3,904 matches
-
și n-am mai putut nimeri cararea pe unde venisem. Am apucat așa la întâmplare în dreapat și am ajuns la marginea unei prăpăstii pe unde nu era chip să se scoboare suflet de om. Am apucat apoi în stânga, altă prăpastie, tot atât de fioroasă, și așa în toate părțile, oriîncotro ne îndreptam, dam de râpi grozave care ne închideau calea. În sfârșit, s-a făcut noapte neagră, de nu se mai vedea nimic. Ei, așa-i c-am pățit-o? ne zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și, cum se învârteau așa în jurul meu, îmi făceau fel de fel de schime 189 și semne, ca să mă prind și eu în hora lor. Apoi, aruncându-mi ochii spre ceri, văzui luna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o țară unde ca să călătorești trebuia să ai sanatate bună și o doză de curaj și mai bună. Prin urmare, nu toată lumea își putea da luxul de a se sui pe vârfuri de munți, de a trece pe margini de prăpăstii, de a calca pe zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea săniei și căderea noastră în prăpastie. Mă rog, când m-am văzut jos, mi-am făcut cruce; mi s-a părut că m-am scoborât din ceri. A doua zi am plecat din Martigni cu drumul-de-fier și ne-am oprit la Vernayaz pentru a vizita vestita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
500 și 1 000 de metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de sărituri, ba nici chiar pe scânduri n-am mai îndrăznit să trecem fioroasele guri de prăpăstii, ci căutam să le ocolim, așa că, pot zice, am făcut de două ori drumul de la o margină pănă la cealaltă a Mărei de gheață. Ajunși la Chapeau, altă gustare pentru recâștigarea forțelor pierdute. În timpul acesta, pe când mă îndeletniceam cu disecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puțin supus amețelei și nu are piciorul sigur nu ar face bine să se ispitească 202 prin asemenea loc. Te scobori pe un părete de stâncă aproape perpendicular în care sunt sapate mici trepte cât ai pune piciorul, deasupra unei prăpăstii de peste o mie de metri, în fundul căreia șerpuiește Arveyronul, mic ca o cordea 203. Pe vremea aceea nu aveai ca acuma la îndemână o balustradă de care să te poți sprijini, ci numai niște cuie bătute în părete din distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
catâr cu înțelegere între noi ca fiecare să-l călărească câte o jumătate de oară și apoi să-l treacă tovarășului său. Urcarea pe Rigi nu e tocmai grea, drumul e bine tăiat în munte, fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de escaladat decât Ceahlăul nostru. Pe atunci eram tânăr, sprinten, sănătos, deprins cu munții la poalele cărora am copilărit; mă urcam deci fără să bag de samă că prietenul Negruzzi nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și multe răspunderi și necazuri. El stă cu “posteriorul” În două luntre sau, dacă vreți, călărește doi cai: biologicul și rațiunea sau, dacă vreți, spiritualul. Greu de stăpânit de o dată, dar mai rău, Îi poate mâna pe amândoi În aceeași prăpastie. E drept, poate sări la nevoie pe unul dintre ei, dar trebuie să-l abandoneze pe celălalt. Asta o poate face doar individual; umanitatea, În ansamblul ei, nu. Cred că nu trebuie demonstrat faptul că o ecosferă sănătoasă e condiționată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bugete depind de alocări substanțiale de fonduri în scopuri militare de la Congresul Statelor Unite. Astfel de triunghiuri de fier sunt foarte rezistente atacurilor votanților, chiar în împrejurări care necesită în mod clar restrângeri bugetare. (Tullock 1993: 56-57) În politică există o prăpastie aproape inevitabilă între discursul public și realitatea privată. În majoritatea democrațiilor occidentale, singura justificare retorică acceptabilă a intrării în politică este a servi poporul. Dar din moment ce realitatea politicii nu este mai puțin avidă decât cea a oricărei organizații comerciale, politicienii
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
guvernului pentru asasinarea membrilor ETA (Heywood 1994; Woodworth 2001). Interstiții geopolitice Și din punct de vedere geopolitic, corupția politică este interstițială, de această dată global, deoarece un număr mare de indivizi și organizații corupte operează cel mai eficient prin exploatarea prăpastiilor dintre statele suverane, mediatizate printr-un număr din ce în ce mai mare de organisme transnaționale și supranaționale atât la guvernare, cât și în comerț. Aceste prăpastii sunt considerabile: multe din statisticile naționale desemnate să urmărească plățile internaționale pentru bunuri și servicii nu au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
dată global, deoarece un număr mare de indivizi și organizații corupte operează cel mai eficient prin exploatarea prăpastiilor dintre statele suverane, mediatizate printr-un număr din ce în ce mai mare de organisme transnaționale și supranaționale atât la guvernare, cât și în comerț. Aceste prăpastii sunt considerabile: multe din statisticile naționale desemnate să urmărească plățile internaționale pentru bunuri și servicii nu au aproape nicio legătură între ele: deși exportul unei țări înseamnă importul alteia, nu mai înainte de 1983 plățile globale excedau încasările cu 100 miliarde
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
bici pe lângă boi”, de pe la noi. Admirăm uneori cu invidie forța unor eroi din filme, care se cațără rapid pe pereți de stâncă de zeci de metri înălțime sau se urcă doar în forța brațelor pe frânghii lungi, atârnate deasupra unor prăpăstii, după care, în loc să gâfăie și să zacă de oboseală, se angajează în lupte și bătăi cumplite, în care dau și primesc lovituri ucigătoare, după care în mod normal s-ar impune spitalizări, ghips și îngrijiri medicale. Acești eroi însă, zâmbesc
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pe un ecran imagini cu o deplasare pe o șosea. Dacă ar fi fost într-un automobil real, aflat într-o deplasare reală, de mult și-ar fi rupt gâtul și ar fi aterizat într-un pom sau într-o prăpastie ca Gracia Patricia (Kelly) din Monaco. Tot așa, în filmele de epocă, se arată uneori mari bătălii între cavaleri îmbrăcați în armuri grele mânuind lăncii, săbii și spade enorme. Adevărul este că acești cavaleri grei erau în număr foarte redus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
se petrec lucruri cu adevărat periculoase pentru sufletul copiilor. Întrucât părinții au refuzat cu duritate introducerea obligatorie în școli a uniformelor școlare, care ar aduce sentimentul egalității între școlari, apare marea diferență a posibilităților financiare, lasă să se vadă marea prăpastie între bogați și săraci, și asta lasă răni adânci în sufletul copiilor. Copiii văd sau simt pe propria lor piele efectele corupției, ale necinstei care învinge dreptul și dreptatea, a haosului social, politic și administrativ. Mediile de informare și în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iar soluțiile adoptate de ele vor avea un efect hotărîtor asupra evoluției viitoare a fiecărui stat. Toate guvernele balcanice erau extrem de conștiente de faptul că dezvoltarea lor economică era mult în urma Europei Occidentale. Spre sfîrșitul secolului, în ciuda apariției statelor independente, prăpastia dintre Balcani și apusul Europei se adîncise considerabil. Eforturile depuse pentru modernizarea societăților balcanice și de introducere a realizărilor tehnologice avansate ale Occidentului, cum ar fi căile ferate și telegraful, constituie o parte importantă a istoriei acestei regiuni. Punctele principale
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de rușine, ca și noi, vecinii consternați, pe prispa casei sau În mijlocul curții, cu degetele Între picioare, chircită și sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului, „teolog absolut“ de la Sibii, era, se pare, exilat În această văgăună iarăși dintr-o pricină cu păcat; preoteasa, mândră, frumoasă și plăcută femeie, cânta din gură pe ardelenește de Înghețau apele; iar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În care se complac, ar putea demonstra, mai degrabă, acea tentație a lor străveche, „originară“, cum pre tinde Biblia, spre ruina și pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii aspre pe care o trăim, farmecul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
această premisă. Prin această mărturisire plină de patos și de convingere a ceva ce nu se întâmplase ca și când s-ar fi întâmplat, fratele meu Vlad intra într-o zonă a dublei personalități. Era autentic în ambele situații, el nu sesiza prăpastia. *** Seara s-a retras în lumea sa, în lumea literaturii sale. I se părea o lume sigură, ospitalieră, în comparație cu cealaltă lume, a istoriei, plină de sânge și de erori, de imperfecțiune, în care nu se mișca deloc în largul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe mine să-i urmez exemplul. Mă supun. Începem să tragem corpul uriaș, de lumină, al îngerului și văd că reușim: surprinzător pentru mine, îngerul e ușor, ca un fulg. Printr-o spărtură ivită între nori, ca o gură de prăpastie, îl împingem pe înger și îl azvârlim spre pământ. Gata, asta a fost, am izbutit! Truman e satisfăcut că a dus treaba la bun sfârșit. -Acum, hai, culcă-te, visează, știu că arzi de nerăbdare să descoperi ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pantalonii mei s-au zdrențuit complet. Am ajuns, Într-un final, la liziera pădurii, unde am Început să pășim cu o atenție infinită, fiindcă Întunericul era atît de compact, iar al șaselea simț al nostru atît de ascuțit, Încît vedeam prăpăstii la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bănuiala cum că omul acesta nu știa să conducă a crescut și mai mult, Însă logica elementară ne spunea că acest lucru nu era posibil, că pe această șosea oricine În afara unui șofer experimentat ar fi căzut de mult În prăpastie. Plin de tact și răbdare, Alberto i-a smuls adevărata poveste. Omul suferise un accident care, conform spuselor lui, l-a lăsat cu o vedere slabă, ceea ce explica de ce luase atît de multe gropi. Am Încercat să-l facem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dar și acum fără nici un duh. Se ridică din genunchi și când voia să se arunce în apă i se deschise în față o priveliște înspăimântătoare: pe luciul apei care se întindea înaintea lui i se păru că vede o prăpastie îngrozitoare. În clipele acelea de spaimă i-au trecut prin față toate destrăbălările vieții sale și conștiința a început ca să-l mustre. Un pas îl mai despărțea de tot ceea ce vedea în fața ochilor. Îngrozit o luă la fugă, la întâmplare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceasta a fost o vacanță bună, prima în felul ei după atâtea lucruri rele câte au fost. Bună prin uitarea de sine și de trecut, prin lipsa de griji și preocupări serioase, prin goliciunea și exterioritatea ei. O limită, o prăpastie între ce a fost și ce va fi. O cură de iertare, de uitare și de înțelegere. L’erreur est de croire qu’il faut faire quelque chose dans cette vie!Nimic. Nu e nevoie de nimic. În această lume
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie și Onanie, care mult se zice că ospitalieri sunt. Vally - teribil de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]