean izbutește să producă viață și în asepticul mediu textualist. Volumul său de poeme, Câmp minat, este dovada vie a faptului că grenadele literare ale generației optzeciste sunt încă în stare de funcționare.
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
închis, am reținut o frază-diagnostic: "Ceea ce m-a frapat mereu în acea perioadă este distanța dintre cuvinte și lucruri, distanță care a sfârșit prin a compromite cuvintele". Afirmația Dvs. se întâlnește cu versurile din finalul unuia dintre foarte rarele texte poetice mai puțin pesimiste scrise de Virgil Ierunca: "Peste osânda clipei, primenirea vremii / Peste ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
real", potrivit Academiei suedeze, citate de AFP. Tomas Transtromer, 80 de ani, este cel mai cunoscut dintre poeții scandinavi în viață, opera lui explorând relația dintre intimitatea personală și lumea care ne înconjoară. De formație psiholog, el sugerează că observarea poetică a naturii permite intrarea în profunzimea identității umane și a dimensiunii sale spirituale. Existența unei ființe umane nu se termină acolo unde sfârșesc degetele ei", a spus un critic suedez, referindu-se la poemele lui Transtromer, descrise ca rugăciuni laice
Premiului Nobel pentru literatură, acordat poetului suedez Tomas Transtromer () [Corola-journal/Journalistic/68761_a_70086]
-
după dispariția timpurie a tatălui său. După obținerea diplomei în psihologie, în 1956, a fost angajat la Institutul psihotehnic al Universității din Stockholm, ocupându-se apoi de delincvenții adolescenți într-un institut de specialitate. Paralel cu realizarea unei bogate creații poetice, a lucrat cu persoane handicapate, condamnați și toxicomani. A publicat prima culegere de versuri, intitulată "17 poeme", la cea mai mare editură suedeză, Bonniers, în timpul studenției. Scriitorul a primit în 1966 prestigiosul premiu Bellman, după care au urmat alte numeroase
Premiului Nobel pentru literatură, acordat poetului suedez Tomas Transtromer () [Corola-journal/Journalistic/68761_a_70086]
-
minimalist, laconic, blocat adeseori de interlocutori. De fapt, tot ceea ce contează nu se adresează prin cuvinte, ci rămâne concentrat la nivelul privirii. Privirea spune ceea ce cuvintele nu reușesc să exprime, iar această privire redată în numeroase gros planuri devine limbajul poetic al filmului, îi conferă un anumit lirism straniu, specular. În tot acest dialog al privirilor Alexandra joacă un dublu rol al unei feminități autentice, inoportune într-un corp erodat de vârstă și într-o tabără de militari tineri și a
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
ceda acestei logici a orei de muncă. La Baudelaire, „naiv și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
absolut, poate chiar ostentativ, personal. Ciucă nu e, prin natură, un estet, dar devine pe nesimțite unul atunci când ceea ce are de spus se confundă cu metafora a ceea ce are de spus. Ce rezultă de aici e un efect mai degrabă poetic decât romanesc. Anume alegoria expresiei. Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta a patra deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
metalimbaj autentic. Aș spune chiar că rolul acestor aparente autocitări e de a suplini apetitul memorialistic. Aici, debitul confesiv e de obicei bine supravegheat, iar albia se lărgește numai când între amintiri apare un poem sau cel puțin un crez poetic. In sfârșit, nu trebuie pierdută din vedere o nuanță utilă pentru o mai justă încadrare tipologică a scrisului Angelei Marinescu. Parcă înadins (ca să dea apă la moară acelora dintre comentatori care au supralicitat erotismul cărților ei din urmă, asociindu-l
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
omului. Între istorie și poveste / eu o aleg pe aceasta din urmă". E o încrîncenare senină, o convulsie ce se dizolvă în liniște. Zarathustra pare a cuvînta astfel prin grija bardului maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și lărgi cadrul lăuntric
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
a se juca a regizorului este dublată de forța intelectualului din el. A simțului cu totul special pe care îl are în a observa. A artistului preocupat de limba, de justa valoare a cuvîntului, de retorică - astăzi, pragmatică - și de poetică. A celui care face jocurile în funcție de ceea ce este scris. Vreau să spun, încă de aici, ceva care m-a emoționat real: performanța fiecărui actor. Fără excepție! Trupa aleasă mi se pare că aduce pe scenă actori din generații diferite, cu
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
locuința din Berlin a Hertei Müller. Ele sunt structurate tematic în 41 de fragmente, fiecare dintre acestea purtînd un titlu, nedepășind ca durată maximă 6:45 .Acest cel mai „lung" episod intitulat Ochii limbii este de fapt un capitol de „poetică" și ascultîndu-l, mi-am reamintit de recenta apariție cu totul antologică a Hertei Müller la televiziune, în programul canalului germanofon de cultură al postului 3 Sat. Intr-un interviu, ea a explicat cîteva din reperele creației sale, pornind de la experiența
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
cuvîntul rostit și scris. Această autobiografie vorbită a Hertei Müller, din albumul Noaptea este făcută din cerneală, nu are la bază un text scris dar pînă și în oralitatea ei se dezvăluie emoționant, tulburător - cît de profundă este inimitabila simbioză poetică, wittgen-steiniană aproape, între existență și cuvînt în concepția și creația autoarei. Am aflat între timp, de la responsabilii editurii ' Supposé, că cererile de reeditare a albumului sosesc și din străinătate, însoțite de sugestiile mai mult decît stringente de transcriere a secvențelor
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
în care palpită forța pământului. Soldier's Pay,o carte mult mai complicată și profundă decât pare la prima vedere, reprezintă și un veritabil tur de forță în privința referințelor livrești. Scrisul lui Faulkner stă, în primul rând, pe marea tradiție poetică și narativă englezească a secolului al XlX-lea, dar e decisiv deturnată înspre modernism de întâlnirea cu experimentalismul lui James Joyce. La nivel pictural, Faulkner sugerează un univers populat cu figuri desprinse din creația decadenților englezi. Margaret Powers e descrisă
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
mișcător, în care nimic nu este definitiv. Este guvernat de emoții și sentimente. Este o lume nu imorală, ci amorală. Valoarea supremă este aici nu Binele sau Adevărul, ci Moftul. Moft înseamnă: fleac, capriciu, o respirație de moment cu aureolă poetică, prelungind o stare emoțională într-un prezent etern și indivizibil. Împlinindu-și vocația estetică sub zodia Moftului, infantilii lui Caragiale sunt moftangii. Personajul emblematic al acestei lumi este moftangiul Mitică. De unde știm că este un infantil tipic? În primul rând
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
ceva ce-i al lui și numai al lui: o formulă de succes. S-ar putea ca aceasta să fie rezultatul previzibil al unei sinteze imprecise. Cu alte cuvinte, ca autorul Chipurilor să fi profitat cu larghețe de cele câteva poetici disjuncte vehiculate în anii din urmă, obținând prin calcul un mixtum compositum de la care orgoliul i-a oprit pe colegii săi un pic mai vârstnici. Nu exclud varianta, dar nici nu-i fac prea mare credit. În definitiv, de ce-
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]