12,874 matches
-
privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un regulator al vitezei de rotație... atât de simplu, dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră e și ea În stare să construiască un mecanism care să se rotească, Împins de energia acumulată Într-un arc de oțel comprimat sau furnizată de o greutate care coboară. Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu Încetineală, adesea Înșurubându-se În vârtejuri largi. Pe prundiș, În apropiere de primul stâlp de la Ponte di Carraia, se adunase o mică mulțime de oameni care se uitau la ceva și discutau cu Însuflețire. Ajungând la fața locului, poetul pricepu motivul acestei agitații: prins Între paletele ultimei mori, se vedea un trup omenesc care continua să iasă la suprafață la fiecare Învârtire a roții: ca o macabră zeitate fluvială, se arăta În toată fragilitatea sa dramatică În punctul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al lui Rigo di Cola. Și apoi tatuajul, cu acea neobișnuită conotație astrală. Dar, măcar acelei figuri nutrea speranța că-i va descifra Înțelesul: bătrânul Marcello Îi spusese că Întrebuința astrologia În diagnosticele ale. Poate că el s-ar fi priceput să dea un sens tatuajului. La han i se spuse că Marcello, potrivit obișnuințelor sale, la ora aceea trebuia să fie la San Giovanni, pentru rugăciunea de fiecare zi. Dante ajunse repede la Baptisteriu, intrând pe poarta meridională. Fu nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
manevrele voastre. Care e scopul Întregii povești? Cecco scutură din cap. - E un proiect alcătuit din mai multe părți, precum crengile unui copac mare. Fiecare dintre noi Își cunoaște propria sa misiune... Însă numai Întâiul știe tot. Eu, Însă, am priceput... Tezaurul imperial... prietenii sunt pe urmele lui. Și poți să bagi mâna-n foc că mult din metalul acela mi se va lipi mie de degete, că mare nevoie mai ai de el. Și de ale tale o să se lipsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevărat că În ele există o scânteie din acea trufie străveche, care ne-a făcut să pierdem Edenul. Pentru că orice pod, acoperind o barieră pe care Dumnezeu ne-a pus-o În cale, constituie o jignire la adresa proiectului său. - Aha, pricep. E o observație subtilă. Dar nu poate fi Împărtășită, mă tem. Ea presupune că proiectul lui Dumnezeu se naște complet și definitiv. Și, că, prin urmare, nu va putea suferi niciodată vreo modificare din partea omului. Dar acest lucru intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rănii. Dante Își atinse locul de la baza gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a se menține la distanță de celălalt, care părea dornic să Îl ajute. Arrigo pricepu și stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat s-o facă. Iar ochii mei nu te văd decât pe dumneata. Filosoful strânse din buze, apoi trăsăturile sale se destinseră. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să calculeze... Asta voise să Îi spună Arrigo lângă zidurile Baptisteriului, prețios numai pentru bezna Închisă sub bolta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
veche, plin de importanță și de vise de cocoș. Muri așa cum trăise: retrasă, în singurătate. Puțini băgară de seamă. Fiul era la Paris pentru studiile sale de Drept. Când se întoarse pentru înmormântare, era un tinerel care cunoscuse viața capitalei, priceput în arta conversației, cu baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care le vânduse pentru a face din nou negoț cu ele, vânzâdu-le regimentelor care le luau locul și tot așa. Un caz aparte. Comerțul te face om. Nici în perioada de după război nu i-a mers rău deloc. A priceput foarte repede frenezia cu care autoritățile doreau să aducă onoruri celor morți în luptă. Bassepin și-a extins comerțul și vindea statui de soldați din fontă și cocoși galici la tonă. Toți primarii din est se băteau pe luptătorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că se poate vorbi despre flori. Vreau să spun: nu știam că se poate vorbi despre oameni doar vorbind despre flori, fără a pronunța niciodată cuvinte precum om, destin, moarte, sfârșit, pierdere. Am aflat asta în seara aceea. Preotul se pricepea și el la cuvinte. Precum Mierck. Sau Destinat. Dar el folosea cuvintele pentru a spune lucruri frumoase. Le rostogolea cu limba surâzând și, dintr-odată, un nimic părea o minune. Probabil că asta îi învață la seminarii: să pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
liliac și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o putere specială, nu înțeleg de ce, poate datorită pietrei din care au ieșit, nu garantez asta, dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează, nu pricep acuma și nici nu prea mă interesează, nu contează de unde a venit actrița celebră de astăzi, probabil din fetița ambițioasă care am fost, totdeauna am avut o ambiție devoratoare, orgoliu mai bine spus, nu știu ce se potrivește cel mai bine, ambiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
astăzi, 10 mai 1990, Lori a țipat iar: mă omori, mă omori!!! Să știi c-ai avut bărbat, să nu spui vreodată că nu te-am futut bine! Da, s-a văzut că i-a plăcut, dacă nu mă mai pricep eu la asta, nu se mai pricepe nimeni. O amantă pe care o țin așa, ca un scenarist deștept, un al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iar: mă omori, mă omori!!! Să știi c-ai avut bărbat, să nu spui vreodată că nu te-am futut bine! Da, s-a văzut că i-a plăcut, dacă nu mă mai pricep eu la asta, nu se mai pricepe nimeni. O amantă pe care o țin așa, ca un scenarist deștept, un al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ziceam eu, mari mai suntem noi, românii, uite ce texte avem, știi cum te iubesc eu, mă, tată?, mă, cum?, ca sarea-n bucate, adică normal, calm, necesar, adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fiecare zi cu iezii, mă sculam cu noaptea-n cap, eu plec de-acuma cu iezii, ce-i cu tine, copile?, mă-ntreba maica-mare, păi, să crească și iada, și iezii, mă duc să îi cânt pădurii... Bineînțeles că nu pricepeau echivocul vorbelor ce-mi ieșeau pe gură, doar că zburam pe drumul spre pădure, conducând iezii într-o viteză de mai mult îi slăbeam decât să îi îngraș. M-a pârât poștașul din sat, s-a dus la tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
separat, în dreapta scenei.) Nordul și sudul s-au scindat în orașul ăsta, vedem pe Imobiliare. În sud, prețurile sunt mai mici, nu pot spune că nu cumpără nimeni, că în România anului 2005 locuințele sunt o problemă... Aaa, nu mă pricep deloc, noi avem vilă, eu n-am nimic de-a face cu arhitectura, aș fi în stare să fac o casă fără ferestre, cum era la început Pentagonul, apoi i-au spus lui Roosvelt că fără ferestre e mai primejdios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a plecat iubita cu altul, că una, top-model cu un nume predestinat, Cordita, declara într-un cotidian că ea s-a culcat cu fotbalistul cutare, dar ăsta n-a satisfăcut-o, că o are prea scurtă, fotbalistul nu s-a priceput, femeia n-a avut orgasm, ce n-a avut?, că la banii lor... e delicioasă femeia mea din casă, muncește grozav, eu n-am timp, îți imaginezi ce înseamnă și firmă, și facultate. Cristi nu mai e deloc, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noi, ăla intră, care dă - l-am învățat lozinca asta, că trece și profesoratul, măcar să rămâi cu bani după atâta chin, după atâtea meditații și atâta risc... care admitere la facultate e mai subiectivă ca admiterea la Teatru... dar nu pricep asta muritorii de rând, din film, din teatru, din reclame sau din vânzarea de case la unul, la altul. Intermedieri. Ia comisioane mărișoare, dar mai mici decât alea de la firmele imobiliare, vânzătorul se bucură că a scăpat mai ieftin, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și țin lecții. Spui că libertate nu poate fi atunci când ești singur, ca să fii liber trebuie să fii doi, de parcă nu-ți ajungea să fii singură acolo, pe unde locuiai, aveai tu nevoie de mine, te lansezi în filozofii, am priceput mesajul, dar noi suntem doi și eu sunt liber - sper să fii și tu. Am fost liber, odată, și cu Loredana, pe când eram noi un cuplu și îi spuneam povești, eram speriat tot timpul că o pierd, că o pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rog eu pe băiatul ăla de la facultate să vină și să pună parchet laminat, știi că e o facultate particulară și băieții cam fac ce vor ei, n-am bani acuma, dar pot să fac rost, eu nici nu mă pricep, nu știu cum și cât, nu am nici o idee ce trebuie făcut la un parter, ei, când o să ai, schimbăm, mai îndreptăm una-alta, îți trebuie cam o mie de euro!... în bucătărie ai aragaz, frigider, în sufragerie ai canapea, rafturi, cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a dorului/ Astă floare-nfloare/ Noaptea, pe răcoare.../ Mărie, Mărie,/ Ia să-mi spui tu mie:/ Care frunză bate/ Vântul când nu bate?/ Frunza plopului și a dorului./ Astă frunză bate,/ Vântul când nu bate.../ Vorba lor începe, / Dar cine-o pricepe?... — E verificat, știi cum ascultă cântecul ăsta?, pierdute, pot face orice cu ele, le duc pe Lună, le aduc înapoi, le culc pe iarbă, le ridic în copaci... Le mai povestesc despre mine, despre succesele mele, despre teatru, el folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
luat mașină, bijuuri, ceva, dar n-a vrut atunci, și acum e târziu. Îi stau banii ăleia pe creier, pe meninge, pe suflet. A luat din banii ei. Îl mănâncă pielea și acum, ziua, are neurodermită, ceva, că nu mă pricep, cu medicina nu le am de nici o culoare, dar el a rămas bolnav, ați văzut cum e, îmi vine să mă duc pe lume... — Cică s-a dus Laszlo la Tina acasă, dar nu vrea să-mi spună unde stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zeii ce răstoarnă lumea!/ Pe capetele noastre pot s-aleagă! Nebunia regelui. Bufonul. Transferul. Bufonul-Lear. Maestrul, îmbăcat în costumul de epocă. Zeii mei, apoi tata: zeii judecă, să nu trădezi, să nu te întorci fără Euridice! Tina-Anita, totuna, începe să priceapă... Actul IV. Aceeași pârloagă. Apoi, Cordelia în scenă: ... dragostea de tine și dreptate. Fals, nu e Cordelia. Maestrul își rostește mai departe replicile, dar plânge în minte și în inimă... Actul V. Tabăra britanică, lângă Dover. Lear și Cordelia. Zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de toaletă iradiind, ca de obicei, bună dispoziție și bonomie și au coborât Împreună până la nivelul inferior, În timp ce proiectorul neastâmpărat din mintea Isabellei lumina două idei: era bucuroasă că arăta splendid În seara asta și se Întreba dacă el se pricepea la dans. La parter, În sala mare a clubului, a fost Înconjurată pentru moment de fetele cu care făcuse cunoștință după-amiază, pe urmă a auzit vocea lui Sally repetând o listă de nume și s-a pomenit făcând reverențe În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bărbați. — Froggy Îți este prieten bun? s-a interesat Isabelle. — Destul de bun... De ce? Când dansează, dă tare din fund. Amory a râs. — Dansează de parcă fata s-ar afla la spate, nu În brațele lui. Isabelle a apreciat aceste cuvinte. — Te pricepi să definești oamenii. Amory a negat vehement. Cu toate acestea, a definit pentru ea câteva persoane prezente. Pe urmă au discutat despre mâini. — Ai mâini foarte frumoase, a remarcat ea. Arată de parcă ai cânta la pian. E adevărat? Spuneam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]