KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele căutară pe cearșaf și cuvertură. Arma dispăruse. Femeia se ridică și se uită. Ea totuși lăsase pușca pe pat! O mișcare abia perceptibilă îi reținu atenția și capul se răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și ghemuită lângă pat sări asupră-i. Femeia scoase un țipăt de groază și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mine ca să scape. ― Ce prostie! declară neabătut Hicks. Nimic nu poate ieși cu de la sine putere dintr-un tub de stază. ― Și după ce au ieșit din cilindru, au închis blocul operator dinafară, au întrerupt alimentarea electrică de rezervă, au julit pușca, au mișculat pe la securicamuri așadar, supralicită Ripley, epuizată. Știi, Burke, îmi vine să cred că aceste ființe sunt mai bune decât tine. Nu cred că ar fi în stare de asemenea mizerii pentru bani. ― Omul e mânjit. Asta-i! (Expresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cu cea a lui Ripley, iar atunci pricepură amândoi. Își dădură capul pe spate și-și ridicară detectoarele în aceeași direcție. Cele două aparate scoaseră un bâzâit asurzitor. Hicks se cățără pe o etajeră. După ce-și puse pe umăr pușca luă aruncătorul de flăcări într-o mână, iar cu cealaltă ridică o dală din plafonul suspendat. Raza lămpii îi dezvălui o scenă pe care nimeni nu și-ar fi putut-o închipui: nici Dante în ultimul cerc al infernului, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dale căzură în sală. Newt urlă, Hudson deschise focul, iar Vasquez îl acoperi pe Hicks folosind aruncătorul de flăcări. Ripley o luă pe Newt și se dădu înapoi împleticindu-se. Gorman apăru imediat lângă ea și folosi și el propria pușcă. Nimeni nu avu timp să remarce că Burke se grăbea spre singurul culoar încă deschis: pasajul dintre centrul de exploatare și circa medicală. Jeturile de napalm luminau haosul și incinerau atacanții pe rând. Câteodată, creaturile în flăcări se poticneau urlând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să disece una dintre aceste monstruozități și să dea un răspuns la această întrebare. Într-o zi, mai târziu. Ea nu avea nici un chef să asiste la autopsie. Vasquez îi înmână lui Gorman aruncătorul său de flăcări și-și luă pușca. Apoi scoase dintr-o sacoșă niște obiecte mici ovoide pe care le strecură în țeava inferioară de la M―4IA. Gorman căscă ochii văzând cum încarcă grenadele. ― Hei, e interzisă utilizarea lor în... Se dădu înapoi. ― Exact. Calc regulamentele aplicabile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era dincolo, își luă pușca și se aruncă. Se pomeni într-un mic culoar cu multe canale. Fără să-i pese nici de marginea fierbinte, se aplecă pentru a o prinde pe Newt și a o trage într-un loc sigur. Ripley îi urmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
era că se afla singură pentru prima dată de la aterizarea lui Acheron. Complet singură. Nu avu timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ea când Ripley dădu buzna în sală și apăsă pe trăgaciul vibratorului. Glontele făcu țăndări creatura strânsă înaintea saltului. Fulgerul deflagrației lumină silueta unui adult din apropiere. Ființa o atacă pe intrusă și fu catapultată îndărăt de două descărcări ale puștii. Ripley avansă continuând să tragă, cu fața schimonosită de o furie ucigătoare. Lucrul acela se clătina spasmodic și femeia îl termină cu aruncătorul de flăcări. Focul nimicea cadavrul și Ripley alergă la Newt. Substanța rășinoasă a coconului ce o învăluia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

se-ntâmplase foarte repede. Prima senzație fu aceea că nu se afla unde ar fi trebuit să se afle. În acest scurt răstimp, deveni conștient de câteva lucruri în legătură cu el: stătea întins pe ceva moale, ca un pat. Era gol pușcă; dar era acoperit cu o țesătură foarte ușoară. Simțea ceva pe tot corpul, și pe mâini și pe picioare, ca și cum, pe anumite porțiuni, ar fi avut aplicate niște dispozitive absorbante. Această senzație, că era legat îi întârzie impulsul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

ei excepție. Spumă și Bumbaru ieșiseră din Chișinău. Martinov avea baza la Kiev. De Parepa, nu știa nimeni de unde vine; dar nici nu-ți ardea să-l întrebi. Toți erau legați de mafia basarabeană sau ucraineană, își încercaseră norocul și puștile cu jafuri mici, de raion, iar acum trecuseră granița și operau la noi, pe șosele și-n gări. Doar naivii mai întrebau ce fură. Vămuiau drumurile înspre și dinspre Moldova, țineau în mână jumătate din Dobrogea și toată Câmpia Ialomiței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
părea sigur: făptașul de la „Bl. 66“ n-avea cum să scape de pedeapsa anunțată. În decembrie ’89, Blocatarii făcuseră cu rândul de pază la intrări, care cu răngi, care cu făcălețe sau leviere, ba chiar domnul Fețeanu ieșise cu-o pușcă de vânătoare, scoasă dintr-o ladă de sub pat. Dușmanul totuși nu apăruse. Se mai zicea despre Blocatari că, atunci când toate celelalte metode eșuau, treceau la acțiuni în stil mare, gangsteresc: eliberau intenționat câinii vagabonzi prin oraș (dacă îi adunau hingherii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
întreg. Apoi au sărit în două mașini și-au demarat spre Târgoviște, fără să ia nimic. Spargerea asta fără scop a fost și ultima. Pe seară, în timp ce deasupra Moroieniului încă mai plutea un abur rece de țuică și praf de pușcă, a venit vestea că bandiții fuseseră prinși la Pucioasa, lângă băi. Mașinile fuseseră făcute strecurătoare, nu scăpase nimeni. După vreo trei zile, s-a scris despre dispariția lor violentă, dar nimeni nu-și aduce aminte să fi văzut vreo poză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
respect decât asul aviației germane: căpitanul de cavalerie Manfred von Richthofen, zis „Baronul Roșu“. Apariția avionului său, cu aripile vopsite în roșu cărămiziu, e invariabil salutată cu urale de-o parte și cu salve de artilerie și tiruri răzlețe de pușcă, de cealaltă. „Baronul Roșu“ pilotează un Fokker D VII cu două aripi suprapuse și crucea de fier vopsită pe burți și pe coadă. Avinoul tocmai a intrat în uz în primăvara lui 1918, iar mitraliera rotativă Spandau, montată pe fuselaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
discret privirea împrejur, căutând un detaliu care să mă apropie de inginerul Grosescu. Cafeneaua părea doar pe jumătate plină. Lângă geam picoteau doi bătrâni, cu un labrador întins sub masă. Trei mese mai încolo, sprijiniți de banchetă, se sărutau niște puști în jachete de blugi, cu bile în nas și în buze. Am trecut repede peste ei. În prelungirea banchetei, la o măsuță de-o singură persoană, își fuma pipa un domn ochelarist, cu părul alb pieptănat pe spate: un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-mi dea un semnal. Nu putea fi cei doi bătrâni (nu corespundeau vârstei); de câine, nu mai vorbesc, deși ajunseseră departe cu clonarea și cine știe ce-ți țopăia pe stradă sau în curte. Nu putea fi nici cei doi puști, decât dacă iubea să-și ciocnească piercing-urile, în timp ce făceau schimb de fluide. Nici Mircea Eliade II nu corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică-sa îmi spusese în repetate rânduri că nu fumează. Mai rămâneau doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
încărcător metalic, țintind un avion. Linia invizibilă ce lega glonțul de aripile duble ale Fokker-ului fusese parcursă, distanțele scurtate, iar impactul făcut vizibil, într-o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian sau multinațional, nu-ți puteai da seama, pentru că trăgea cu spatele, avea uniforma pătată de noroi și bombănea în limba franceză, pe gustul traducătorului și înțelesul publicului cititor: „Damned!“. Soldatul tocmai ridica brațele spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

la aproape o jumătate de verstă de sat, îi duceau cadouri, iar unii pur și simplu veneau doar ca s-o îmbrățișeze, s-o sărute și să-i spună: „Je vous aime, Marie!“*, după care se întoarceau acasă ca din pușcă. Marie mai că nu înnebunea din pricina acestei fericiri neașteptate; nici măcar nu visase la așa ceva; îi era rușine și se bucura și - ce e mai important - copiii, mai ales fetele, voiau să se ducă în fugă la ea și să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
n-am uitat. Era primit de oamenii din lumea bună. Și ce repede dispar acești oameni din lumea bună! De îndată ce s-au schimbat împrejurările, n-a mai rămas nimic din ce-a fost, parcă li s-a terminat praful de pușcă. Mai înainte nu mințea în halul acesta, credeți-mă; mai înainte nu era decât un om cam prea exaltat, și iată ce a ajuns! Firește, băutura e de vină. Știți că întreține o amantă? Acum nu mai e doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
istoriile cu dueluri, cu atacuri de tâlhari, când îmi imaginam că voi fi provocat la duel și cu câtă distincție voi sta în dreptul pistolului atințit spre mine. În sertarul unde zăcea, am găsit trei gloanțe, iar în cornet praf de pușcă pentru vreo trei încărcături. Pistolul e o rablă, trage într-o parte și n-are bătaia decât de vreo cincisprezece pași; însă, desigur, e în stare să-ți strâmbe țeasta într-o parte dacă ți-l lipești de tâmplă. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a îndeplinit foarte bine îndatoririle omenești; chiar dimpotrivă, acest gând îl irită: „Uite, pasămite, cu ce mi-am distrus viața, uite ce m-a ținut legat de mâini și de picioare, iată ce m-a împiedicat să descopăr praful de pușcă! Dacă n-ar fi fost asta, aș fi descoperit cu siguranță sau praful de pușcă, sau America, sau mai știu eu ce, dar aș fi descoperit ceva fără doar și poate!“ Pe acești domni îi caracterizează cel mai bine faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce mi-am distrus viața, uite ce m-a ținut legat de mâini și de picioare, iată ce m-a împiedicat să descopăr praful de pușcă! Dacă n-ar fi fost asta, aș fi descoperit cu siguranță sau praful de pușcă, sau America, sau mai știu eu ce, dar aș fi descoperit ceva fără doar și poate!“ Pe acești domni îi caracterizează cel mai bine faptul că nu pot afla nicidecum cu certitudine ce este acel „ceva“ pe care țin atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și poate!“ Pe acești domni îi caracterizează cel mai bine faptul că nu pot afla nicidecum cu certitudine ce este acel „ceva“ pe care țin atât de mult să-l descopere, fiind toată viața pregătiți să-l descopere: praful de pușcă sau America? Dar suferința, dar felul cum tânjesc ei după ceea ce ar vrea să descopere sunt, ce-i drept, demne de un Columb sau Galilei. Gavrila Ardalionovici gândea cam în felul acesta, dar se afla de-abia la început. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

poarte părul împletit în coadă și pudrat și a trimis fiecărui regiment un model de coadă, de perciuni și mici bețigașe spre a-și face părul cârlionți. Acestea au făcut pe Suvarow să zică: "Pudra frizerilor nu este iarbă de pușcă, perciunii nu sunt tunuri și cozile nu sunt baionete". Suvarow fu dizgrațiat pentru acest cuvânt; el era cel mai bun ofițer din stalul major rusesc. Acesta a fost de abia începutul; în curând Paul I visă că fiul său îl

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
toată insistența î [nalt] P[rea] S[finției ] S[ale], d. I. Brătianu persistă în hotărârea sa și d. D. Brătianu e însărcinat cu formarea unui nou cabinet. E prea adevărat că d. Dumitru Brătianu n-a inventat iarba de pușcă și, afară de O datorie de conștiință către țara sa, absolut nimic alt nu-l autoriză a se crede chemat la moșirea cabinetului no. 39 sau 40. Ca ministru plenipotențiar la Țarigrad d-sa era dobrei ciolovek, întreba la Poartă din

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
avanscena vieții publice, preferând a-și ascunde în semiumbra misiunilor diplomatice și extraordinare pretinsele sale calități de om de stat, țineam minte din trecutul d-sale de ministru de resort că tocmai lux ecclesiae nu este, că nici iarba de pușcă n-o inventase; nici suferise durerile de naștere ale vreunui mare adevăr, dureri ce nu sunt a se confunda nici cu migrena, nici cu guturaiul. și 'ntr-adevăr discursul program al d-lui prezident de Consiliu a venit să confirme numaidecât

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]