4,200 matches
-
rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune că cei doi termeni ai scenariului au consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă a posibilului celui călăuzit. Or, în lumea reală a istoriei sânt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Răspunderea în fața fiecărui gest poate să ni se pară atât de covârșitoare, încît să nu mai ajungem niciodată să întreprindem nimic. Oboseala și lehamitea pot fi atât de mari, încît toate proiectele să ni se pară lipsite de sens. Intuiția posibilului poate să îmi lipsească în asemenea măsură, încît să-mi fie imposibil să-mi evaluez posibilitățile și să-mi construiesc un destin. Pot să-mi propun ținte pe care nu le pot atinge, așa cum pot să n-am curajul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că libertatea se educă implică existența unor grade de libertate diferite și posibilitatea transferului de la "mai mult" la "mai puțin". Or, se poate foarte bine ca formarea mea în sfera libertății să fie și să rămână precară, să îmi ignor posibilul sau să am o proastă așezare în orizontul lui și, întrucît cultura proiectului și a alegerii îmi lipsește, să nu știu să îmi adaptez proiectele la condițiile lumii în care trăiesc. Ca unul pe care nimeni nu l-a preluat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se estompează, sânt greu focalizabile, pentru că libertatea, răspunderea și riscul își pierd contururile în amalgamul de alegeri care alcătuiesc parcursul unei vieți. La fel, stabilirea vinii (căderea din posibilul meu) este problematică, răspunsurile se transformă în invocare de circumstanțe și în justificări, sentința și pedeapsa se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu are forța indicativă din alte limbi (care de altfel nici nu l-au suportat și nu l-au creat pe "dacă nu ar fi nu s-ar povesti"), ci toată gama mlădierilor care-l plimbă pe "a fi" de la posibilul neîmplinit la realitatea suspendată a lui "stă să se petreacă". Deci: "tot ce se povestește a fost să fie, era să fie sau va fi fiind"." Miercuri, 21 februarie 1979 Dimineața, la micul dejun, îi reproduc lui Noica obiecția pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că din '65 încoace a râvnit mereu la funcția de "secretar cultural", de "personaj care secretă cultură". "În orice cultură este nevoie să existe ceva între Universitate și cafenea. Însă proiectul tău, deși e atât de simplu și în ordinea posibilului, nu e, desigur, realizabil. M-am gândit, în altă ordine de idei, la întrebarea ta de ieri: Ce propune Heidegger, dincolo de "zgîlțîirea" viziunii Occidentului?" Cred că lui Heidegger i-ar fi prins bine o apropiere mai strânsă de Vede și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omului cu natura, a omului cu istoria, a omului cu omul. Iar noi trăim astăzi în posibil, într-un nou tip de inadecvație, trăită de astă dată dinăuntru, nu din afară, ca în vârsta istorică a necesarului. Există însă pe lângă posibilul real, pozitiv - posibilul lui "va fi fiind" - o formă proastă a posibilului, și tocmai din acest posibil își trage substanța logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a omului cu istoria, a omului cu omul. Iar noi trăim astăzi în posibil, într-un nou tip de inadecvație, trăită de astă dată dinăuntru, nu din afară, ca în vârsta istorică a necesarului. Există însă pe lângă posibilul real, pozitiv - posibilul lui "va fi fiind" - o formă proastă a posibilului, și tocmai din acest posibil își trage substanța logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi trăim astăzi în posibil, într-un nou tip de inadecvație, trăită de astă dată dinăuntru, nu din afară, ca în vârsta istorică a necesarului. Există însă pe lângă posibilul real, pozitiv - posibilul lui "va fi fiind" - o formă proastă a posibilului, și tocmai din acest posibil își trage substanța logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica nu mai poate avea cale de întoarcere, nu mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astă dată dinăuntru, nu din afară, ca în vârsta istorică a necesarului. Există însă pe lângă posibilul real, pozitiv - posibilul lui "va fi fiind" - o formă proastă a posibilului, și tocmai din acest posibil își trage substanța logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica nu mai poate avea cale de întoarcere, nu mai poate ieși din sfânta indiferență câtă vreme gândește posibilul sub forma lui "de ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
afară, ca în vârsta istorică a necesarului. Există însă pe lângă posibilul real, pozitiv - posibilul lui "va fi fiind" - o formă proastă a posibilului, și tocmai din acest posibil își trage substanța logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica nu mai poate avea cale de întoarcere, nu mai poate ieși din sfânta indiferență câtă vreme gândește posibilul sub forma lui "de ce nu?". Or, în cultură, lucrurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica nu mai poate avea cale de întoarcere, nu mai poate ieși din sfânta indiferență câtă vreme gândește posibilul sub forma lui "de ce nu?". Or, în cultură, lucrurile mari nu sânt decât cele care ne privesc. Logica a ajuns să nu ne mai privească. Matematica este singura care și-a luat dreptul să vorbească despre nimic și a ajuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ce nu". - Este mult adevăr în ce spuneți, dar și mai mult loc pentru nuanțări sau chiar, uneori, pentru respingeri. În primul rând, logica matematică a crescut din lumea de astăzi, este integrată în ansamblul culturii acestui secol. Chiar cu posibilul ei, prost sau bun, logica răspunde posibilismului sub care stă lumea de astăzi. În al doilea rând, este drept că logica ascunde în ea o latură alienantă, pe care teama de rebarbativul formulelor nu face decât să o exalte. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în care se complace logica de astăzi. În posibilul acela gol trebuie să vedem risipa care precede orice incarnare. Chimistul, pentru a face un produs reușit, nu "se joacă" încercînd sute de produse sintetice inutile? Formulele sânt ce-i drept
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în care se complace logica de astăzi. În posibilul acela gol trebuie să vedem risipa care precede orice incarnare. Chimistul, pentru a face un produs reușit, nu "se joacă" încercînd sute de produse sintetice inutile? Formulele sânt ce-i drept, frumoasele fără corp, dar ele termină prin a prinde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li se alătură o vreme, despărțindu-se de ei în final pentru a-și găsi drumul către un nou Land, în care logica este pusă să însoțească istoria într-o lume a posibilului, a lui "ceea ce putea fi" și "va fi fiind". Noica îl citește pe Sorel întocmai cum a făcut-o cu Hegel, "povestindu-l" și repovestindu-l, cu o uimitoare capacitate daimonică de a se contopi, vremelnic, cu ființa celuilalt, și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cititorul nu mai este chemat acum să intre în rezonanță cu personaje, ci unicul lui sistem de referință, unicul lui interlocutor este autorul jurnalului, care este și unic personaj. Rezultă de aici că viețile lor coincid? Răspunsul este: da, în posibilul lor. Splendoarea afectivității umane vine din faptul că ea este mai vastă decât realitatea unei experiențe trăite. Ea este, în esența ei, proiectivă și din această cauză ea poate trece dincolo de granițele unei vieți și poate străbate până la limita ultimă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei experiențe trăite. Ea este, în esența ei, proiectivă și din această cauză ea poate trece dincolo de granițele unei vieți și poate străbate până la limita ultimă a experienței umane. Telescopate la scara omenirii, toate viețile se întîlnesc; se întîlnesc în posibilul lor. Aș fi putut trăi asta", "aș fi putut simți așa", "aș fi putut face asta". Nu trebuie să fi avut boala de care suferă autorul jurnalului pentru ca să o simți a ta. La limită, perversiunea, sublimul, înfrîngerile, elanurile și umilințele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în categoriile căruia intră cu toții. Chipurile lor încep să semene între ele, până ajung la chipul statistic al lui Niemand, Nobody, "nimeni". Cu fiecare dintre gesturile noastre comune, cu orizontalitatea cotidiană a vieților noastre, cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne așezăm pe neant. Această întreită vină existențială, întrucît ține de constituția omului, depășește, cum spuneam, discursul de tip etic. Ea este o vină fără răspundere individuală și ea trimite mai degrabă la insuficiența condiției noastre, la faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îi corespunde posibilitatea cunoașterii și o cunoaștere reală ― și din ce punct anume avântul acesta devine total necontrolat, în măsura în care unei probleme reale nu-i poate corespunde nici o cunoaștere reală. Or, aici intervine divorțul meu față de amicii mei. Zona aceasta, a posibilului tulburător, această cupă fără fund a transcendenței în care pot fi turnate în neștire cele mai crâncene credințe, toate speranțele, spaimele și fantasmele noastre, mă tulbură și pe mine așa cum pe Kant îl tulbura ușurința cu care Swedenborg făcea excursii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intruziune, prin vis, a unei alte ordini a lucrurilor în viața noastră. Eu însumi m-am simțit vizitat în câteva rânduri de oameni care au jucat un rol deosebit în viața mea: bunicul meu, mama, Noica, Bernea... Nu deschiderea către posibilul altei lumi îmi lipsește, ci disponibilitatea de a crede că invizibilul poate fi sistematizat, investigat, într-un cuvânt cunoscut. Pentru mine religiile sânt enorme metafore ale transcendenței. Când spun "metafore", iau cuvântul în sens propriu: o uriașă cantitate de elemente
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru băiat. Juan Lucas Îi concedia cu privirea, Încruntîndu-și sprîncenele: șeful de sală și chelnerul se retraseră cu spatele, patinînd pe gheață. — Noroc, spuse Susan, ridicînd cupa de șampanie; Bravo, draga mea! Noroc! — Thank you, darling. Julius, o să facă tot posibilul ca să-ți aducă chateaubriand cu oase. — Așa cum vezi, tinere, mama ta e foarte fericită În seara asta. — Cere o prăjitură pentru mine, Juan. Nu mi-e foame. Îți mulțumesc că vrei să terminăm mai repede, dar trebuie să așteptăm pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aducător de nopți fără somn job, nu îți oferă certitudini și nici timp de respiro. O luptă continuă de a face profit. Și, de îndată ce te-ai dat cu capul de pereți și te-ai chinuit să faci asta, în limita posibilului, trebuie să te întorci și să o iei de la capăt. Ești doar un vânzător apreciat. Într-o tentativă de dinamism, a țâșnit din biroul lui Jack, dar mușchii picioarelor îi erau încordați și deasupra buzei avea o pată de traspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Armata din Orient aceea de a anula independeța Crimeei, să depuneți toate eforturile pentru realizarea ei, iar dacă ambasadorul amintit (Stahiev) se va împotrivi în continuare, să se lase totul pe seama soartei”. În timpul domniei acestui sultan, turcii vor face tot posibilul să pună din nou mâna pe Crimeea și să declanșeze un nou război împotriva Rusiei. Pentru a continua războiul, Imperiul Otoman a realizat unele reforme, cu ajutorul Franței, acestea fiind făcute în domeniul armatei, dar și în domeniul fortificațiilor. Planurile turcilor
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
un parlamentar, se formează, fără îndoială, în jurul rezolvării problemelor cetățenilor pe care acesta îi reprezintă. Literă de lege mi-au fost audiențele la Cabinetul Parlamentar de la Suceava, întâlnirile cu cetățenii, oriunde și oricând, în scopul preluării și rezolvării, în măsura posibilului, a problemelor lor. Am ascultat mult, am preluat tot ceea ce mi s-a transmis, de către cetățeanul de rând, m-am implicat în rezolvarea tuturor solicitărilor. Am reușit destul de puțin. Colaborarea cu instituțiile statului nu a fost mereu eficientă. Și aici
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]