5,828 matches
-
pahare de sticlă, l-au întrebat, arătând la poză: Este cine? Vartolomei lăsă cana de vin pe masă și o porni, cu mersul său de estropiat, încă din copilărie, către peretele cu fotografii. A indicat cu arătătorul, ca să priceapă și Profetul, care nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în dungi late, ca de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimerit, aici, nu peste multă vreme, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când e hram, la noi, în sat!... Ce de bunătăți v-ar trece pe dinaintea ochilor, că vi s-ar umple pe loc gura de apă! se lăudă el. Profetul a dat din cap , a încuviințare, ca și cum ar fi înțeles ce zice, deși era sigur că nu pricepe fir de vorbă românească. Iov, însă, după ce a stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei și la masa rotundă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi numai iarnă, omul ar trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu pricepe apropourile lui învăluitoare, îndrăzni să protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind, cu ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-a fandosit, ca un om trecut prin multe în viață: Cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Știi cât e de la el, de acasă, până în poarta Mai-marelui lor? Ca o fugă de cal, na! Atâta de aproape!... Toți cei de față clătinară din cap, tulburați de surpriza neașteptatului avantaj și nu putură să mai zică nimic, în timp ce Profetul își rânduia, semeț, șuvițele părului creț, pe după urechea-i ascuțită. Iov umplu, iarăși, tăcerea, cu unele cugetări, la care puțini reușeau să ajungă: În aceste condiții, oricând se poate deplasa până la domiciliul Mai-marelui. Ca la un vecin bun, că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu oarecare îndoială: Mie, mi-e, mai degrabă, de un ginere de pe la noi. Să-i știu neamurile și părinții, să știu ce calitate îi e sămânța. Mi-e de cuscri apropiați, cu care să mă pot întrajutora, la nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător, de ventuză medicală, smulsă de pe obraz. Lăsându-l în jos pe beteag, care, ca un gândac ce se chinuiește, răsturnat pe spate, dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și în fiertură de lemn roșu de arin... Profetul cerceta cu ochii mijiți și un chimir bătut în mărgele multicolore, care nu se mai găsesc, de când plecară de la noi, din țară, boierii cei mari și adevărați. Iov se aplecă spre urechea lui Vartolomei: Precis că o să-l ducă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zice pe limba noastră, așa că numai nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de închipuirile ei, Vartolomei parcă ar fi vrut să-i răspundă Trandafirei: că așa ești tu, măi femeie! Până și în zilele de post, în care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fapt era să fim originali. Iar ideile eco-stângii, filantropia și anarhia nu ne captivau decât În măsura În care rămâneau puțin vehiculate În spațiul public. Fiindcă noi ne asumaserăm rolul de a le propaga În masse. Massele inconștiente, prostite, mințite. În vremuri tulburi, profeții fac stilul. Iar noi, cu toată ironia de care eram capabili, asta ne doream să fim: profeți. Identificaserăm un mănunchi de idei care, bine articulate prin alte părți, erau prost tratate la noi. Dar aveau toate șansele să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Adrian Enescu: „Invisible movies” Albumul cuprinde partituri remarcabile ale muzicii de film a anilor ’70 și ’80 (Șapte zile, Profetul, aurul și ardelenii, Concurs, Faleze de nisip, Mircea, Să mori rănit din dragoste de viață, Ringul, Bietul Ioanide etc.), din anii ’90 (Hotel de lux, Pepi și Fifi, Die Letzte Station, Second-Hand, Femeia visurilor) și chiar din 2013 (Kyra Kiralina
Albume by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83445_a_84770]
-
prefera ca romancieri lui Robbe-Grillet nu avea vâna lui teoretică. De aceea s-a și făcut cunoscut în străinătate, mai ales în Statele Unite, unde a și predat teoria romanului. în Franța, era mai degrabă văzut cu circumspecție. Nimeni nu e profet în țara sa? Poate... Dar nu era numai asta. Felul său ironic în relațiile cu ceilalți, cinismul care, după părerea mea, era mai degrabă o poză și un mod de apărare, felul său de-a se purta, stil "mare scriitor
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
autohton, Alexandru Cistelecan chiar are (similar regretatului Radu G. Țeposu) înțelegerea și gustul diferențierii. Astfel că apar în panorama lui, fără probleme de (imposibilă) omogenitate, un "critic-monah" ca Gheorghe Grigurcu și "un mare ordonator de credite" ca Nicolae Manolescu; "un profet al operei" precum Mircea Martin, ale cărui rezerve sunt exprimate mai mereu "cu mâhnire", și un analist "exasperant de just" ca Ion Pop. Un critic "înarmat ca un hoplit", precum Mircea Iorgulescu, și un practicant al "criticii de bine" ca
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
cea în care cei doi frați discută și în care Daniel ridică puțin cortina asupra caracterului său. Muzica excelentă a lui Jonny Greenwood își aduce din plin contribuția la scenele de maximă tensiune. Daniel - personajele nu au întîmplător nume de profeți și sfinți, Ilie, Paul - cumpără pe un preț modic un teren sub care se află importante zăcăminte, însă va fi confruntat cu Eli Sunday (Paul Dano), pastorul local, dornic de a avea propria parohie. Și Eli Sunday se află în
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Actorii, Daniel Day-Lewis și Paul Dano, ca și regizorul au reușit să gradeze verosimil și sensibil acest traseu al degradării umane fără a face din aceasta o lecție de morală, cît explorarea abisului uman, a omului din subterană. Cei doi profeți, unul al bunăstării aduse de aurul negru, altul al Bisericii celei de-a treia revelații, devin victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire faustică de a avea totul pentru a trăi
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
nu-i mai oferă acum nicio satisfacție, părăsit de fiul său, dormind direct pe podea. Cinismul lui Daniel dobîndește note de un grotesc fabulos, sarcasmul îi reflectă nebunia și Eli Sunday, determinat să rostească pe diferite tonuri "Sunt un fals profet, Dumnezeu e o superstiție", devine victima acestei furii care-l macină pe petrolist. Scena corespunde catehizării-exorcizării lui Daniel în fața comunității, doar că rolul "pastoral" îi revine acum petrolistului. Simetria și simplitatea în act, conferă filmului ceva din condiția tragediei, regizorul
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
30 d. Rusalii, 13 d. În. Sf. Cruci (Tânărul bogat). Sf. Iacob Persanul († 422); 28 noiembrie - Cuv. Ștefan cel Nou († 764), Sf. Mc. Irinarh († 298); Sf. Ecaterina Laboure († 1876); 30 noiembrie - Sf. Ap. Andrei cel Întâi chemat; 1 decembrie - Sf. Profet Naum (sec. VIII î.Hr.); Unirea Transilvaniei cu România - Sărbătoarea Națională a României. BISERICA EVANGHELICĂ 27 noiembrie - Prima duminică din Advent. BISERICA REFORMATĂ 27 noiembrie - Prima duminică din Advent. CULTUL MOZAIC 26 noiembrie - Haiei Sara, Binec. lunii. Sfântul Andrei - Apostolul traco-dacilor
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
ceea ce zic este esact, țin să probez că am dat o interpretare justă, veridică, înaintea d-voastră în privirea doctrinei acestei școale funeste care în Moldova se numește Noua direcție și al căria d. Maiorescu este și fondatorul și marele profet. Iată am aicea evanghelia acestei școale, "Convorbirile literare", unde sânt traduse și propagate de d. Maiorescu principiile lui Schopenhauer. D. președinte: Nu știu dacă este bine să discutăm aci opiniunile filozofice ale alesului. D. A. Holban: La această observație a d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reprezentarea firească, dislocându-i sintaxa. După Richard Millet, asistăm la o aplatizare, mediocrizare a spiritului, la o devalorizare generală a valorilor, trăim într-o lume care și-a pierdut sensul de a avea un sens, o lume complet despiritualizată. Acest „profet mânios” pe lumea postmodernă vorbește de puterea mare pe care o are în societatea de azi un „histrion-televizat”, omniprezent pe piața culturală de azi. Apoi deloc de neglijat este „rolul politicii ce a transformat lumea într-o mare minciună”, motiv
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]