3,810 matches
-
sub comanda locotenent-colonelului Francis Smith, au primit ordine secrete să captureze și să distrugă proviziile militare despre care se știa că sunt stocate de milițiile din Massachusetts la Concord. Coloniștii au aflat, însă, cu mai multe săptămâni înainte de expediție, că proviziile lor sunt în pericol și mutaseră mare parte din ele în alte locuri. Ei au aflat în noaptea dinaintea bătăliei detalii și despre planurile britanicilor și au reușit să anunțe rapid milițiile din zonă despre mișcările inamicului. Primele focuri de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
să anunțe rapid milițiile din zonă despre mișcările inamicului. Primele focuri de armă s-au tras chiar la răsăritul Soarelui la Lexington. Milițiile erau depășite numeric și s-au retras, după care trupele regulate au avansat spre Concord, unde căutau proviziile. La North Bridge în Concord, circa 500 de voluntari au luptat și au învins trei companii de soldați ai regelui. Soldații s-au retras din fața "minuteman"ilor după o luptă dusă în câmp deschis. Alte miliții au sosit la scurt
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
000 de soldați britanici din Boston, nu avea control asupra zonelor din Massachusetts din afara Bostonului, unde implementarea Legilor dusese la escaladarea tensiunilor între majoritatea Whig insurgentă și minoritatea loialistă Tory. Planul lui Gage era de evitare a conflictului prin înlăturarea proviziilor militare ale milițiilor Whig prin atacuri secrete, rapide și pe scară redusă. Această lupta pentru provizii a dus la un succes britanic și la și apoi la mai multe succese ale insurgenților într-o serie de ciocniri nu foarte violente
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
implementarea Legilor dusese la escaladarea tensiunilor între majoritatea Whig insurgentă și minoritatea loialistă Tory. Planul lui Gage era de evitare a conflictului prin înlăturarea proviziilor militare ale milițiilor Whig prin atacuri secrete, rapide și pe scară redusă. Această lupta pentru provizii a dus la un succes britanic și la și apoi la mai multe succese ale insurgenților într-o serie de ciocniri nu foarte violente, denumite "Powder Alarms". Gage se considera prieten al libertății și a încercat să-și separe îndatoririle
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
chiar la Gage. Adams și Hancock plecaseră din Boston la casa uneia din rudele lui Hancock din Lexington unde credeau că vor fi în siguranță față de perspectiva arestării imediate. Milițiile din Massachusetts strângeau, într-adevăr, arme, praf de pușcă și provizii la Concord, și o cantitate și mai mare în zonele vestice din Worcester, dar liderii rebeli au aflat că ofițerii britanici fuseseră observați examinând drumurile spre Concord. La 8 aprilie, Paul Revere s-a dus la Concord călare pentru a
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
spre Lexington și Concord. Informațiile lui Warren sugerau că cele mai probabile obiective ale mișcărilor trupelor regulate din acea seară erau capturarea lui Adams și a lui Hancock. Ei nu se temeau de posibilitatea ca soldații să ocupe Concordul, deoarece proviziile din Concord erau în siguranță, dar se gândeau că liderii lor din Lexington nu știu de potențialul pericol. Revere și Dawes au fost trimiși să-i avertizeze și să alerteze milițiile coloniale din orașele din zonă. Dawes a acoperit drumul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Podul de Nord) în apropiere de forțele lui Barrett. Căpitanul Parsons a luat patru companii din Regimentele 5, 23, 38 și 52 până la drum, la depărtare de North Bridge în căutarea fermei lui Barrett, unde informațiile sugerau că se găsesc proviziile. Două companii din Regimentele 4 și 10 au fost puse să păzească ruta de întoarcere și o companie din Regimentul 43 a rămas de pază la pod. Aceste companii, aflate sub comanda relativ neexperimentatului căpitan Walter Laurie, știau că sunt
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
sunt depășite numeric de cei peste 400 de voluntari aflați la doar câteva sute de metri depărtare. Căpitanul Laurie, îngrijorat, a trimis un curier la Smith cerând întăriri. Folosind informațiile detaliate date de spionii loialiști, companiile de grenadieri au căutat provizii militare în micul oraș. Când au ajuns la taverna lui Ephraim Jones, de lângă arestul de pe drumul South Bridge, au constatat că ușa este baricadată, iar Jones a refuzat să deschidă. Relatările Tory-ilor locali arată că Pitcairn știa că un
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
căutărilor, soldații din trupele regulate au fost grijulii în comportamentul lor cu localnicii, plătind pentru hrana și băutura consumate. De această politețe excesivă localnicii au profitat, reușind să-i îndepărteze cu informații false pe soldați de unele mici depozite de provizii ale voluntarilor. Ferma lui Barrett fusese un arsenal cu câteva săptămâni înainte dar mai rămăseseră doar câteva arme, și acestea au fost, conform legendelor familiei, îngropate rapid pe ogoare, acestea arătând ca un teren agricol recent cultivat. Soldații trimiși acolo
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
lui Barrett fusese un arsenal cu câteva săptămâni înainte dar mai rămăseseră doar câteva arme, și acestea au fost, conform legendelor familiei, îngropate rapid pe ogoare, acestea arătând ca un teren agricol recent cultivat. Soldații trimiși acolo nu au găsit provizii semnificative. Trupele colonelului Barrett, văzând fumul care se înălța din piața satului, și văzând doar câteva companii în vale, s-a hotărât să se plece către sat din punctul de observație de pe dealul Punkatasset spre un deal mai jos și
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a înfuriat pe soldații britanici. Ei au trecut podul și au reintrat în oraș la 11:30 am, sub privirile atente ale coloniștilor, care au continuat să stea pe poziții defensive. Armata regulată a continuat să caute și să distrugă proviziile mililtare coloniale din oraș, a servit prânzul, s-a pregătit din nou de marș, și a părăsit Concordul după amiază. Această plecare întârziată le-a dat voluntarilor din orașele din jur timp să ajungă la drumul de întoarcere spre Boston
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
de acțiune, aceste unități se deplasau înainte pentru a reataca coloana mai înainte pe drum. Heath a trimis curieri să intercepteze unitățile de miliție, direcționându-le spre locurile potrivite pentru a-i ataca pe soldați. Unele orașe au trimis căruțe cu provizii pentru a ajuta la hrănirea și reînarmarea milițiilor. Heath și Warren au condus personal mici grupări în acțiuni mici, dar prezența liderilor eficienți a avut probabil cel mai mare impact asupra succesului acestor tactici. Percy scria despre tacticile coloniștilor: „rebelii
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
circa 15.000 de oameni, care veniseră din tot New Englandul. Spre deosebire de Powder Alarm, zvonurile despre vărsarea de sânge erau adevărate, și Războiul de Independență a început. Armata milițiilor a continuat să crească pe măsură ce coloniile înconjurătoare au trimis oameni și provizii. Al Doilea Congres Continental i-a adoptat pe aceștia în Armata Continentală. Chiar și acum, după ce a început războiul deschis, Gage a continuat să refuze să impună lege marțială în Boston. El i-a convins pe reprezentanții cetățenilor să accepte
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a fost anulat. Apoi Buckingham a condus o flotă pe mare cu scopul de a aștepta și ataca flota spaniolă ce transporta aur și argint din Lumea Nouă. Dar spaniolii preveniți, au evitat cu facilitate ambuscada planificată de englezi. Cu proviziile pe sfârșite, cu mulți oameni bolnavi sau muribunzi, englezii s-au întors șchiopătând spre casă, acoperiți de rușine. În 1627 Buckingham a condus un alt eșec: în încercarea sa de a-i ajuta pe noii săi aliați hughenoți în asediul
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
pușcă și muniții. Principala sursă de hrană a armatei era un fel de mâncare local denumit "valdiviano", pregătit din carne uscată sau "charqui", fiarta în apă cu ceapă tăiată felii. Au fost desemnați soldați care să se ocupe cu transportul proviziilor, patruzeci de tone de charqui, turte de porumb, carne, vinars (pentru nopțile reci), usturoi și ceapă (pentru a trata lipsa poftei de mâncare), pește 4000 de vite pentru restul campaniei, brânză și rom. În dimineața zilei de 19 ianuarie 1817
Traversarea Anzilor () [Corola-website/Science/320572_a_321901]
-
în iunie. La 14 august, colonelul David E. Lownds a preluat comanda Regimentului 26 Marină. Au avut loc acțiuni sporadice în vecinătate la sfârșitul verii și la începutul toamnei, dintre care cele mai grave au fost surprinderea unui convoi cu provizii într-o ambuscadă pe Drumul 9. Aceasta s-a dovedit a fi ultima tentativă terestră de aprovizionare a bazei Khe Sanh până în luna martie a anului următor. În decembrie și la începutul lui ianuarie, au fost observate mai multe unități
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
bazei de la Khe Sanh la 60 de tone de muniție pe zi la jumătatea lui ianuarie, estimare ce a crescut la 185 tone pe zi în momentul când toate cele cinci batalioane erau desfășurate. Cele mai mari impedimente privind livrarea proviziilor și muniției la bază erau închiderea Drumului 9 și vremea nefavorabilă cauzată de musonul de iarnă. De la începutul bătăliei până la începutul lui martie, zona era acoperită de ceață și nori de joasă altitudine de dimineața până aproape de prânz. Chiar și
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
înfrunta vremea și încerca să aterizeze era supusă tirului nord-vietnamez antiaerian la coborâre. După ce avionul ateriza, el devenea ținta tirului de mortiere și artilerie al APV. Aceleași probleme le întâmpinau și la plecare. Ca rezultat, 65 la sută din toate proviziile erau parașutate din avioane C-130. Forțele Aeriene au afirmat că, pe parcursul asediului, 14.356 de tone de provizii au fost livrate la Khe Sanh pe calea aerului (din care 8.120 tone au fost parașutate). Înregistrările Regimentului de Aviație
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
tirului de mortiere și artilerie al APV. Aceleași probleme le întâmpinau și la plecare. Ca rezultat, 65 la sută din toate proviziile erau parașutate din avioane C-130. Forțele Aeriene au afirmat că, pe parcursul asediului, 14.356 de tone de provizii au fost livrate la Khe Sanh pe calea aerului (din care 8.120 tone au fost parașutate). Înregistrările Regimentului de Aviație 1 Marină indică faptul că unitatea a livrat 4.661 tone de încărcătură la KSCB. Aprovizionarea numeroaselor avanposturi izolate
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
4 Skyhawk acopereau zboruri masive de câte 12-16 elicoptere, care aprovizionau mai multe dealuri simultan. Adoptarea acestui concept la sfârșitul lui februarie a fost punctul de cotitură în efortul de aprovizionare. După aceasta, elicopterele marine au adus 465 tone de provizii în luna februarie. Când s-a ameliorat vremea în martie, cantitatea a crescut la 40 de tone pe zi. Pe măsură ce au fost alocate mai multe unități de infanterie pentru apărarea KSCB, întăririle artileriei au ținut pasul. Până la începutul lui ianuarie
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
călare multinațional al Armatei Britanice care și-a căpătat notorietatea ca fiind cel în care au servit Harry "Breaker" Morant și Peter Handcock înainte de condamnarea în fața Curtea Marțială și executarea lor pentru crime de război. Pentru că trupele de gherilă necesitau provizii, Koos de la Rey ca condus o armată de 3.000 de buri împotriva postului Brakfontein, de pe râul Elands din Transvaalul de Vest. Aici se găsea depozitată o mare cantitate de bunuri și era apărat de 300 de australieni și 200
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
fie încercuiți, aveau să fi atrași într-o bătălie pentru apărarea orașului Ankara și vor fi distruși în cele din urmă. În ciuda importantului ajutor sovietic, armata turcă care se pregătea să-i înfrunte pe greci trecea printr-o criză de provizii. Tuturor civililor care aveau arme sau muniție li s-a cerut să le predea armatei. Fiecare gospodărie a trebuit să ofere armatei câte o pereche de izmene și de bocanci. Între timp, Parlamentul turc, nemulțumit de prestația lui Ismet Inonu
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
26 decembrie, a ocolit Capul Bunei Speranțe la 13 martie 1771, și a ajuns în portul englez Dover la 12 iulie, după o călătorie de trei ani pe mare. Uitat după această călătorie, "Endeavour" a petrecut următorii trei ani transportând provizii ale Marinei pe Insulele Falkland. Rebotezat și vândut unor persoane particulare în 1775, a revenit în serviciul naval ca transportor de trupe în timpul Războiului de Independență al SUA și a fost scufundată într-o blocadă într-o blocadă la Narragansett
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de 85 de oameni, inclusiv 12 pușcași marini regali. Cook a ordonat să se urce la bord și douăsprezece tone de fontă pentru balast. "Endeavour" a plecat din Plymouth la 26 august 1768, cu 94 de oameni la bord și provizii pentru 18 luni. La bord se aflau și animale vii: porci, găini, doi câini de vânătoare și o capră pentru lapte. Prima oprire s-a făcut la Funchal în insulele Madeira, unde "Endeavour" a ajuns la 12 septembrie. Nava a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a nu se împrăștia prin toată coca. Lemnele rupte au fost înlocuite și coca a fost recălăfătuită, curățată de crustacee și floră marină și apoi revopsită. În cele din urmă, au fost înlocuite pompele și arborada și s-au adus provizii noi pentru călătoria de întoarcere în Anglia. Reparațiile și reaprovizionarea s-au încheiat înainte de Crăciunul lui 1770, iar a doua zi "Endeavour" a ridicat ancora și s-a îndreptat spre vest spre Oceanul Indian. Deși "Endeavour" se afla acum într-o
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]