7,955 matches
-
sau să comunice cu cineva pe drum. Nu-și întoarse privirile înapoi, dar Starețul su siguranță spiona plecarea lui, drept care Tommaso strigă: Oaia molipsită pleacă, n-o să mai aveți pe cine mulge. VIII La Altomonte a dat de o vrăjmășie pregătită și pusă la punct de mesagerii ce sosiseră înaintea lui. Era tratat ca un paria, certat pentru orice-ar fi făcut, atenționat necontenit să-și facă datoria de călugăr; jurase să respecte regulile și să-l apere pe Cristos așa cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu toată frica ce nu dădea semne să scadă; spaniolilor nu le-ar fi fost greu să găsească printre ei veriga slabă pe care s-o constrângă să dea la iveală totul. Se suspectau unul pe altul, precauți, prudenți, bănuitori, pregătiți să se apere, să fugă, să nege, dar totodată hotărâți să intre în acțiune atâta timp cât era Tommaso cel ce-i ocrotea cu harul vorbelor lui, cu visul lui mângâindu-le mâinile precum o rază de soare. Iar Tommaso nu înceta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așa cum rezulta și din procese; prin urmare, nu erau în măsură să-l convingă pe fra' Tommaso. Era chiar el cel ce vorbea la persoana a treia, pentru a se apăra în acel tribunal unde fuseseră puse la cale acuzațiile, pregătiți martorii, născocite minciunile înspăimântătoare pentru a-l face să apară drept un monstru, dușman atât al Spaniei cât și al Bisericii. Voiau să facă din el un individ abject care a profitat de ingenuitatea ciobanilor și a țăranilor, a meșteșugarilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e ciudat. Cu tine e ciudat totul. Nu trebuie să fac niciun efort, tu știi fără să trebuiască să-ți spun. Cum ar fi, de pildă, faptul că nu va refuza dacă o va invita la el. Cosmina avea gata pregătite niște cuvinte pe care însă nu le mai găsi. Bănui însă din faptul că, de data asta, Iacob nu mai întrebă încotro să pornească. Iar direcția era alta decât casa ei. Totul se petrecea de la sine, parcă mai fusese acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la sfârșit ora. — Trebuie să semnez ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și arate din nou actele. Nu trebuie, răspunseră polițiștii, redeveniți unul. Am scris eu aici. — Nu e nimic de declarat ? — Nu trebuie să declarați nimic. La urma urmei, e treaba dumneavoastră. Simți din nou bastonul, împungând-o în coșul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
venea vorba de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i arăți mai întâi și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine mereu prea devreme. Lacătul se desfăcu, iar lanțul șerpui metalic într-o parte. Porțile se întredeschiseră cât să treacă un om. — Să nu fie câini... șopti Jenică, intrând, precaut, în urma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că i se gătise mâncările la care ținea mai mult, plus plăcinta cu cremă, prăjitura lui favorită. Masa avea un aer suspect festiv și orientalistul, plin de zahăr pisat la gură din cauza plăcintei, privea suspicios la copiii și ginerele său, pregătit a face față oricărei eventualități. Spre a pipăi terenul, întrebă timid: - E vreo sărbătoare azi, ce e? - He, zise Petrișor, ofițerul, nu-i nimic în calendar, dumneata ești oricând o sărbătoare pentru noi. Hagienuș râse muțește și clipi din ochi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
face o manifestare sfidătoare de forță. Legăturile lui Gavrilcea și ale altor activiști cu Fleischlein și cu legația nu lăsa îndoială asupra protecției străine într-un an când Austria fusese înghițită, țara Sudeților G. Călinescu anexată și atacul asupra Cehiei pregătit. În ziua de 3 decembrie, Gavrilcea are conversații la fosta Legație austriacă, ceea ce înseamnă că primește instrucții sau încuviințare asupra actului din ziua de 4 decembrie. Tot la 3 decembrie, noaptea, Gavrilcea a convocat la Vlădulescu echipa de cinci, dîndu-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai degrabă taciturn, sfios la vorbă. Ca student ascultam admirativ pe vorbitori la întruniri, aveam sentimentul că n-aș putea deschide gura în fața unei mulțimi. Ei bine, cu prilejul unei comemorări la Ateneu am fost invitat să vorbesc, pe ne-pregătite. Sala era ticsită, acolo pe tribună am simțit o liniște nemaipomenită, un sentiment de dominație și am vorbit improvizat, mult și cu căldură. Am fost răsplătit cu o furtună de aplauze. Acesta a fost de fapt începutul carierei mele politice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
face cerc în jurul său, a se arăta eroul momentului. Îi plăceau sălile gemând de lume, cu femei și tineret. O asistentă redusă și de intelectuali puri, cu aere critice, îl stânjenea. Dorea să fie "subliniat" prin aplauze la anumite fraze pregătite dinainte. Un eșec îl demonta. De aceea amicii săi, cunoscîndu-i repertoriul, dădeau exemplu, aplaudând unde trebuia, incitând astfel publicul. Cu aceste mici observări, confirmăm că Pomponescu avea succese statornice, plăcând în special micii intelectualități. După discurs sau conferință, Pomponescu priza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Împărăția lui Dumnezeu, grăbind venirea Zilei Domnului” (II Petru 3, 9-12); înseamnă: “pregătiți” germinația ei secretă. E vorba de acele “nașteri” în ordinea credinței, care ne sunt cu putință. Ele dezvăluie și ordonează mersul cuvenit al istoriei, înclinănd lumea - astfel pregătită și coaptă - spre a doua venire a Domnului. Purificată prin asceză, marea dragoste este de fapt destinul omului. “Tandrețea ontologică” pe care marii mistici (Sfăntul Isaac, Sfăntul Macarie) o arată oricărei creaturi - fie ea reptilă sau chiar demon - este însoțită
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
ratrapaj” (Op. cit.pag. 273), „noile educații” (Op. cit.,pag.105), „copii defavorizați” (Op. cit.,pag.112), „egalizare a șanselor” (Op.cit.,pag.272), etc. Același autor face următoarea remarcă: „...Învățătorii și profesorii sunt pregătiți să lucreze cu elevii buni și mult prea puțin pregătiți să abordeze elevii talentați și elevii cu dificultăți de Învățare. Fiecare dintre aceste două categorii are dreptul la un tratament pedagogic adecvat. În nici unul din cazuri nu poate fi Însă vorba de campanii sau de doparea elevilor, ci de activități
EDUCAȚIE ŞI DIVERSITATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionela BĂRBUŞ, Dumitru BĂRBUŞ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2124]
-
pentru o bună integrare și funcționare, culturii de tip rețea îi sunt necesare persoane: • extravertite, energizate de relațiile interpersonale; • deținătoare de abilități sociale dezvoltate; empatie și intuiție; • tolerante la ambiguitate și la diversificare; • leale grupului din care fac parte; • răbdătoare, pregătite să construiască relații pe termen lung. Acesui tip de cultură organizațională îi sunt caracteristice următoarele elemente: • ușile birourilor sunt deschise sau neîncuiate, prin care angajații intră și ies nestingheriți; • birourile pot fi (și sunt) decorate cu poze de familie, note
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
presupune membri pasionați de ceea ce fac și de rolul lor în organizație, capabili să dezvolte un nivel ridicat de energie pe o perioadă lungă de timp. Persoanele care se potrivesc unei astfel de culturi se caracterizează prin: • sunt persoane idealiste, pregătite și capabile să facă sacrificii pentru realizarea obiectivelor organizației; • sunt persoane care se simt bine când lucrează în echipă, capabile să se identifice în (cea mai) mare măsură cu organizația din care fac parte; • sunt dispuse să pună problemele organizației
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
toți să ne putem exprima pe noi înșine. Capitolul 4 Relațiile conflictuale Oricât (ne-)am dori să le evităm, relațiile conflictuale (și conflictele) pot să apară oricând (pe durata unei relații) și în orice împrejurare, fie că suntem sau nu pregătiți, fie că le anticipăm sau nu, fie că suntem provocați sau că le provocăm noi înșine. În același timp, oricât le-am înțelege și oricât am încerca să le acceptăm (ca inevitabile) în viața noastră, relațiile conflictuale nu sunt (pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și problematica (pe termen lung) de care vom ține seama; • să avem la îndemână fapte; în negociere, situația se aseamănă mult cu un examen: niciodată nu știm ce vom fi întrebați; • să fim lapidari și la obiect; multe cazuri bine pregătite au fost compromise din cauza tentației uneia dintre părți de a pălăvrăgi și/sau de a fi confuz; • să avem curajul propriilor convingeri. Deseori, oamenii se tem să ceară ce vor cu adevărat. Dacă, într-adevăr, alții ar ști ce vrem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile care îl încolțesc, reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un alt Ulise, un Ulise al spațiului balcanodunărean, eroul nostru se trezește la han, unde, hangița îl prinde cu totul în mrejele farmecului său. Și de această dată irezistibila forță de atracție
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cuțite) au fost considerate o condiționare rapidă, cu mult timp în urmă, evoluționist vorbind, de aceea fobiile la aceste obiecte ar fi dificil de creat. Astfel, în mod special prin adăugarea principiilor de învățare bazată pe observație și condiționarea clasică pregătită (predispusă), teoria behavioristă asupra fobiilor pare să ofere o explicație convingătoare și captivantă privind această tulburare. Teoria behavioristă a condus de asemenea la terapii eficiente asupra fobiilor. Cel mai important aspect al acestor teorii este că mulți oameni cu fobii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ele sunt astăzi pur și simplu exprimate într-o formă mai sofisticată și ca urmare sunt mai dificil de detectat. Cititorul care a învățat să recunoască acest stoc de erori în manifestările sale cele mai simple va fi cel puțin pregătit când va întâlni aceleași concluzii derivate din ceea ce pare să fie un argument mai științific. Este o caracteristică a unei mari părți din știința economică recentă aceea că, prin argumente tot mai noi, ea a încercat să răzbune exact acele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îl presupun liber, altfel cum aș putea raționa?), comerțul deci, este condus, prin interes, să studieze anotimpurile, să constate zi de zi starea recoltelor, să primească informații din toate colțurile globului, să prevadă nevoile, să ia măsuri preventive. Există nave pregătite să iasă în larg, există corespondenți peste tot, iar interesul imediat al comerțului este să cumpere în cea mai ieftină piață, să economisească în toate detaliile operațiunii și să obțină cele mai mari rezultate cu cele mai mici eforturi. Nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
putut fi găsit cu mult înainte ca întîlnirea cu el să fi avut loc. Când s-a produs, ea a părut a fi o simplă recunoaștere și a avut firescul pe care îl dă unei întîlniri orice îndelungă, grijulie și pregătită așteptare a ei. Noica citind aceste pagini; va trebui să mă înțeleagă și să mă ierte. Dacă le-aș publica fără să-i cer consimțământul, n-aș face decât unul din acele gesturi a căror cumințenie este ascunsă de stratul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plin de dealuri, Ca doi brazi crescuți pieziș Între vremuri fără maluri, Între văi, la Păltiniș. După cină, urcăm deci în cămăruța lui Noica; în cameră miroase a coajă de măr și a tutun de pipă. Îi vorbim de surpriza pregătită, de "sărbătoarea cu versuri și proză". Se așază pe scaun, își aprinde pipa și ne roagă să-i citim. Îi citesc scena aprinderii focului din prima seară și, cum totul se petrecuse în același loc, cu zece zile în urmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
soi de delir. Frumos Sentimentul românesc, dar sfatul lui, al lui Cioran, este ca Noica să se ocupe de logică, unde se poate delira și mai în voie. 17 februarie - 25 februarie 1979 Sâmbătă, 17 februarie 1979 Repriză Păltiniș, îndelung pregătită, împreună cu Andrei, care speră să obțină printr-o izolare de șapte-opt zile încheierea volumului despre filozofia peisajului (Pitoresc și melancolie). Eu am venit cu Phaidros și cu o doză masivă de lecturi Kierkegaard, din care trebuie să recoltez un articol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu știe destulă sanscrită și greacă (germana nu era în discuție) - deci că nu are mijloacele de a se apropia de originar -, Maiorescu, în care vorbește acum logicianul, practicantul formei goale, se grăbește să creeze catedre de filozofie fără oameni pregătiți, chemîndu-l pe Negulescu la Iași, după doar șase luni de studii la Paris, și încurajează în locul travaliului pe textul original, prelegerea, deci tocmai forma de învățămînt care nu merge până la străfundul lucrului. Așadar, dacă Maiorescu a fost confirmat, a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]