95,170 matches
-
aproape cea pe care o cunoșteam, dar nu s-a întâmplat. Fiecare lucru era simplu, am spus-o deja. Nu mi-a făcut nici un semn, nu avea nimic să-mi spună. În afară de felul în care stătea, fără să-și întoarcă privirea. M-am gândit atunci că totul era adevărat, dacă el vedea, totul era adevărat și nevinovat, dacă el nu scotea o vorbă. Și atunci m-am întors s-o privesc pe Andre - culcată pe spate îl apropia și îl îndepărta
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
continuând să-mi scape. Înțelesese probabil că n-aș fi încetat niciodată, atunci alunecă de lângă Luca, ca într-un joc, se îndoi peste mine, îmi atinse sexul cu buzele, gura îi era departe de a mea, așa cum voia. Am întâlnit privirea lui Luca, a fost singura dată, avea părul lipit de frunte și era, ăsta-i adevărul, foarte frumos. M-am lăsat pe spate. M-am gândit că acum aș fi privit-o pe Andre ocupându-se de sexul meu, aș
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
lehamitea de-a fi”, în timp ce „la o terasă, în plină amiază, lumina taie gîtul/ domnișoarei deală turi, domnul de la masa vecină e foarte preocupat să-și deschidă venele...” Probabil că domnul de-alături e chiar poetul, care a trăit, prin intermediul privirii, o voluptate vecină cu nebunia și moartea. Nu e de mirare, deci, că, în închipuirea lui, lumina se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
Calendaristic, primăvara a venit, dar dacă aruncăm o privire pe geam ne dăm seama că vremea rea încă nu a plecat de pe meleagurile noastre. Meteorologii au emis o atenționare pentru următoarele ore. Așadar, dimineața de miercuri, 5 martie, va fi mohorâtă în mai multe zone din țară. Între orele
Vremea rea continuă. COD GALBEN pentru mai multe județe din țară () [Corola-journal/Journalistic/43036_a_44361]
-
și admira posterele împăturite în patru ale unor vedete de cinema sumar îmbrăcate. Probabil că atunci mi s-a fixat idealul de frumusețe feminină pe care sunt pregătit să-l apăr (strict conversațional, firește) și azi: un amestec între magnetismul privirii lui Julie Christie, agresivitatea filiformă, izbucnind violent în rotunjimi sălbatice, a lui Raquel Welch, și abandonul de sine, nonșalant și parcă ironic, al Ursulei Andress. Acestei combinații letale nu i s-a adăugat, cu vremea, decât un singur lucru, dar
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
a ajutat să reintru în posesia unei părți din „revistele” pe care le scriam, „tipăream” și citeam de unul singur, ca și a zecilor de „volume” de proze redactate tot de mine. Acum, când scriu acest articol, le am sub priviri. Am dobândit cu adevărat acces la publicații occidentale doar după 1990. În mod natural, am început să citesc mai ales revistele legate de scriitorii importanți ai anilor ’50 și ’60: „The New Yorker”, „Harper’s Bazaar”, „The Atlantic Monthly” (mă
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
iunie 2013, inculpații Carabulea Ilie, Mîrzac Marian, Mustățea Radu, împreună cu alte persoane, au constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni legate de protejarea intereselor financiare ale SC Carpatica SA. În urma cercetărilor efectuate până în prezent au rezultat date cu privire și la participarea altor persoane la activitatea infracțională care face obiectul cercetărilor prezentei cauze penale. Astfel, din aceeași ordonanță de extindere rezultă că există date și indicii rezonabile potrivit cărora, în cursul lunii decembrie 2013, suspectul Rușanu Radu Dan a
De ce este acuzat Dan Radu Rușanu, președintele ASF () [Corola-journal/Journalistic/44546_a_45871]
-
încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au relevanță și temei
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
să-ți închipui că nimfa irezistibilă îl putuse păstra pe erou, vreo zece ani, în acea gaură dezolantă? Cînd dădeam să părăsesc întunecimea din lăcașul decepției, printr-o subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul ei se popula fără de vrere, pentru mine, cu zvîcniri ingenue, de călăreți
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
moș! Nu, nu mai țin minte...», m-am bâlbâit. S-a ridicat trist, să plece, ai grijă de ai tăi! Mi-e dor de tine, tată!» - i-am spus în pragul ușii. A intrat în lift, aruncându- mi o ultimă privire, crede-mă, sunt Moș Crăciun!”. Probabil că cea mai importantă calitate a acestor schițe e intensitatea emoțională de subtext. Prozatorul are capacitatea de a condensa în câte o discuție anodină un întreg set de frustrări, regrete sau tristeți fără contur
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
față pe oamenii ăia ce nelegiuire am săvârșit eu la urma urmei. Sub tirul continuu al vorbelor mele, am văzut cum fața mare și uleioasă a regelui Yama se încrețește fără înrerupere. Judecătorii care stăteau lângă el își tot fereau privirile, neîndrăznind să și le încrucișeze cu mine. Știam că le e limpede că fusesem nedreptățit, știuseră de la început că sunt un duh nedreptățit, însă din pricini necunoscute mie făceau pe prostul și pe niznaiul. Am continuat să strig, iar vorbele
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
strălucea, aerul era curat și proaspăt, păsările cântau în înaltul cerului, iar iepurii alergau peste câmpuri: în locurile umbrite ale canalelor de irigație și căilor de apă, maldăre de zăpadă răsfrângeau razele soarelui, înțepându-ț i ochii. Am săgetat cu privirea fe- țele albastre ale diavolilor și mi-am dat subit seama că seamănă cu niște personaje frumos boite și bogat sulemenite de pe o scenă - atât doar că nicio culoare de pe lumea asta n-o să poată vreodată zugrăvi fețele acelea albastre
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
în același sat, n-am avut vrajbă în vremuri vechi și n-avem gâlceavă în cele noi, dacă fratele vostru v-a greșit cu ceva, doar spuneți, de ce e nevoie de una ca asta? Huang Tong m-a țintuit cu privirea, apoi și-a-ntors-o imediat. Pupilele lui galben-aurii erau atât de luminoase, că semănau cu două steluțe aurii. Huang Tong, Huang Tong, când părinții ți-au dat numele ăsta, tare bine ți l-au mai potrivit! - Mai lasă vorbăria, așa e politica
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
textual, o regăsim, sub formă de trailer, în chiar povestirea care dă titlul întregului volum. Ochiul căprui al dragostei noastre este, în logica acestei bucăți similimemorialistice, străbătute de parfumul aspru al ficțiunii, rezultatul unei adorabile coregrafii puse la cale din priviri de mamă și de cei doi fii ai ei, Mircea și Victor. Paginile despre poezia de azi reprezintă cea mai plauzibilă panoramă a problemei din câte am parcurs în ultima vreme, dincolo de înverșunarea avocaților conjuncturali (de fapt, perfect imuni la
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen „rîs printre lacrimi”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubirile mele moarte
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Cu o lăudabilă celeritate ea vede acum lumina tiparului pe românește datorită Laurei Carmen Cuțitaru (Editura Universității „Al.I.Cuza” din Iași, 2011). O oportună prefață a lui Codrin Liviu Cuțitaru întovărășește traducerea. Din fericire a fost aleasă tocmai această privire de ansamblu asupra postmodernismului cultural, social și politic; existau încă cel puțin două scrieri recente ale profesorului de la Washington care ar fi meritat o variantă românească (Imperfection and Defeat din 2006 și mai ales The Triumph of Imperfection din același
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
Luînd partea culturii contra anti-culturii drapată în straie multiculturale, profesorul de la Universitatea Catolică din Washington vorbește în numele unui public anonim, însă extrem de întins. Cititorul român se simte reconfortat întîlnind asemenea opinii în zona de vîrf a cercetării literare americane, pentru că privirea lipsită de iluzii asupra modelor culturale se încheie totuși pe o speranță de normalitate. Să mai spunem că Epilogul face el însuși cît o carte întreagă: autobiografia spirituală din paginile ultime ale lucrării. Grădina filozofică, pe cît de surprinzătoare, pe
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
a mondializării. El dă astfel o replică la un celebru studiu al lui Paul Hazard din anii ’30, punînd în lumină multitudinea de fenomene noi care fac din „producția pentru copii” o problematică deosebit de complexă. Cartea se deschide cu o privire de ansamblu asupra cercetării despre literatura pentru copii la început de mileniu trei pentru a continua cu o analiză a publicului destinatar, a seducțiilor exercitate de către carteaobiect, a relației tot mai complexe între cuvânt și imagine, a insinuării corpului fantasmat
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. O noapte sau o dimineață de decembrie a anului 1988, când doar trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă de fluieratul ascuțit al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
știu, la partid, dau de muncă la aproape cinci mii de suflete. De la județeană am plecat, atunci când cu accidentul cu mașina... Gheorghe se opri brusc, își mai turnă un pahar, îi turnă și femeii. Oftă prelung și apoi încremeni cu privirea în tavan. Lasă, frate, bine că nu te-au închis... Să închidă pe aia a mă-sii, nu pe mine ! Ce dacă eram beat, ce dacă au murit doi oameni, nu puteau să fie atenți, să se ferească? În milițieni
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
an. Deja pentru cei de la București satul nostru nu mai există... Bătrâna se ridică încet, puse o mână la gură și-i privi pe toți insistent, neajutorat, trecând de la unul la altul. Se uită chiar și la copii, cu aceeași privire ce cerșea ajutor sau îndurare. Dorea, parcă, să-i confirme cineva că feciorul cel mare glumește, așa cum o mai face el... Neputincioasă, se așeză încet; apoi își făcu cruce. Cum nu mai există?! Am înnebunit sau m-am prostit la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
uitat ce a fost la Brașov sau în Valea Jiului? Primul secretar nu mai așteptă răspunsul, închise radioul, care fusese dat la maximum până atunci, se așeză la birou și începu să citească niște hârtii. Peste câteva minute, când își ridică privirea, în birou nu mai era nimeni. Gheorghe plecase încet, așa cum, de altfel, și intrase cu o oră în urmă. Afară se întunecase, cu toate că mai erau câteva ore până să se lase noaptea: nori negri se adunaseră peste întregul oraș. În
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tine? Nu poate să-ți răspundă nimeni, tu trebuie să afli de ce... N-o să-ți fie greu, dacă privești în urmă, dacă ai curajul să o faci... Elena nu mai putu continua, un plâns aproape isteric o cuprinse brusc, sub privirea nedumerită a lui Gheorghe, și tot atât de brusc încetă. Nu pune toate la inimă, dragă, și mai lasă filozofia, fii mai realistă, la școală o faci destul. Crezi că eu sunt fericit sau că nu mă frământ? Dar ce să fac
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
te întreb încă de aseară, dar asta îți mai trebuia atunci... Gheorghe, la rândul său, nu-i răspunse, doar o mângâie pe creștet, ca pe un copil. Ieși apoi sprinten, cu toate că nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
feroce, care se drogase, doar așa putând fi prins de revoluționari. Intrase în comă, iar procurorii urmau să-l audieze. Lucica aplaudă timid, parcă fericită că tocmai văzuse un terorist în carne și oase, dar se opri imediat, dezorientată de privirea de gheață a cumnatului. O tâmpenie pentru tâmpiți! Asta dau ei pe post... Ce terorist? Un bețiv nenorocit sau un amărât bolnav... Aflați de la mine, un adevărat terorist nici nu se droghează, nici nu se îmbată ca un porc când
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]