3,697 matches
-
Nastratin Hogea cu un om care se jeluia În Întuneric, la lumina unei lumânări, că i-a murit măgarul și nu mai știe cum să-și ducă viața mai departe de unul singur. La care Nastratin Îi spune: „Plânge cât poftești, dar ține aprinsă lumânarea!“. Oedipe la Opera Română (sau un coșmar balcanic revăzut În cheie comică) În 1994, la un an de la demisia mea de la Național, Caramitru mă sună la New York și-mi propune să montez Oedipe la Opera Română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
necruțător (așa cum s-a Întâmplat după război În Anglia când o celebră echipă sovietică de fotbaliști s-a Întâmplat să apară la paradă În civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vechiul meu Îndrumător. Am urcat ca un somnambul scara familiară și automat am bătut la ușa Întredeschisă pe care era scris numele lui. Cu un glas care era doar un pic mai puțin repezit și ceva mai sec, m-a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai țineți minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frumușică În perioada inflației din Germania) pe Alice În Țara Minunilor În limba rusă. Am colaborat la compilarea unei gramatici a limbii ruse pentru străini, În care primul exercițiu Începea cu cuvintele Madam, ia doktor, vot banan (Doamnă, sunt medic, poftiți o banană). Cea mai bună slujbă a fost să compun pentru un cotidian al emigranților, berlinezul Rul, primele careuri rusești de cuvinte Încrucișate, pe care le-am botezat krestoslovițî. Mi se pare ciudat să-mi amintesc acea existență fantastică. Foarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
le-aș pohti mai abitir pe cele pământene. Din păcate, nu se grăbește nimeni să mi le dea... Aaa! se adresează el unui boier înalt, frumos, cu tâmplele argintii, ce stătea tăcut, retras, mai în spate, boier Isaia! Dragul meu! Poftește mai în față! Așa-așa... Ca rudă apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-apuce să ne pună belciugul, c-apoi ne mână cu biciul. Deci iar, oftează Stanciu. Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am cucerit. Să vină! strigă Mihail entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria. M-au gâdilat cu vorbe. Mă fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndrăznește Vlaicu încetișor. Adaugă! Cât despre cumplita mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne sumețim și noi măcar că blana pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că nici o putere din lume n-ar fi putut ține piept unei asemenea hoarde. Sunt florile pământului, spune el cu căldură. Ei sunt viitorul Moldovei! Prin ei, suntem și noi nemuritori... Intră Alexandru. E înarmat, transpirat, obosit. Iaca, alt viitor... Poftește-ncoace domnul meu! spune Ștefan brusc și se încruntă, devenind sever. Ce mi-a fost dat să-mi rușineze auzul?! La "Întrecerile vitejești de pe Direptate", ai fost învins la lupta cu sabia! Ce ai de spus în apărarea domniei tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
balon. A intervenit însă apoi ceva, nu îmi amintesc ce, și lucrurile au luat din nou o întorsătură dramatică. Din sală a protestat cineva, și acel cineva, cu uimire a trebuit s-o constat, eram chiar eu; imediat am fost poftit să vin la tribună (unde se mai afla încă prietenul meu) și „să spun ce am de spus” (adică, traducând, să mă înfund definitiv: „vedeam cum își taie singur craca de sub picioare”, avea să-i povestească după aceea d-na
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că printre judecătorii mei din acea seară de mai, deloc idilică, se aflau și persoane pe care Ceaușescu le va promova mai apoi în înalte funcții de conducere. Deocamdată, acumulau experiență politică, își făceau mâna, confirmând exmatriculări. Nu m-a poftit nimeni să iau loc (era, într-adevăr, târziu), am rămas deci în picioare, am încercat să-mi rostesc fraza pe care mi-o pregătisem, cineva m-a întrerupt, altcineva a intervenit (întotdeauna prin prezidii și ședințe se găsește unul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucru într-o ogradă țărănească. Dar eu chiar am existat, în anul o mie aveam 34 de ani, patru copii, o casă din piatră cu ogradă, firește. Iată-mă-s. Din mine te tragi. Acum poți să mă privești cât poftești”. * „ - Mi-a plăcut mult cartea dumneavoastră, de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum, realitatea cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prezentăm pașaportul, ne verifica, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce în ușă avionului. În ușă, la intrarea în avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era și locul meu. Era al 3-lea de la geam spre interior. Îmi părea rău că nu e la geam. Dar ne-a anunțat să ne punem centurile
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lasă mult, cam 5 minute și te scoate imediat cu forța... Deși când intri rămâi mirat de tot ce vezi. Apoi te grăbești să te rogi măcar un pic, dar abia te descătușezi la rugăciune și te pomenești că te poftește afară din Sfanțul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, ca Domnul are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă ați înțelege cât aveți de câștigat, ați da totul ca să ajungeți acolo. Parcă vi se arătă Raiul și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai bune și multe și luxoase, frumoase, călduroase îmbrăcam trupul. Iar mâncarea să fie cât mai bună și multă. Iar de suflet uităm sau amânăm. Ce păcat! îmbrăcămintea și mâncarea ne consumă timpul. Nu-l mai saturam niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem în frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de suflet uităm sau amânăm. Ce păcat! îmbrăcămintea și mâncarea ne consumă timpul. Nu-l mai saturam niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem în frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și tot alergăm, În afaceri ne băgăm, Cât mai mult să câștigăm, Viața bună să avem, Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a dus, Tinerețea s-a ascuns, Batranetea-i haină grea, N-o poftește nimenea, Și-a rămas la mine-n casă Noaptea să dorm nu mă lasă, Mă mustra mereu, Ce-am făcut o viață eu ? Zeci de ani eu am trăit, Păcate far’ de număr am facut, Spovedindu-ma mereu, Am aflat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lumina sălilor de ședințe au groază de râs. Or fi știind ei de ce. I Despre lucrurile cu adevărat importante I Vin la dumneavoastră mult mai intimidat ca în alte locuri unde mi s-a mai făcut onoarea de a fi poftit. Aici am de a face cu un auditoriu față de care eu sunt complet dezarmat ; domniile voastre sunteți oameni de știință, - și ce știință ! una al cărei simplu enunț ne impresionează grozav pe noi, profanii. Pe mine mă puteți în orice clipă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vârstă, nici un fel de concesii față de textul său. Și-mi place dialogul. Mergând să-i ceară socoteală lui Ion Ghica, prinț de Samos, om bătrân, fost prim-ministru, tânărul autor îl interpelează pe un ton destul de bățos, iar directorul îl poftește să iasă, spunându-i : „Sortez, monsieur !”. La care răspunsul lui Caragiale este superb : „Vieux coquin !”. Să spui „Vieux coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și creația, când aceasta există. Altă retragere, tot așa de puțin plauzibilă, în Sub pecetea tainei ; după criza de dromomanie și, probabil, de epilepsie, a ministrului, soția acestuia, cu totul străină de politică, dar foarte (cam prea) mare cucoană, îl poftește la ea pe primul ministru și îl determină să convoace în grabă cabinetul și să decidă demisia guvernului. Ce guvern pe lume pleacă de la putere fără nici o criză politică, numai fiindcă un ministru, fie și unul de primă importanță, nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
caprei, punea pâlnia și-l turna înapoi în capră ca să-l vândă tot proaspăt și ne amestecat cu apă.” Din cele vânătorești ne povestea cum un boier a organizat o vânătoare de iarnă pe terenul moșiei sale la care, a poftit un vânător bătrân din sat, care cunoștea bine locurile unde se ascunde vânatul. Bătrânul a venit de dimineață la conacul boierului, dar acesta, obijnuit să doarmă dimineața până târziu, nu era gata de plecat la vânătoare, și pentru ca să stea de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se ascunde vânatul. Bătrânul a venit de dimineață la conacul boierului, dar acesta, obijnuit să doarmă dimineața până târziu, nu era gata de plecat la vânătoare, și pentru ca să stea de vorbă despre organizarea vânătorii din acea zi, boierul l-a poftit în casă, și în timp ce se pregătea, îl întreba pe bătrân tot felul de treburi vânătorești. Boierul a stat la masă mai mult timp, ceea ce l-a cam indispus pe bătrân. Când boierul l-a chemat la masă și pe bătrân
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
căruțele, mărfuri de la Focșani la Brăila. „La trei vânturi”, casa fiind în câmp, între Măntăila și Râmnicelu, era loc bun și de popas și pentru evreii care făceau comerț ambulant, cu marfa în spate. Tata îi compătimea și-i poftea în casă, le da de mâncare, iar unii rămâneau și pe noapte. Îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine de ale lui, le-a făcut opinci din piele de porc neargăsită, le-a dat mâncare pentru drum, dar i-a poftit, cu lacrimi în ochi, să plece. Au lăsat nemții o scrisoare de mulțumire, care însă, de frica securității comuniste, a fost arsă fără a fi citită. Dacă pentru mămica scopul vieții a fost ridicarea copiilor pe o treaptă superioară de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]