3,781 matches
-
al soților Marie și Pierre Curie. Provine dintr-o familie obișnuită fiind fiul cel mare a lui Martin Hurmuzescu, funcționar al poștei și al Profirei, casnică. Își începe studiile la unica școală primară din Sectorul Galben al Bucureștiului din str. Polonă. În 1884 absolvă cursurile Colegiului Sfântul Sava, după care urmează cursurile Facultății de Științe a Universității București până în 1887. Pe timpul liceului rămâne orfan de tată motiv pentru care este nevoit să sustină financiar întreaga familie și începe să susțină meditații
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
au condus soliile încredințate de domn au fost logofătul Ioan Tăutu și Ioan Țamblac. Diplomația se judecă după rezultate, și rezultatele diplomației lui Ștefan sunt minunate. La 1462-1465 se luptă cu muntenii și e în pace cu turcii, ungurii și polonii; la 1467 se luptă cu ungurii, e bine cu turcii și polonii intervin în favoarea lui, protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Ioan Țamblac. Diplomația se judecă după rezultate, și rezultatele diplomației lui Ștefan sunt minunate. La 1462-1465 se luptă cu muntenii și e în pace cu turcii, ungurii și polonii; la 1467 se luptă cu ungurii, e bine cu turcii și polonii intervin în favoarea lui, protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
cu turcii, ungurii și polonii; la 1467 se luptă cu ungurii, e bine cu turcii și polonii intervin în favoarea lui, protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487 luptă cu turcii, fără intervenție polonă și ungurească; la 1497-1499 luptă cu polonii - ungurii, turcii și rușii intervin în favoarea lui Ștefan. Chiar cu tătarii
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487 luptă cu turcii, fără intervenție polonă și ungurească; la 1497-1499 luptă cu polonii - ungurii, turcii și rușii intervin în favoarea lui Ștefan. Chiar cu tătarii lui Mengli Ghirei a avut mult timp relații bune. Prima perioadă, între 1457-1469, este caracterizată de acțiunile politice și militare pentru recunoașterea
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487 luptă cu turcii, fără intervenție polonă și ungurească; la 1497-1499 luptă cu polonii - ungurii, turcii și rușii intervin în favoarea lui Ștefan. Chiar cu tătarii lui Mengli Ghirei a avut mult timp relații bune. Prima perioadă, între 1457-1469, este caracterizată de acțiunile politice și militare pentru recunoașterea externă și consolidarea domniei. În acest sens
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
acțiunile politice și militare pentru recunoașterea externă și consolidarea domniei. În acest sens erau vizate întărirea poziției Moldovei pe scena regională și recâștigarea libertății de acțiune a țării, simțitor îngrădită în deceniile anterioare. Imediat după înscăunare au loc ciocnirile cu polonii care-l adăposteau pe Petru Aron și cu care avea să încheie pace în 1459. Urmează încercările de cucerire a Chiliei, luptele de la Baia cu Matei Corvin, de la Lipnic cu tătarii și atacul Țării Românești și arderea Brăilei. Tot în
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
domniei, Ștefan își va focaliza politica externă pentru rezolvarea chestiunilor în dispută de la frontiera nordică. În acest sens a dezvoltat un sistem de alianțe cu Cnezatul Moscovei (1491), Hanatul Crimeei și Marele Ducat al Lituaniei (1499), în scopul îngrădirii influenței polone. După victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului din 1497 și expediția militară în Galiția din 1498, a încheiat pace cu Regatul Poloniei. Ultima sa mare acțiune diplomatică au fost negocierile cu polonezii, din 1502-1503, pentru restituirea Pocuției, negocieri rămase fără
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
legăturile bune cu ungurii. Turcii din cetățile de la Dunărea-de-jos se stâmpărase; Mengli-Ghirai, Hanul Crâmului, socrul lui Selim, fiul cel mai mare al Sultanului, care stătea la Caffa, uitase drumul Moldovei. Numele «Moldoveanului» era cunoscut cu cinste în lumea întreagă, și polonii înșiși, dușmanii bătrânețelor sale, recunosteau fățis ce putere cuminte pleacă din sufletul acestui om cum nu se găsește ușor un altul.” Particularitățile strategiei și artei militare în perioada domniei lui lui Ștefan derivă din obiectivul politic pe termen lung al
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
sau la Vaslui, când o mare parte a armatei otomane a fost atrasă și imobilizată într-o zonă mlăștinoasă. „Nu e puțin lucru ca același stăpânitor al unei țări mici să învingă pe rând pe toți vecinii lui: munteni, unguri, poloni, tătari, turci. Și nu e vorba de cine știe ce oști provinciale: Matei Corvin, Ioan Albert, Mahomet II au năvălit în Moldova cu toate oștile marilor lor ținuturi și toți s-au întors rușinați.” Armata Moldovei era una nepermanentă, fiind mobilizată doar
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
dar și având de multe ori un rol decisiv în câștigarea campaniilor și bătăliilor. Rezistența cetăților Neamțului, Sucevii și Hotinului a determinat retragerea lui Mahomed al II-lea, în 1476, iar rezistenșa cetății Sucevii, la 1497, a determinat retragerea regelui polon Ioan Albert. Ștefan a conceput sistemul de cetăți urmărind trei mari obiective: apărarea granițelor - în special la vadurile Nistrului, supravegherea locurilor de trecere din interior și apărarea capitalei, Suceava. La urcarea pe tron în Moldova existau trei cetăți de zid
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
două drapele naționale cu banda roșie deasupra celei albe: cel al Indoneziei și cel al Principatului Monaco. În Polonia, se utilizează multe drapele de anvergură locală cu design bazat pe cel național și cu aceleași culori. Culorile și drapelele Republicii Polone sunt descrise în două documente legale: Constituția Poloniei din 1997, și Legea Stemei, Culorilor, Imnului și Sigiliului de Stat ale Republicii Polone ("Ustawa o godle, barwach i hymnie Rzeczypospolitej Polskiej oraz o pieczęciach państwowych") din 1980 cu amendamentele ulterioare (denumită
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
drapele de anvergură locală cu design bazat pe cel național și cu aceleași culori. Culorile și drapelele Republicii Polone sunt descrise în două documente legale: Constituția Poloniei din 1997, și Legea Stemei, Culorilor, Imnului și Sigiliului de Stat ale Republicii Polone ("Ustawa o godle, barwach i hymnie Rzeczypospolitej Polskiej oraz o pieczęciach państwowych") din 1980 cu amendamentele ulterioare (denumită de aici înainte „Legea Stemei”). Legislația privind simbolurile naționale este departe de a fi perfectă. Legea Stemei a fost modificată de mai
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
CIE xyY (CIE 1931) cu diferențele de culoare (ΔE) tolerate specificate în spațiul de culoare CIE 1976 ("L"*, "u"*, "v"*) (CIELUV). Constituția nu menționează drapelul național. El este definit de Legea Stemei, care specifică două variante: drapelul național al Republicii Polone ("flaga państwowa Rzeczypospolitej Polskiej") și drapelul național cu stema Republicii Polone ("flaga państwowa z godłem Rzeczypospolitej Polskiej"). Ambele sunt definite în Articolul 6 după cum urmează: Raportul de aspect pentru ambele drapele este 5:8. Pentru al doilea drapel, proporția dintre
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
în spațiul de culoare CIE 1976 ("L"*, "u"*, "v"*) (CIELUV). Constituția nu menționează drapelul național. El este definit de Legea Stemei, care specifică două variante: drapelul național al Republicii Polone ("flaga państwowa Rzeczypospolitej Polskiej") și drapelul național cu stema Republicii Polone ("flaga państwowa z godłem Rzeczypospolitej Polskiej"). Ambele sunt definite în Articolul 6 după cum urmează: Raportul de aspect pentru ambele drapele este 5:8. Pentru al doilea drapel, proporția dintre scutul stemei și latura lăncii este de 2:5. Imagini ale
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
în special în Statele Unite. Organele de stat naționale sau locale sunt obligate prin lege, iar și alte instituții și organizații private, precum și cetățenii, sunt încurajați să arboreze drapelul național în următoarele zile: Ziua Drapelului Național (oficial denumită „Ziua Drapelului Republicii Polone”, "Dzień Flagi Rzeczypospolitej Polskiej") a fost instituită în 2004 în ziua de 2 mai. Scopul ei este acela de a-i învăța pe polonezi istoria și semnificația simbolurilor naționale. Data a fost aleasă pentru a coincide cu sărbătoarea diasporei poloneze
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
ca și eroii naționali ai vremii, cum ar fi generalul Tadeusz Kościuszko și principele Józef Poniatowski își prindeau cocarde naționale albe de pălărie. Patrioții catolici fervenți, membri ai Confederației de la Bar din 1768-1772 au adoptat carminul - simbol al șleahtei (nobilimii) polone - și albastrul - simbolul fecioarei Maria - drept culori reprezentative. Acestea, împreună cu albul și roșul, au fost considerate culori naționale în timpul Marelui Sejm din 1788-1792. Albul și roșul au fost utilizate pentru prima oară drept culori naționale de către civili la 3 mai
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
Confederația Generală a Regatului Poloniei, care a încercat reînvierea Uniunii Polono-Lituaniene în timpul invaziei franceze a Rusiei în 1812, a adoptat cocardele roș-albastre, simbolizând unitatea Poloniei (roșu) și Lituaniei (albastru). Armata Ducatului Varșoviei, controlat de Franța (1807-1815), și cea a Regatului Polon al Congresului, controlat de Rusia (1815-1831) au utilizat cocarde albe, care au fost purtate și de cadeții care au declanșat Revolta din Noiembrie împotriva dominației rusești la 29 noiembrie 1830. În timpul revoltei, Sejmul a realizat necesitatea unor însemne naționale unificate
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
au utilizat cocarde albe, care au fost purtate și de cadeții care au declanșat Revolta din Noiembrie împotriva dominației rusești la 29 noiembrie 1830. În timpul revoltei, Sejmul a realizat necesitatea unor însemne naționale unificate, care să fie utilizate de armata polonă. La 7 februarie 1831, el a adoptat albul și roșul, smalțurile (culorile) stemelor Poloniei și Lituaniei, drept cocardă națională a Poloniei. Cocarda alb-roșie a fost de atunci purtată de soldații polonezi în Revolta din Noiembrie, dar și de participanții la
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
prima zi a Revoltei din Varșovia, un drapel alb-roșu a fost arborat pe clădirea Prudential, cea mai înaltă clădire din Varșovia de la acea vreme. În timpul eliberării Varșoviei de către forțele sovietice și de Armata Populară Poloneză la 17 ianuarie 1945, drapele polone au fost înălțate pe palatul Belvedere și pe ruinele gării orașului. La 2 mai 1945, după capturarea Berlinului, soldații Bateriei 7, Divizia 3, Regimentul 1 Artilerie Ușoară au înălțat drapele polone pe Columna Victoriei din Berlin. Drapele poloneze au fost
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
de Armata Populară Poloneză la 17 ianuarie 1945, drapele polone au fost înălțate pe palatul Belvedere și pe ruinele gării orașului. La 2 mai 1945, după capturarea Berlinului, soldații Bateriei 7, Divizia 3, Regimentul 1 Artilerie Ușoară au înălțat drapele polone pe Columna Victoriei din Berlin. Drapele poloneze au fost utilizate și de demonstranții antiguvernamentali din timpul regimului comunist. În timpul revoltelor violente de la Poznań (1956) și Gdynia (1970), demonstranții au purtat drapele naționale vizibil pătate de sânge pe banda albă. Până în
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
genul Kermes din bazinul Mediteranei (de unde termenul de "cârmâz" și, în poloneză, "karmazyn") și din coșenila mexicană, după descoperirea Lumii Noi. Carminul era rezervat nobilimii și considerat simbol al aristocrației, și deci culoarea "karmazyn" a devenit un simbol al magnaților poloni. O interdicție regală asupra purtării acestei culori era interpretată ca o decădere a statutului nobiliar, și deci o pedeapsă; în secolul al XIV-lea, familiei Nałęcz din Polonia Mare i s-a interzis să poarte carmin din cauza complicității strămoșilor săi
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
cucerit Austria, Stiria, Carinthia și Carniola, extinzând teritoriul Boemiei până la Marea Adriatică. El a murit în bătălia de pe câmpia Moraviei în 1278 într-un război cu rivalul său, regele Rudolph I al Germaniei. Fiul lui Ottokar, a primit în 1300 coroana polonă pentru el însuși și coroana maghiară pentru fiul său. El a construit un vast imperiu ce se întindea de la Dunăre până la Marea Baltică. În 1306, ultimul rege din linia Přemyslizilor a fost ucis în circumstanțe misterioase în Olomouc pe când se odihnea
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puțin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni și țarilor ruși. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz. În 1927
Zimbru () [Corola-website/Science/297420_a_298749]
-
10 exemplare). Conform savanților, zimbrul ar fi existat în Moldova acum 300 de ani, iar la începutul secolului al XIX-lea, acesta ar fi dispărut. În anul 2005, în baza unui acord interstatal dintre conducerea Republicii Moldova și cea a Republicii Polone, s-a convenit de a reaclimatiza zimbrul în Republica Moldova. Drept urmare, în data de 19 august 2005 în rezervația naturală Pădurea Domnească au fost aduși 3 zimbri (un mascul și două femele) din 2 rezervații diferite din Polonia. Spre sfârșitul anului
Zimbru () [Corola-website/Science/297420_a_298749]