7,890 matches
-
granițele sale. Centrul de greutate al lucrării este reprezentat de cel de-al treilea capitol. Intitulat Situația administrativă a Dobrogei la sfârșitul secolului al XIX-lea (1878-1900), acesta se bazează pe sursele de arhivă și pe studierea bibliografiei, analizând în profunzime modul în care s-a făcut trecerea administrației Dobrogei de la vechiul sistem otoman, bazat pe justiția și religia musulmană, în care românii erau dezavantajați, la cel românesc, modern, bazat pe o lege specială, adoptată de Parlamentul României la 9 martie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ai noștri. Îmi aduc aminte că, atunci când am auzit ce hotărâre luase, mi-am zis: «E mult mai matură decât mine.» Se gândea mereu la părinți și era foarte sârguincioasă. Sau, mai degrabă, era o fată care analiza lucrurile în profunzime. Nu făcea nimic la întâmplare. După ce a absolvit școala profesională, s-a angajat la un atelier de croitorie, dar, din nefericire acesta a dat faliment. Sora mea lucrase acolo cam trei-patru ani. După aceea și-a căutat de lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâmplat asta, fac urticarie de la el. Vederea mi-a slăbit. Poate că asta este din cauza vârstei. Port ochelari de bătrâni. Când încep să mă gândesc la fiecare lucru în parte, devin nervos. Pe cât posibil, încerc să nu analizez nimic în profunzime. Mai am și munca.... De exemplu, anul trecut plecam tot timpul acasă și nu puteam să fac prea multă treabă. Pentru că lucrăm în vânzări, trebuie să ne gândim la anumite lucruri cu o jumătate de an, un an înainte. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
punct de vedere al legitimității. Nu ne poate garanta că lucrurile se vor așeza pe făgașul normal. Cu alte cuvinte, șocul prin care a trecut societatea noastră, din cauza cultului Aum și a atacului cu sarin de la metrou, trebuie analizat în profunzime; mai avem multe de învățat din el. Chiar și acum, după ce am terminat de scris cartea, nu pot să las totul deoparte și să spun: „Până la urmă, a fost un act criminal izolat și fără sens, comis de un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi bine să mergem să le căutăm? Așa cum am spus și în prefață, mass-media în general a mers pe diviziune: „noi“ (victimele = puritate = dreptate) versus „ei“ (atacatorii = impuritate = crimă). Poziția „noastră“ a fost prestabilită: să analizăm și să disecăm în profunzime faptele și logica „lor“. Am ajuns într-un punct mort, în care toate au fost reduse la un anumit tipar al logicii și simțurile au fost neutralizate. La scurt timp după atac, mi-a venit o idee. Pentru a desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
meu au avut aceeași reacție: treceau pe lângă sectanți și se prefăceau că nu-i observă. E greu să descriu în cuvinte ce am simțit pe moment; era un sentiment de repulsie, un dezgust greu de imaginat. Nu am analizat în profunzime sursa acelei repulsii sau de ce „era ultimul lucru din lumea asta pe care doream să-l văd“. Pe atunci, nu credeam că este necesar. Pur și simplu mi-am scos imaginea din cap - „Nu are de-a face cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
experiență mult mai profundă, decât am prevăzut la început. 5 Ce ar trebui să fac? Intuiție Am avut un motiv bine întemeiat, atunci când m-am decis să scriu cartea aceasta. Pe scurt, mereu mi-am dorit să cunosc Japonia în profunzimile ei. Am stat multă vreme în străinătate, departe de țara mea. Mai întâi în Europa și, mai apoi, în America. Să fi fost șapte sau opt ani. Am plecat după ce am scris romanul La capătul lumii și în țara aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în privința nevinovăției sectei. Nu am fost deloc afectat când el (Asahara) a fost arestat. Mi se părea ceva inevitabil. Credincioșii Aum considerau că furia este o dovadă de slăbiciune. În loc să ne enervăm, credeam că este mai virtuos să privești în profunzime situația. Apoi trebuie să te gândești ce atitudine e bine să adopți. Trebuie să continui lucrurile cele mai valoroase din prezent. Asta este esența. Am discutat despre ceea ar trebui să facem și am ajuns la concluzia că era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu-i așa? Un maestru veteran mi-a spus că domnișoara Iida și domnișoara Ishii (Hisako) au avut relații sexuale cu Asahara, dar și cu el. Nu m-am gândit dacă este bine sau rău, ci am fost impresionată de profunzimea tantrei. - A avut vreo reacție atunci când ați refuzat să aveți relții fizice cu el? Nu știu. De atunci mi s-a șters memoria prin șocuri electrice. Încă mai am cicatrici de la electrocutare. (Își ridică părul și-mi arată gâtul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în viața cotidiană, încât moartea se află în unghiul mort. Aici a apărut Asahara care i-a atras la el. E de înțeles. Murakami: Părerea mea ca scriitor este că nu există poveste fără componente negative. Cele care dau adevărata profunzime unei cărți sunt tocmai acele părți negative. Trebuie să te raportezi la lume în general, problema este unde tragi linia. E nevoie de un echilibru al sentimentelor. Kawai: E timpul să îmbrățișăm părțile negative. Să-l numim timpul producției. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta. Am ajuns la următoarea concluzie: în mod instinctiv noi vedem lumea ca pe un set de cutii chinezești. Cutie în cutie. Noi avem în subconștient faptul că mai există o altă cutie în afară de lumea noastră. În felul acesta, dăm profunzime lumii. Îi acordăm ceea ce în muzică se numește armonie. În schimb, celor din Aum, cu toate că aspiră către o „altă lume”, felul în care se mișcă lumea actuală li se pare curios de anost. La un moment dat extinderea se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place. Muzica într-adevăr bună îți inspiră diverse trăiri: tristețe, fericire. În cea Aum nu detectai nici un sentiment. Parcă zbârnâie ceva într-o cutiuță. Monotonă, fără profunzime, parcă te hipnotiza. Cei din Aum o consideră o muzică nemaipomenită. Mi-au dat și mie să ascult. Mi se pare că muzica este foarte apropiată de psihologia umană, tocmai din această cauză o consider periculoasă. Aș vrea să purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și scurtă... În durerea mea, mi se pare că acum, pentru prima oară, s-a întîmplat ceva real în viața mea. Tot ce a fost timp de cinci ani - lacrimi, scene, veselie, conversații interminabile - erau numai la suprafață, fără nici o profunzime în suflet. 7 octombrie. Azi m-am frământat mai puțin. Am avut tăria - și nu mă socoteam în stare de această tărie - să nu mă mai gândesc. Sau mai bine, să nu mai întorc în toate felurile frazele ei și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de căpetenie a omului modern este de a nu epuiza cumva resursele economice ale globului. Din punct de vedere existențial însă, "primitivul" se situează întotdeauna într-un context cosmic. Experiența lui personală nu este lipsită nici de autenticitate, nici de profunzime, însă ea pare pentru omul modern lipsită de autenticitate sau copilărească, pentru că este exprimată într-un limbaj cu care nu sîntem obișnuiți. Ca să revenim la ceea ce spuneam mai înainte, nu sîntem îndreptățiți să vedem în întoarcerea periodică în Timpul sacru al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
totală a omului "deschizînd-o" către universal, nu se poate spune că și-a îndeplinit funcția până la capăt. Omul nu a fost decât în parte "izbăvit" din starea individuală, ceea ce l-a făcut, de pildă, să intre într-o criză de profunzime și să-și recapete echilibrul psihic pentru moment amenințat, dar nu să se înalțe la spiritualitate și să aibă revelația uneia dintre structurile realului. Acest exemplu poate arăta, după părerea noastră, că omul areligios al societăților moderne este încă hrănit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
idei și porniri spre poezia mare dar se complace în jocul cuvintelor. Ica Grasu propune cititorilor o variantă a trăirilor personale. Cine o va înțelege și mai ales cine se va apleca asupra versului, nu va fi foarte extaziat de profunzimea textului dar nici nu va avea nimic de pierdut pătrunzând în acest “lirism adolescentin”. Tot în această plachetă de versuri descoperim o “prelucrare” a folclorului sau mai bine zis o “traducere” într-o viziune personală a folclorului perceput în copilărie
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și altceva era să-l vadă conducând mașina și să-l asculte mințind voios. Să-l privească în față și să-l asculte mințind. Amărăciunea i se stinse treptat în fața unui gând pe care-l îngropase în mod deliberat, în profunzime, dar care acum revenea implacabil la suprafață. Motorul nu se potrivea în toată povestea. Nu avea mai mult înțeles ca acțiunea lui Jefferson Dayles de a-l răpi. Craig se pomeni ascultând încordat bâzâitul motorului. Întotdeauna considerase de la sine înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pourquoi presque tous les amoureux sont ridicules" (Op. cit., p. 68). Putem vorbi, cu nuanțările de rigoare, de complexul ridicolului, ce comportă două laturi: motivul neputinței și motivul nepotrivirii. Aceste motive apar chiar la nivelul textului, dar sunt depistabile și în profunzimea lui. Nu izolăm aceste motive de dragul inventarierii, ci pentru a le sesiza funcția estetică, rostul lor în roman. Complexul neputinței, al lașității. Încă de la început, personajul se considera un neputincios din pricina deosebirii de vârstă. Se simte bătrân, comunică aceasta și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Aici însă, "scena" se constituie în jurul nucleului, stabilit ca un fel de titlu: "Criză. Paroxismul crizei..." (p. 136). Se simte efortul inteligenței de a descoperi argumente pentru demonstrație. Aprofundarea, ca în orice eseu, se desfășoară în amploare, nu în adâncime. Profunzimea eseului constă în varietate și ingeniozitate, în strângerea sub aceeași tutelă emblematică a situațiilor celor mai diverse. Unificarea disparatului, coerența arbitrarului recomandă o structură de gânditor, de ideolog. Și Ibrăileanu gândește iubirea, nu o trăiește direct. Dar inventează o formulă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a revenit mereu lui și, cu toate că, bănuiesc eu, ar fi dat orice ca să-i fie retras, - asta-i problema cea mai delicată dintre toate, fără îndoială, și încă niște ani buni nu voi fi în stare s-o explorez în profunzime - nu a găsit niciodată o modalitate onorabilă de a părăsi primul plan. La acest punct, nu mi se pare necesar să vă informez că am mai scris despre fratele meu. Dar, dacă o să mă flatați puțin, cu amabilitate, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prea văd cum o să fiți în stare), aveam o convingere deplină și trandafirie, chiar înainte de a împlini cinci ani, că, atunci când voi fi mare, o să ajung un scriitor eminent. Și, în al treilea rând, cu excepția câtorva mici abateri, lipsite de profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pronunțate, Tony Pavone Împreună cu cei doi șefi de echipă se aplecară din nou asupra planurilor unei fundații ce le dăduse mari dureri de cap.Săpăturile În adîncime la cota de proiectare, Întâlnise pământ de umplutură, care continua să Înainteze În profunzime...! Urma că Împreună cu proectantul să găsească noi soluții de execuție, urmând suplimentarea devizului pentru opținerea banilor necesari. Cufundat În studierea planului, Tony Pavone uită de Atena și de biletele cumpărate la circ. Se trezi la realitate numai atunci când, termină discuția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de a-și Încetini ucigătoarele impulsuri penetrante, produse de creerul mic continuând cu coloana vertebrală, iar vibrațiile muzicale pierzându-se În profunzimea generatorului emițător de unde electromagnetice...! Memoria care din fazele anterioare o știa nealterată, avu răbdare să aștepte până În momentul când, limpezindu-se realiză cele Întâmplate...! Întrdevăr, nu dormise milenii iar, toată halucinația se petrecea În creierul său afectat de unele necunoscute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]