3,510 matches
-
iar la începutul secolului al XVII-lea, este inclus în dominionul Muncaci. În 1625, Janos Balyndya comandatul garnizoanei castelului Muncaci donează așezarea lui Sándor Simo. În 1645, principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, care a luptat mult pentru extinderea posesiunile sale atașează și Volovețul la principat. Localitatea la acel moment era mică, trăind aici doar câteva zeci de familii. Principala ocupație a locuitorilor fiind creșterea animalelor. Războaiele feudale și tulburările civile conduc adesea la ruinări. Astfel, în 1657 trupele poloneze
Volovăț, Ucraina () [Corola-website/Science/328727_a_330056]
-
tulburările civile conduc adesea la ruinări. Astfel, în 1657 trupele poloneze conduse de un oarecare Lubomirski prădează așezarea. Multe sate, inclusiv Volovețul au fost distruse și devastate atunci. După suprimarea răscoalei lui Rákóczi teritoriul dat, inclusiv și satul trece în posesiunea contelui Karl Schonborn. În următoarele două secole localitatea se află în componența Imperiului Habsburgic, mai apoi Austriac și din 1867 în comp. Austro-Ungariei. În urma primei Conflagrații Mondiale, Volovețul este inclus în componența Cehoslovaciei (până în 1938), iar din 1939 ca urmare
Volovăț, Ucraina () [Corola-website/Science/328727_a_330056]
-
are semnificația de “ceea ce este ascuns”, “umbrit”, “nevăzut “, Întunericul nopții , adâncul lucrurilor, în sens estetic desemnează inspirația poetica, faptele tinereții sau nebunia, dar și puterea vârstei și tinerețea, femininul al Djinnya, desemnând entități demonice feminine, existând numeroase superstiții referitoare la posesiunea acestor entități și dorințele erotice pe care le pot induce. Allah Subhana wa Ta’ăla a creat diferite tipuri de djinni. Printre aceștia se numără cei care pot îmbracă diferite forme, cum ar fi de cîine sau șarpe. Unii au
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
spre exemplu atunci când o armată imperială l-a ajutat pe Dirk să suprime o răscoală a frizonilor. Înainte de 1018, Dirk a fost un vasal al lui Henric al II-lea, însă episcopii de Trier, Utrecht și Köln au contestat cu toții posesiunea lui Dirk asupra fiefului, care era situat într-o locație importantă sub aspect strategic. Orașul Utrecht, localizat în delta Rinului, era cel mai centru comercial al regilor germani din regiune și negustorii erau nevoiți să străbată posesiunile lui Dirk, de-
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
au contestat cu toții posesiunea lui Dirk asupra fiefului, care era situat într-o locație importantă sub aspect strategic. Orașul Utrecht, localizat în delta Rinului, era cel mai centru comercial al regilor germani din regiune și negustorii erau nevoiți să străbată posesiunile lui Dirk, de-a lungul Rinului și al râului Vecht, pentru a putea ajunge la Marea Nordului. De asemenea, regii și împărații germani rezidau adeseori la Utrecht și pe moșia învecinată de la Nijmegen. O altă rută comercială care trecea prin posesiunile
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
posesiunile lui Dirk, de-a lungul Rinului și al râului Vecht, pentru a putea ajunge la Marea Nordului. De asemenea, regii și împărații germani rezidau adeseori la Utrecht și pe moșia învecinată de la Nijmegen. O altă rută comercială care trecea prin posesiunile lui Dirk era cea pornind din orașul Tiel către Anglia. Pe parcursul acestei a doua rute, contele Dirk a construit o fortăreață la Vlaardingen, într-o regiune nou locuibilă, unde a invitat pe mulți frizoni să se statornicească. Lui nu i
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
asa ca și părți din Lucavăț pe Siret. Familia a fost una cu cele mai mari moșii în întreaga Austro-Ungaria. În 1918 ținuturile au avut o suprafață de 56.000 jugăre austriece, ceea ce corespunde la 32 288 de hectare. Cu posesiunile cavalerilor de Wassilko domeniul să ridicat la 75 000 de jugăre. Astfel conții Wassilko au fost adeseaoară numiți de oameni ca "regi ai Bucovinei".
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
al Parlamentului Imperial, și apoi al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului austriac. Fiul lui Vasile cavaler de Wassilko (1761-1825) și al Anastasiei de Ilschi (1767-1842) a fost educat de profesori particulari la Berhomet. După moartea tatălui său, Iordachi a administrat posesiunile moștenite și a început să se angajeze politic. În 1837 a dat voie, ca unul dintre primii proprietari, să se stabilească 40 de familii germane pe lângă râului Mihodra la Berhomet, populația autohtonă fiind prea mică. El le-a închiriat teren
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
rege al Angliei din 1040 până în 1042. A fost fiu al regelui Knud cel Mare (care a domnit în Danemarca, Norvegia și Anglia) și a soției acestuia, Emma a Normandiei. Când Knud a murit în 1035, a luptat să păstreze posesiunile tatălui său. Magnus I a preluat controlul în Norvegia însă Hardeknud a succedat ca rege al Danemrcei și a devenit rege al Angliei în 1040 după moartea fratelui său vitreg Harold Picior-de-Iepure. Hardeknud s-a născut la scurtă vreme după
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
alogeni - negustori prin vocație, odată emigrați în bazinul Mării Negre au penetrat în interiorul spațiului viitoarelor state românești. De asemenea feudali bulgari și tătari cu influență, sunt menționați de izvoare la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor. Încă posesiune bizantină la cumpăna dintre secolele XIII și XIV, orașul a intrat într-un declin lent ulterior. În ultimii ani de domniei ai hanului Özbek (1313-1341) precum și în prima parte a domniei succesorului său Geanibek (1342- 1357, în perioada căruia s-
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
sale dorințe și să respecte ruptura. Cu toate acestea, la scurt timp după moartea sa, Sancho și Alfonso s-au întors împotriva lui Garcia și l-au învins. Apoi, cei doi s-au luptat reciproc, iar victoriosul Sancho a reunit posesiunile tatălui lor sub conducerea sa în 1072.
Ferdinand I al Leonului și Castiliei () [Corola-website/Science/331473_a_332802]
-
sale dorințe și să respecte ruptura. Cu toate acestea, la scurt timp după moartea sa, Sancho și Alfonso s-au întors împotriva lui Garcia și l-au învins. Apoi, cei doi s-au luptat reciproc, iar victoriosul Sancho a reunit posesiunile tatălui lor sub conducerea sa în 1072. A fost fiul mijlociu al celor trei fii ai regelui Ferdinand I și Sancha de Leon. Lui Alfonso i s-a alocat Leonul atunci când regatul a fost împărțit după moartea tatălui său, în timp ce
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
și ai fratelui său Herbert au escortat-o pe mama regelui Ludovic al IV-lea al Franței, regina "Ottobega" (Eadgifu de Wessex) de la Laon pentru a se căsători cu Herbert, fapt care a stârnit mânia regelui Ludovic. Ludovic a confiscat posesiunile mamei sale, din abația Sfintei Maria din Laon, pe care le-a acordat soției sale, Gerberga de Saxonia, ca și din teritoriul regal Attigny. În 957, Albert și fratele său Robert de Vermandois, conte de Meaux și Troyes au fost
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
de această dată cu mai tânărul conte Odo de Champagne. Se pare că Odo ar fi fost cumva dezamăgit, dat fiind că contele de Champagne figurează într-un singur hrisov emis de Guillaume Cuceritorul și că nu a primit nicio posesiune în Anglia după cucerirea acesteia de către normanzi. În 1082 regele William I și regina Matilda au acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o pensie pe viață pentru contesa de Albamarla (Aumale), sora sa. În
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o pensie pe viață pentru contesa de Albamarla (Aumale), sora sa. În 1086, ca "Comitissa de Albatnarla", așa cum este menționată în Domesday Book, este consemnată ca având numeroase posesiuni atât în Suffolk cât și în Essex, find una dintre puținele femei normande care să dețină posesiuni în Anglia cu drepturi depline. De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
contesa de Albamarla (Aumale), sora sa. În 1086, ca "Comitissa de Albatnarla", așa cum este menționată în Domesday Book, este consemnată ca având numeroase posesiuni atât în Suffolk cât și în Essex, find una dintre puținele femei normande care să dețină posesiuni în Anglia cu drepturi depline. De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel de al treilea soț, Odo, care între timp fusese dezmoștenit de posesiunile sale de pe continent (Troyes și
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
femei normande care să dețină posesiuni în Anglia cu drepturi depline. De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel de al treilea soț, Odo, care între timp fusese dezmoștenit de posesiunile sale de pe continent (Troyes și Meaux); stăpânirea a trecut ulterior asupra fiului lor, Ștefan. Adelaida a murit înainte de 1090. Adelaida a fost căsătorită în trei rânduru; mai întâi cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu (d. 1053) cu care
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
devenit următorul candidat la succesiunea din Regatul Angliei. În schimb, tatăl său a conferit tronul tânărului Henric din dinastia Plantagenet. Noul rege Henric a fost destul de generos în modul în care l-a tratat pe Guillaume de Blois, confirmând acestuia posesiunea asupra comitatului de Surrey "jure uxoris" (prin dreptul soției sale). Cu toate acestea, Gervasiu de Canterbury afirmă că un complot împotriva vieții lui Henric a fost descoperit în 1154 în rândul mercenarilor flamanzi. Planul era acela de a-l asasina
Guillaume I de Boulogne () [Corola-website/Science/328451_a_329780]
-
de Hainaut cu Alice de Namur. Eleona se va mai căsători cu Matei de Boulogne, Matei al III-lea de Beaumont-sur-Oise și (posibil) cu Ștefan al II-lea de Blois. Ea nu a avut niciodată copii și moștenitorul desemnat pentru posesiunile ei a fost devenit regele Filip al II-lea al Franței. Guillaume a fost înnobilat în 1159, cu numai doi ani înainte de moartea tatălui său. Atât el, cât și frații săi erau considerați ca fiind încă prea tineri la acel
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
o acuză adusă de către Filip de Dreux, episcop de Beauvais. Ca urmare, Filip a confiscat pământurile sale, iar în 4 mai 1212, Dammartin a încheiat o înțelegere la Lambeth cu regele Ioan Fără de Țară al Angliei, care de asemenea pierduse posesiuni în favoarea lui Filip. Renaud a adus cu sine și alți nobili de pe continent, inclusiv pe contele de Flandra, pentru a întări coaliția cu regele Ioan împotriva lui Filip al II-lea. În schimb, el a primit din partea lui Ioan câteva
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
anteriori cuceririi normande. În 1125, Matilda s-a căsătorit cu Ștefan, pe atunci conte de Blois și de Mortain, care poseda totodată largi titluri în Anglia. Atunci când tatăl Matildei a abdicat și s-a retras la mănăstire (în același an), posesiunile și onorurile deținute de Ștefan s-au unit cu Boulogne, ca și cu titlurile moștenite de Matilda pe cuprinsul Angliei. La moartea lui Eustațiu al III-lea, Matilda și soțul ei au devenit conducători comuni pentru Comitatul de Boulogne. Doi
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
legitimizarea lor, în martie 1243. La 5 decembrie 1244, Margareta a moștenit comitatele de Flandra și Hainaut și l-a desemnat pe fiul mai mare al celui de al doilea soț, Guillaume al III-lea de Dampierre, ca moștenitor al posesiunilor sale. Imediat a izbucnit Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut, pentru succesiunea asupra moștenirii Margaretei, care a opus în principal pe Ioan lui Guillaume al III-lea. După doi ani de lupte, în 1246, regele Ludovic al IX-lea
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
duce de Lotharingia, care a căutat să diminueze puterea lui Reginar. Cu toate acestea, atunci când Conrad s-a răsculat la rândul său împotriva lui Otto I, Reginar i-a acordat sprijinul. În contextul unei situații anarhice, Reginar a luat în posesiune zestrea reginei Gerberga, sora lui Otto și mama regelui Franței, ca și proprietatea Bisericii. În 953, arhiepiscopul Bruno I de Köln, care fusese și el numit duce de Lotharingia, a restaurat ordinea și l-a înfrânt pe Reginar. Dat fiind
Reginar al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328493_a_329822]
-
alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de combinarea forțelor arhiepiscopului Bruno I de Köln cu ale Carolingienilor din Francia răsăriteană pentru a înfrânge puterea Reginarizilor. În 958, lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz, provenit dintr-o familiei oponentă Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold. Reginarizii l-au susținut pe regele Lothar al Franței împotriva împăratului Otto al II-lea, însă ei au încheiat un acord cu
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
la bătălie, va apărea o legendă. Peste puțin timp, regele Solomon va fi detronat de verii săi și va merge în exil la cumani. Pentru a-și recăpata tronul, Solomon s-a căsătorit cu o prințesă cumană și a promis posesiunile sale din Transilvania în schimbul ajutorului militar cuman. Cumanii l-au ajutat inițiind mai multe expediții în Transilvania dar Solomon nu și-a mai recăpătat regatul. În 1070 românii, pecenegii și rutenii au participat la o expediție împotriva regelui Boleslav al
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]