4,442 matches
-
pădurea de la Pătrăuți trăiește o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar în cea de la Mihoveni sunt mulți fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic în zonă mai prezintă iepurele (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) și mistrețul (Sus scrofa), care populează pădurile din apropiere. Dintre păsări predomină grangurul (Oriolus oriolus), botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) și sitarul (Scolopax rusticola). Apele din zonă sunt populate cu mreană (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thymolus thymolus), scobar (Chonarostoma nasus) și crap (Cyprinus carpio). Teritoriul actualului
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
cinegetic în zonă mai prezintă iepurele (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) și mistrețul (Sus scrofa), care populează pădurile din apropiere. Dintre păsări predomină grangurul (Oriolus oriolus), botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) și sitarul (Scolopax rusticola). Apele din zonă sunt populate cu mreană (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thymolus thymolus), scobar (Chonarostoma nasus) și crap (Cyprinus carpio). Teritoriul actualului oraș Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
scurtă, a fost dărâmată în timpul lui domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Cetatea de Scaun a Sucevei, existentă și în prezent, a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei. În Evul Mediu, orașul este populat cu români, dar și cu germani, maghiari și armeni, ultimii având dreptul de a-și alege un șoltuz propriu (ce purta numele de „voit”). Din Suceava, Alexandru cel Bun conduce țara timp de 32 de ani, mărind cetatea și întărindu
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
endemisme rodneene. De asemenea, aici pot fi întâlnite numeroase specii de mamifere și păsări periclitate de dispariție. Rezervatia Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii a fost înființată pentru ocrotirea cocosului de mesteacăn și a mediului sau favorit - jnepenișul. Din cele zece puncte populate cu cocoși de mesteacăn cunoscute în România, patru se află în Munții Rodnei și patru în Munții Maramureșului. Această rezervație pare a constitui biotopul optim pentru cocosul de munte, aici găsindu-se cea mai mare populație din țară. Rezervatia Stâncăriile
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
1876, când Hegedus Jozsef devine cel dintâi primar al orașului. Sigiliul și stema orașului datează din 1848, reîntărite în 1902 și 1907 de împăratul Franz Josef. În anii 1920 se constitute în oraș noi cartiere: cartierul Petrești, Tireamului, Căplenilor, se populează cătunul Galamboș, "Tiszlviselo-telep" (str. Nicolae Iorga) cu locuințele funcționarilor din oraș. Până în secolul al XVI-lea populația orașului a fost maghiară, dar tabloul etnic se va schimba în urma colonizărilor și a mișcării populației. Astfel, în anul 1779 în domeniul "Karoly
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
care l-a primit moștenire de la Elena, soția vătafului Zlate "pentru că le sunt vechi și drepte averi și ocine de moștenire". Ulterior, o parte din moșia Bora va intra în posesia Episcopiei din Buzău, care va se va îngriji să populeze satul, destrămat din cauza trecerii neîntrerupte a trupelor otomane și tătărești în perioada 1595-1600. Dintr-o catagrafie a satelor plășii Ialomița întocmită la 10 aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu și înaintată Ocârmuirii județului Ialomița, aflăm că în acel an din
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
vatră a așezărilor umane este cea centrală. Terasa de jos a rămas o bază agrement, de exploatare a pietrei, a apei și a cultivării pământului denumită și Lunca Ialomiței. Terasa situată la cea mai mare înălțime față de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi și fâneață. Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus și de Jos, sunt amplasate zonele locuite,fabricile, atelierele, magazinele, școlile, bisericile, instituțiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
chimenul sau chimionul, coada șoricelului, mușețelul, patlagina, și iarba ciutei. Cele mai multe sunt plante a căror valoare terapeutică este de multă vreme recunoscută, ele ajutând la ameliorarea sau tratarea unor boli. Caracteristic acesor locuri este și diversitatea și bogăția faunei care populează pădurile, pajiștile, poienile și tufișurile din zonă. Se pot întâlni: căprioare, urși, lupi, mistreți, iepuri, vulpi, pisici sălbatice, viezuri, nevăstuici, veverițe și dihori. Condițiilor naturale favorabile le corespund o faună ornitologică variată și bogată: rândunica, cucul, pupăza, ciocănitoarea, vrabia, pițigoiul
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
de altă erau grajdurile unde erau ținuți caii. În momentul în care începea cursa, porțile erau închise. Deasupra intrării monumentale erau cai de bronz auriți. Caii de bronz se află în prezent în Piața San Marco. Demografic, Constantin trebuia să populeze orașul, scutindu-l de plata impozitelor. A adus aristocrația din Asia Mică să clădească palate în noul oraș. În 326, pentru a organiza aprovizionarea orașului, a fost organizat un transport anual de cereale din Egipt în luna septembrie. A instituit
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
moartea pentru cei care făceau stocuri de mărfuri și încălcau prevederile edictului pentru a diminua inflația. Dioclețian a desființat instituțiile Principatului. Imperiul înceta să mai fie o confederație de cetăți și devine un stat riguros centralizat, condus de la Constantinopol și populat de "douloi" (supuși), conduși de un "despot" (stăpân). Această influență orientală a mărit distanța dintre împărat și supușii săi. Locuitorii imperiului continuau să fie, cel puțin în surse, prezentați ca "politai" (cetățeni), mergând pe filiera romană. Împăratul devine un personaj
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mult din acei oameni noi ce nu aveau conștiința puternică a celor de la Roma. Dispar provinciile senatoriale și ultimele privilegii ale Italiei. La nivel central, Palatul este centrul administrativ cel mai important, acolo unde funcționau o serie de birouri ("skrinia") populate de funcționari care se ocupau de problemele administrației centrale. Importante schimbări apar și la nivelul administrației provinciale. Imperiul este reorganizat din punct de vedere administrativ. Au fost înființate, în vremea lui Dioclețian, circa 120 de provincii ce erau grupate în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
reglementare , utilizând prerogativele de stat în afacerile lor private. Activitatea comercială privată a fost afectată de crizele în politică externă, precum și de eroziunea internă a Bizanțului. Economia rurală s-a dezvoltat lent în secolele VIII-XIV. Zonele apropiate de mare erau populate de culturi de cereale, viță de vie, și plantații de măslini ( în Balcani și Asia Mică se practică zootehnia) , relativ bine favorizate, și par să fi jucat un rol important în dezvoltarea economiei bizantine. Uneltele țărănimii au fost schimbate de-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pronunțat în engleză ) este un teritoriu britanic de peste mări aflat în nordul Antilelelor Mici, la est de Puerto Rico și Insulele Virgine și la nord de insula Sfântul Martin. Teritoriul constă din insula principală împreună cu alte insule mai mici care nu sunt populate. Are o suprafață de 90 km² și 13.500 locuitori (2006). Capitala se află în The Valley (în română Valea) (1067 loc.) Din 1968 până în 1980 a aparținut statului insular Saint Kitts și Nevis, iar de atunci Anguilla are autonomie
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
Cercului literar de la Sibiu de poeți ai acestui curent cum ar fi Radu Stanca și Ștefan Augustin Doinaș. "Isarlâk, (inima mea)", spre exemplu, este o cetate ideală, "dată-n alb ca o raia" așezată "la mijloc de Rău și Bun", populată cu oameni care trăiesc deopotrivă deliciile spiritului și pe cele ale vieții " într-o slavă stătătoare": univers fabulos în care se echilibrează totul. De o deosebită forță de sugestie, sub raportul invenției verbale, este "Domnișoara Hus" a cărei valoare stă
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
(în , ), oficial Republica (în ), este o țară fără ieșire la mare, populată de circa 8,47 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia (362 km) și Germania (784 km) la nord, Ungaria (366 km) și Slovacia (91 km) la est, Slovenia (330 km) și Italia (430 km
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
și "Österreich", și astfel, "Austria". Numele celtic a fost în cele din urmă latinizat în "Noricum" după cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, în preajma anului 15 î.e.n. "Noricum" a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I e.n. Populată încă din antichitate, regiunea central-europeană care este astăzi Austria a fost ocupată în perioada preromană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit de Imperiul Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
perioada preromană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit de Imperiul Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a fost un important castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat de circa cincizeci de mii de oameni timp de aproape 400 de ani. După căderea Imperiului Roman, zona a fost invadată de slavi și avari. Tribul slav al carantanilor a migrat în Alpi și a înființat cnezatul Carantania, care acoperea
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Gârlă, Poșircești, Săsenii Noi, Săsenii Vechi și Valea-Săsenii Noi. Zona satului Nișcov servise drept refugiu pentru locuitorii Buzăului, care își mutaseră târgul aici în timpul Războiului Ruso-Turc din 1806-1812, când orașul a fost distrus. Satele cu numele de Săseni au fost populate prin secolul al XVII-lea de coloniști sași din Transilvania, românizați în decursul timpului. Comuna Gura Nișcovului avea o școală cu 48 de elevi, și 4 biserici, la Nișcov, Cârlomănești, Săsenii Noi și Săsenii Vechi. În 1925, cele 4 comune
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
o suprafață de 0,5 hectare, în apele căruia se găsesc păstrăvi. Un versant stâncos din apropiere este singurul loc din Munții Buzăului unde pot fi văzute capre negre. Colții Babei este o zonă din masivul Siriu cu aspect alpin, populată cu capre negre, aduse din Munții Retezatului. Tabăra Harțagu este așezată în Munții Buzăului, la coada lacului de acumulare Siriu, chiar pe malul râului Buzău și al pârâului Harțagu. Tabăra se află în clădirea unde se afla "Cheia Buzăului", fosta
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
printre care și districtul Storojineț. Cu același prilej, Storojinețul a primit statutul de oraș. La 31 august 1868, a fost înființată aici o instanță de judecată. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, orașul era populat preponderent de evrei. În 1903 a fost deschisă aici o școală secundară particulară. În anul următor, la 21 mai 1904, Storojinețul a primit statutul de oraș de importanță regională. Agricultura, industria și comerțul, precum și învățământul și cultura, s-au dezvoltat
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
și rusă (%). În orașul Storojineț s-a stabilit din secolul al XVIII-lea o comunitate evreiască. Evreii din Bucovina au primit drepturi politice începând din 1848. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, orașul era populat preponderent de evrei. Conform recensământului din 1880, în Storojineț trăiau 1.601 evrei dintr-un total de 4.852 locuitori (adică 32.8% din populație). Numărul evreilor crescuse în 1910 la 4.832 (48.3%) dintr-o populație de peste 10
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
Poloniei. Rusia anexeaza Rusia Albă, cu orașele Polozk, Vitebsk, Orșa, Moghilev, Mstislavl, cu un total de 1.600.000 locuitori. Prusia pune mâna pe Warnia și palatinatele din Pomerelia cu 900.000 de locuitori iar Austria pune stăpânire pe Galiția, populată de 2.500.000 locuitori. Astfel, Polonia este deposedată de o treime din teritoriul său. Tratatul definitiv a fost semnat la Sankt-Petersburg la 5 august 1772. Ecaterina își dorește Crimeea, accesul în Caucaz și în bazinul Dunării, liberă navigație pe
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
celălalt capăt al localității (vest) întinzindu-se un câmp fertil. În Evul Mediu, Ilidia a fost centrul politico-administrativ al unui district românesc. ("Istoria districtelor românești din Banatul timișan" de Vicențiu Grozescu) Aici s-a nascut Traian Jurchela, cunoscut cântăreț de muzică populară bănățeana. De asemenea tot în localitatea Ilidia își are originea și cunoscutul cântăreț și compozitor Marius Țeicu. Aceleiași familii îi aparține și folcloristul Simion Țeicu, acesta din urmă implicîndu-se foarte mult în recunoașterea satului Ilidia că zona cu un puternic
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
beneficiază de prima cale ferată construită din țară (Oravița-Baziaș), realizată între anii 1846 și 1854. Localitatea Răcășdia este străbătută și de șoseaua națională 57, Moravița-Orșova. Prin comună trec pârâurile Răcășdiuța, de unde derivă și numele de Răcășdia (de la mulțimea racilor care populau cândva pârâul) și pârâul Valea Mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcășdia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (71,71%), cu o minoritate
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
raza localității Mâtnicu Mare s-au descoperit vestigii arheologice din Epoca neolitică, Hallstatt și Epoca medievală, la aproximativ un kilometru sud-est de biserica din localitate spre Prisaca.(Sabin Adrian Luca-""Descoperiri din Banat"", Ed. Economică, Sibiu, 2005) Zona a fost populată de geto-daci, chiar și în timpul stăpânirii romane când se știe că populația autohtonă locuia la sate. Ținutul este dens populat, mai ales că Mâtnicu Mare este situat în apropierea fortificației de la Tibiscum. Începând cu secolul X în zonă se organizează
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]