3,622 matches
-
din natură. Bulgari se îndepărtează astfel de regulile stricte ale școlii franceze și creează un stil unic inspirat de clasicismul greco-roman, de renașterea italiană și de școala romană de producție a bijuteriilor din secolul al XIX-lea.. Boom-ul economic postbelic a permis revenirea creațiilor din metal alb încrustat cu pietre prețioase și mai ales cu diamante. La sfârșitul anilor 50, Bulgari preferă forme mai simple . în locul modelelor ascuțite. În plus, utilizarea caboșoanelor de dimensiuni mari se generalizează și devine marca
BVLGARI () [Corola-website/Science/316018_a_317347]
-
se suprapune ideii de "guvernare internațională", prezentată de David Mitrany în perioadă în care era profesor visiting în Statele Unite: Funcționalismul matur s-a manifestat în timpul celui de-al doilea război mondial, când liderii lumii încercau să proiecteze un sistem internațional postbelic. În acest cadru, Mitrany a revenit asupra celor două probleme pe care le implicau reorganizarea sistemului: (a) "schimbarea pașnică" și (b) "egalitatea statelor". El sublinia că o metodă solidă de a realiza schimbări pașnice era de a transfera la nivel
David Mitrany () [Corola-website/Science/316061_a_317390]
-
1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. În anii postbelici, locuitorii au suferit persecuții din partea autorităților sovietice. În anul 1948 s-a organizat prima gospodărie colectivă, primii săi membri fiind K.A. Molotinski, S. Hnatiuk, P.E. Honciariuc și alții. După 1944, au fost deschise în sat două școli elementare, două
Leușenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316086_a_317415]
-
Aymé a refuzat Legiunea de Onoare în 1949. A fost invitat de Președintele Vincent Auriol la Palatul Elysée după acest refuz, însă a declinat invitația. A fost acuzat de critici că românele sale descriau în mod crud și cinic Franța postbelică. A fost blamat pentru sprijinul fățiș manifestat față de prietenii săi condamnați din rațiuni politice după război. În 1950 a refuzat un fotoliu de membru al Academiei Franceze. A încetat din viață în anul 1967, la vârsta de 65 de ani
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
la uzinele din Peenemünde, grup cunoscut sub numele de Wernher Von Braun Group. <br>Unicul scop al Operațiunii Paperclip a fost de a împiedica să ajungă cunoștințele științifice germane la URSS și Regatul Unit și, totodată, de a opri Germania postbelică să dezvolte din nou cercetările militare. După capturarea majorității savanților germani, americanii i-au transferat temporar împreună cu familiile, în Landshut, din Bavaria. <br>Începând cu luna iulie 1945, au fost transferați în S.U.A., unde inițial au fost reținuți pentru interogatorii
Operațiunea Paperclip () [Corola-website/Science/320095_a_321424]
-
un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile Conferinței de la San Remo conțineau o clauză pentru apărarea drepturilor politice ale comunităților neevreiești. Proiectele textelor mandatelor pentru Mesopotamia și Palestina, ca și a tuturor celorlalte tratate de pace postbelice conțineau clauze pentru protejarea drepturilor minorităților religioase și naționale. Mandatele invocau jurisdicția a Curții Permanente a Drept Internațional în orice dispută. Articolul 62 al Tratatului de la Berlin din 13 iulie 1878 trata problemele libertății religioase și a drepturilor civile și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să înlocuiască populația musulmană din nordul Anatoliei și din Istanbul cu coloniști cazaci. Ministrul de externe rus, Serghei Sazanov, a afirmat în martie 1915 în fața diplomaților britanic George Buchanan și a celui francez Maurice Paléologue că o înțelegere de durată postbelică trebuie să țină seama de pretențiile Rusiei care cuprindeau: „orașul Constantinopol, țărmul vestic al Bosforului, Marea Marmara și Dardanelele, ca și Tracia sudică, până la linia Enos-Midia” și „o parte a zonei litorale asiatice între Bosfor, râul Sakarya și un punct
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
de otrăvire și numeroase alte suferințe, episcopul Nicolae Popovici trece la cele veșnice în 20 octombrie 1960, la mânăstirea în care era închis sub supraveghere, fiind înmormântat în localitatea sa natală, Biertan. Episcopul Nicolae Popoviciu face parte dintre episcopii ortodocși postbelici propuși pentru canonizare, fiind socotit ierarh martir de mulți clerici și credincioși.
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
reprezentativi "balcanici" într-o sinteză a tradițiilor, de la Anton Pann la Ion Barbu: ]nscenarea protocolara a vieții, fastul și fantezia, tragi-comicul, amestecul de sensuri, valori și limbaje șunt luate în serios: A dat cele mai frumoase române fanteziste din literatura postbelică: O povestire de aventuri: Pentru copii Impresii de voiaj în: A tradus mult din literatura și poezia diferitor popoare ale lumii, inclusiv în colaborare cu Carolina Ilica. Dumitru M. Ion (President of Foundation and Cultural Organization Internațional Academy Orient- Occident
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
iar Imperiul Otoman a fost împărțit între puterile învingătoare odată cu semnarea Tratatului de la Sevres pe 10 august 1920. Au existat mai multe înțelegeri secrete cu privire la împărțirea Imperiului Otoman după încheierea războiului. Puterile Antantei au făcut promisiuni contradictorii Greciei cu privire la aranjamentele postbelice din Asia Mica În timpul negocierilor Conferinței de Pace de la Paris, Eleftherios Venizelos a încercat să impună realizarea Marii Idei, care ar fi trebuit să cuprindă toate comunitățile elene din Epirul de nord-est, Tracia și Asia Mică. Aliații occidentali, în special
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Atenei conform cărora grecii ar fi reprezentat majoritatea populației în teritoriile al cărui control îl dorea Grecia au fost respinse de o serie de istorici. În cartea lor despre politica externă britanică din anii primului război mondial și din anii postbelici, Cedric James Lowe și Michael L. Dockrill afirmă că pretențiile grecilor sunt în cel mai bun caz discutabile. Grecii ar fi reprezentat în opinia celor doi istorici cel mult o minoritate importantă în vialetul Smirna, în mijlocul unei regiuni locuite de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
unei dominații culturale grecești multiseculare. Orașele-state grecești și mai apoi Imperiul Bizantin au exercitat controlul politic în cea mai mare parte a regiunii, din Epoca Bronzului până în secolul al XII-lea, când turcii selgiucizi au sosit aici. Chiar dacă, în conformitate cu conceptele postbelice, campania din Anatolia este considerată drept un război de cucerire, din punctul de vedere al grecilor naționaliști din secolul al XIX-lea, era vorba de un nou război de eliberare, o datorie față de „frații înrobiți”, cu nimic diferit de recentele
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
la rândul lor între sprijinitorii monarhiei și cei ai premierului, a luat parte la acțiunile militare împotriva armatei bulgare în regiunea frontierei comune. Intrarea în război și evenimentele premergătoare au dus la o divizare politică și socială profundă în Grecia postbelică. Cele mai importante partide politice (liberalii venizeliști și regaliștii), care fuseseră implicate într-o puternică luptă politică în perioada antebelică, au ajuns pe poziții absolut ireconciliabile după război. Fiecare partid considera acțiunile celuilalt în timpul conflagrației mondiale ilegale și trădătoare. Această
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
trupelor bulgare și germane din Macedonia și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au dus la o fractură politică și socială adâncă în societatea elenă postbelică. Cele mai importante partide politice, liberalii lui Venizelos și regaliștii, implicați în perioada antebelică într-o luptă politică acerbă, au ajus după război să se urască cu patimă. Ambele tabere considerau acțiunile celeilalte în timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] ca fiind
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
responsabil de întreținerea și expunerea clopotului. NPS avea să administreze și cele trei străzi aflate la nord de Sala Independenței, clădirile aflate în această zone fiind demolate de stat, iar zona transformată într-un parc denumit Independence Mall. În perioada postbelică, clopotul a devenit un simbol al libertății în timpul Războiului Rece. El a fost ales ca simbol al unei emisiuni de obligațiuni de economii în 1950. Scopul emisiunii, conform vicepreședintelui Alben Barkley, era acela de a face țara „atât de puternică
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
aprilie 1951 a avut loc un nou val de deportarea, Operațiunea Nord. Au deportați adepții cultului Martorii lui Iehova, cât și unii reprezentanți altor culte minoritare. Din raionul Bălți au fost ridicate 11 familii, însumând 37 de persoane . În perioada postbelică orașul Bălți își menține statutul de cel mai important centru industrial și cultural din nordul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. În 1969 conform estimărilor populația orașului constituia circa 91 100 locuitori. În localitatea funcționa 35 de unități industriale. Ramurile principale ale
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
spre reprezentații comice că bufon, idolii săi fiind comicii americani Stan Laurel și Oliver Hardy. El spunea că "a fi bufon nu e o stare și nici o funcție ci trebuie să trăiești și să gândești că un bufon". În anii postbelici a jucat ca actor de teatru și cabaretist în piese că "Cheval d'Or, Trois Baudets, Alhambra", și "Olympia". El a desenat, a cântat la pianist, acordeon și violina. Pierre Étaix a conceput primul număr într-o reprezentație proprie cu
Pierre Étaix () [Corola-website/Science/321712_a_323041]
-
textului original ar fi dus la creșterea antisemitismului. Ciorna declarației a fost trimisă celor interesați, iar, în luna octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut numeroase promisiuni pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite Marii Britanii să ducă o „propagandă extrem de folositoare atânt în Rusia, cât și în America”. După această ședință, aviația britanică a
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
puternic de concepțiile materialiste promovate și susținute de noul regim din România. Monica Lovinescu: Arșavir Acterian: (în "Jurnal.1929-1945/1958-1990", p. 277, editura Humanitas, București, 2008) Alexandru Paleologu: Andrei Pleșu: Jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde însemnări despre perioada interbelică și postbelică, personalități ale culturii, întâlniri cu prietenii, printre care s-au numărat de-a lungul vietii: André Gide, Roger Martin du Gard, Paul Desjardins, Ernst Robert Curtius, Eugenio d’Ors - la Pontigny, în Franța, iar în România - Nicolae Iorga, Maruca Cantacuzino
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
de mult mai mult decât de o comunitate la nivel tehnic de control al industriilor carboniferă și siderurgică a Franței, Germaniei de Vest și a altor țări sub egida unei Înalte Autorități. Ea a dus la reorganizarea pașnică a Europei postbelice. Propunerea a dus mai întâila crearea Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului, dar pe termen lung a fost precursoarea tuturor celorlalte Comunități Economice Europene și a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană. Evenimentul este sărbătorit anual ca Ziua Europei, iar Schuman
Declarația Schuman () [Corola-website/Science/321783_a_323112]
-
trei Comunități Europene predecesoare ale Uniunii Europene. La semnarea tratatului de la Paris la 18 aprilie 1951, cele șase state semnatare au afirmat într-un document separat că această dată reprezintă nașterea Europei unite. a marcat adevăratul început al cooperării franco-germane postbelice și al reintegrării Germaniei de Vest în Europa Occidentală. ECSC a fost înființată prin tratatul de la Paris semnat la 18 aprilie 1951 de liderii celor șase state membre (inclusiv Schuman) au semnat această declarație, afirmând că ea „marchează adevărata fondare
Declarația Schuman () [Corola-website/Science/321783_a_323112]
-
ai puterilor ocupante: Ivan I. Iliciov (URSS), Geoffrey Arnold Wallinger (Regatul Unit), Llewellyn E. Thompson Jr. (SUA), Roger Lalouette (Franța). Tratatul a fost compus din 9 părți: Primele tentative de negociere a unui tratat s-au făcut de către primul guvern postbelic. Ele au eșuat însă întrucât aliații doreau mai întâi să semneze un tratat de pace ci Germania. Un tratat a devenit mai puțin probabil odată cu începerea Războiului Rece. Pe parcursul negocierilor, Austria a reușit să-și păstreze partea sa din Carinthia
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
de un atac aerian al Aliaților. Calculatorul pe bază de relee denumit Z4, parțial terminat, început de Zuse în 1942, fusese mutat anterior într-un loc mai sigur. Lucrul la Z4 nu putea continua în condițiile privațiunilor extreme ale Germaniei postbelice, și abia în 1949 a reușit să reia lucrul. El l-a arătat matematicianului Eduard Stiefel de la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie Zürich ("Eidgenössische Technische Hochschule (ETH) Zürich") care a comandat un exemplar în 1950. La 8 noiembrie 1949, s-
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
în trecut de sultanul Imperiului Otoman a fost împărțit între mai multe noi țări. Dezmembrarea a fost pusă la cale încă din primele zile ale războiului, deși inamicii otomanilor, reuniți în Antanta, nu au căzut de acord asupra dezideratelor lor postbelice și au încheiat acorduri duble sau cel mult triple. După ocuparea Constantinopolului de trupele britanice și franceze în noiembrie 1918, guvernul otoman s-a prăbușit și a semnat tratatul de la Sèvres în 1920. Războiul Turc de Independență i-a adus
Dezmembrarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321953_a_323282]
-
Sovietice asupra Sahalinului de Sud și asupra Insulelor Kurile. Abia la 19 octombrie 1956, Japonia și URSS au semnat o Declarație Comună prin care au pus capăt războiului și au restabilit relațiile diplomatice. Un jucător important în susținerea unei Japonii postbelice libere a fost delegația din Ceylon (astăzi, Sri Lanka). Deși mulți aveau rețineri în a permite existența unei Japonii libere capabile de acțiuni agresive și au insistat ca termenii capitularii să fie aplicați cu strictețe, ministrul de finanțe ceylonez J.R. Jayawardene
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]