19,544 matches
-
înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale, pentru acuta autoreflexivitate a eului, sunt căutate sursele de inspirație în cadre și situații dintre cele mai derizorii („în noaptea asta/ vreau să scriu cel mai lung poem/ de dragoste/ e ora zero
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
restituirea scrierilor sale în volumul Pagini de critică (1988), alcătuit de Marian Papahagi, este considerată „o ediție îndelung așteptată”, „un act de dreptate” și „un act necesar mișcării ideilor, în critica actuală” (Ioana Bot). Comentatorii observă, pe temeiul textelor, o preferință pentru interpretarea prozei, evidentă atât în eseuri succinte și pătrunzătoare, ca Spiritul epopeic, Paradoxul povestirii sau Arhetipuri ale personajelor sadoveniene, cât și în studiul, de altă anvergură, intitulat Surse ale fantasticului în proza românească. Paginile rămase de la R., elaborate în
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
doilea război mondial s-a dedicat traducerilor din lirica medievală franceză, izbutind să tipărească transpuneri din opera lui Ronsard (1967), Tristan și Iseut, în versiunea modernă a lui Joseph Bédier (1970), și o antologie din creațiile Pleiadei (I-II, 1975-1976). Preferințele lirice ale tânărului R. sunt destul de eclectice: în ciclul Flori presate, din cartea de debut, stau alături versiuni din Tennyson, Édouard Pailleron, Sully Prudhomme, Rückert, François Coppée, Paul Verlaine, Francis Viélé-Griffin și Edmond Rostand. Balanța se înclină oarecum în favoarea simbolismului
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
ori locului narațiunii, destructurarea până la aneantizare a cronologiei ficționale etc.), fantezismul fără limite, subminarea funcției de reprezentare a realului (susținută de credința că realul nu există în afara jocurilor de limbaj), autoreferențialitatea, deconspirarea ficțiunii ca artefact și convenție, recursul la metalimbaj, preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu, incertitudine referențială, experiment lexical, caracterul fragmentar și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
nuvelă, Natalia Anisimovna. Din I. Heliade-Rădulescu și din D. Bolintineanu se reiau texte cu caracter politic (articolul România în 1866 de Heliade sau poezia antidinastică România sub roșii de Bolintineanu). Foiletonul conține prelucrări ale lui Grandea după romane străine, de preferință franceze, inegale ca valoare, dar alese pentru a atrage cititorii: după Swift - Călătoriile lui Gulliver, după Zola - Potopul, după Jules Verne - Michel Strogoff ș.a. Se traduce din scriitori puțin cunoscuți ca Ch.-L. Mollevaut (poezia Moartea lui Abel, tălmăcită de
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
pe relatarea unor situații dramatice, care au darul să miște pe cititorul mai sentimental. O prelucrare după Doamna de Ségur (Bietul Tudorel!, „roman pentru copii și tineret”, 1921), traducerile - din Maupassant, Sienkiewicz, Gorki - ar putea fi și un indiciu cu privire la preferințele prozatorului. Drama Doamna Kiajna (scrisă în colaborare cu N. Țincu), reprezentată în 1891 la Teatrul Național din București (apoi tipărită), este o exemplificare pentru abordarea simplistă a caracterului aprig, mândru, crud al personajului. Două comedii cu subiecte din mahalaua bucureșteană
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Hausman, T.S. Moore. În Fenomenul englez, cartea lui din 1936, vor fi adăugați imagiștii, gruparea din jurul revistei „Criterion”, tinerii de pe atunci W.H. Auden, Stephen Spender, Dylan Thomas. P. e un spirit clasicist care, nu o dată, se sfiește de propriile preferințe literare și caută să le estompeze printr-o proclamare a adeziunii totale la doctrinele moderne. De altminteri, e o perioadă față de care manifestă o reticență vădită - romantismul. Ciudată atitudine a celui care, alături de Lucian Blaga, O.W. Cisek, Tudor Vianu
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici literare de azi, fără să mai vorbim de naivele
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
putere de muncă, de-a lungul a patru decenii, a îngrijit câteva sute de volume apărute în colecția „Biblioteca pentru toți”, fiind de altfel și coordonatorul redacției între anii 1987 și 1990. Ca traducătoare, s-a specializat în literatura italiană, preferințele îndreptându-i-se spre Grazia Deledda. Versiunile sale, nu doar exacte și elegante, dovedesc și „excelente calități de scriitor-traducător” (Alexandru Balaci). Traduceri: Grazia Deledda, Iedera, București, 1967 (în colaborare cu Mihai Murgu), Comoara din Sardinia, București, 1993, Dragoste și speranță
MURGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288317_a_289646]
-
publicistică prin cronici literare și recenzii, eseuri și articole ce aprofundează unele aspecte ale poeziei românești clasice (Mihai Eminescu, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu), M. se va orienta în cele din urmă spre studii de istorie a filosofiei limbajului (preferințele mergând către Antichitatea târzie, Evul Mediu și către scolastici), dar și de filologie românească și de istorie a limbii române literare. Cercetările lui conturează câteva domenii de preocupări complementare, între care cele biblice ocupă un loc de prim-plan. Lucrarea
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
revine în învățământ în 1926, ca profesor la Școala de Belle Arte din Iași, de unde se transferă în 1940 la Academia de Arte Frumoase din București. Absorbit de activitatea didactică, în cele două decenii interbelice se manifestă publicistic intermitent, de preferință în „Convorbiri literare”, cu note și studii, rareori cu poezii proprii și cu traducerea completă a poemului Mirèio al lui Frédéric Mistral, din care tatăl său transpusese doar Cântul IV. Mai tipărea primele două volume din lucrarea Istoria artei de la
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
asemenea, autorul unor substanțiale scenarii de film (Luchian) și de televiziune (Capul de zimbru, după V. Voiculescu). Încă din poeziile de tinerețe cuprinse în placheta Teama de păsări se fac simțite înclinația lui N. spre meditația asupra condiției intelectualului și preferința pentru limbajul esopic și ironia moralizatoare („Spre Atlantide ce nu sunt/ ne îndreptau pierdute hărți,/ au ars cele mai bune cărți/ în Alexandria, demult.../ Stă lumea-ntreagă adeseori,/ iubito, fără nici o știre/ pe mari coloane de valori/ abstracte sau de
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
spaniolă numele comun este costumbrism. În înțeles riguros, n. se deosebește de realism prin aceea că, în loc să focalizeze socialul, acordă interes prioritar biologicului, în loc să opereze o selecție edificatoare în real, reținând tipicul, înregistrează existența pasiv, neocolind banalul și incidentalul, acordând preferință singularului, straniului și patologicului. N. se manifestă îndeosebi în literatură (proză, teatru), dar se exprimă și în pictură, chiar în muzică. Istoricii literari semnalează aspecte naturaliste la Gustave Flaubert (Madame Bovary), cu toate că scriitorul le-a negat existența. O grupare ce
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
înclinațiile sale de moralist se desfășoară în voie în „copii de pe natură”, strânse în volum în 1874, cele care i-au stabilit reputația de scriitor. Animate de un umor abundent, textele surprind cu precizie trăsături caracteristice unor personaje aparținând de preferință, ca și la I.L. Caragiale, burgheziei mărunte. Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective ce au stat frecvent în atenția criticii junimiste: politicianismul (Tachi Zâmbilă, om politic), demagogia (Ștefan
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
ci atacă pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
vezicală (riscul infecției urinare la o cateterizare unică este neglijabil). La bărbatul necooperant poate fi utilizată și punga colectoare atașată la un prezervativ. Pacienții care sunt cateterizați permanent prezintă în punga colectoare urină expusă unei staze prelungite; ca urmare, de preferință, urina colectată la acest tip de pacienți se obține prin clamparea tubului de dren și extragerea urinii de deasupra locului de clampare. în fine, la copii, urina pentru examenul urinar se poate obține prin aspirație suprapubiană. Pentru ESU se utilizează
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acesteia cu 1 g/zi poate încetini declinul RFG cu 1-2 ml/min pe an. Ideal, proteinuria trebuie redusă sub 0,5 g/zi. Tratamentul antihipertensiv Obiectivul principal este scăderea TA sistolice < 130 mm Hg. Tratamentul farmacologic se începe, de preferință, cu (1) un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Această clasă de medicamente are, pe lângă efectul de scădere a TA și independent de acesta, un efect antiproteinuric, de inhibare a angiotensinei și de scădere a presiunii intraglomerulare, ceea ce
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
studii multicentrice randomizate, ramiprilul pare să fie IECA de elecție. Dacă monoterapia cu IECA nu este suficientă pentru atingerea obiectivului TA și al proteinuriei, se vor adăuga, pe rând: (2) un diuretic, (3) un ARA II și (4), în ordinea preferinței, un beta-blocant, sau un antagonist calcic non-dihidropiridinic (diltiazem sau verapamil), sau clonidină, sau un alfa-1-blocant. Diureticele sunt recomandate înaintea ARA II deoarece potențează efectul antihipertensiv al IECA, controlează retenția hidro-salină și sunt mai ieftine. ARA II sunt indicate la pacienții
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este menținută mai multe luni și urmată de o reducere lentă, în decurs de 12-18 luni. Dacă apar efecte adverse semnificative ale corticoterapiei (obezitate, osteoporoză, tulburări psihice, întârziere în creștere) sau corticodependență persistentă, se recomandă ca alternative terapeutice, în ordinea preferinței: • Levamisolul 2,5 mg/kg o dată la 2 zile, timp de 6 luni, fără a depăși doza totală de 150 mg, permite diminuarea dozelor de corticoizi și sporește rata remisiunilor; totuși, după oprirea tratamentului, recidivele sunt aproape inevitabile (95 % după
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prednison 1 mg/kg/zi, mai ales în absența SAPL. Dacă este depistată într-un stadiu tardiv al bolii, necesită doar supraveghere și profilaxia endocarditei infecțioase, iar în cazul apariției unor disfuncții valvulare hemodinamic semnificative, se indică intervenție chirurgicală (de preferință, protezare mecanică). Miocardita lupică trebuie tratată cu doze mari de corticoizi, chiar în formele ușoare. în cazurile severe, se recurge la metilprednisolon IV, urmat de prednison P.O. Ciclofosfamida, azatioprina și Ig IV pot fi benefice. Coronarita lupică necesită, de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este un factor de risc major renal și cardiovascular. Obiectivul este, ca și în alte nefropatii, un nivel al TA < 130/80 mm Hg sau < 125/75 mm Hg, dacă proteinuria este > 1 g/zi. Inițierea tratamentului se face, de preferință, cu un IECA (sau un ARA II, dacă există contraindicații/efecte adverse ale IECA). în treapta a doua se introduce un diuretic tiazidic sau, în cazurile cu sindrom nefrotic ori creatininemie > 2 mg/dl, un diuretic de ansă. în treapta
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se folosește simultan ciclofosfamidă, reducerea dozei de prednison trebuie să fie mai rapidă. Ciclofosfamida se asociază corticoterapiei doar în formele cu localizări viscerale și prognostic sever (scor FFS ≥ 1). Se administrează fie P.O. 2 mg/kg/zi, fie (de preferință) IV, în bolusuri intermitente. Dozele, frecvența bolusurilor și numărul total al acestora se ajustează în funcție de starea pacientului, de funcția renală, de hemoleucogramă și de răspunsul anterior la ciclofosfamidă. Astfel, dozele inițiale pot varia între 0,5 g și 2,5
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a hipovolemiei, prin umplere vasculară, sub controlul presiunii venoase centrale (PVC) a) Dacă PVC <2 cm H2O, volemia este insuficientă și se impune umplerea vasculară. • Accesul vascular trebuie realizat prin flexule de calibru mare 14-16 G sau cateter central (de preferință, plasat în vena jugulară internă) inserat prin tehnica Seldinger. • Rata perfuziilor trebuie să fie maximală (dependentă de diametrul accesului venos). • Soluțiile utilizate trebuie să rămână în spațiul intravascular și să fie apropiate de compoziția fluidelor pierdute (care au determinat deshidratarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
psihologică a pacientului. în perioada predialitică se impune crearea unui abord vascular: fistula arterio-venoasă (în eventualitatea când instituirea HD se impune ca urgență, înaintea maturizării fistulei, abordul venos se poate realiza temporar printr-un cateter venos central, introdus - în ordinea preferinței - în vena jugulară internă, subclaviculara, femurală). Indicațiile de inițiere a dializei în BCR se stabilesc în funcție de mai multe criterii: acceptul pacientului sau al rudelor acestuia, în cazul subiectului obnubilat sau comatos (în lipsa consimțămîntului informat, inițierea dializei cronice reprezintă o contraindicație
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Aceste două metode se asociază cu o stare generală excelentă, absența manifestărilor și complicațiilor uremiei cronice, precum și o supraviețuire net superioară. Abordul vascular la pacientul hemodializat cronic Fistula arterio-venoasă (FAV) reprezintă abordul vascular cronic de preferat la pacientul hemodializat. De preferință, FAV trebuie creată (de către un chirurg cardiovascular, de regulă) cu cel puțin 6 luni anterior inițierii HD. FAV, realizată inițial la nivel antebrahial, are nevoie de cel puțin 6 săptămâni pentru maturare. în unele cazuri (vârstnici, diabetici, femei) există un
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]