3,728 matches
-
inelul de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deșertul Începe foarte aproape de negație... Gigantul acesta melancolic nu-și poate permite să se depărteze prea mult fără a fi Învins. Izvorul care-i Împrospătează forțele este și lanțul său invizibil. Dar ce e libertatea de a rătăci printr-un pustiu pe care inima mea Îl refuză? Întorcîndu-se, Anteu o face pentru a-și reîntări puterile, nu pentru a-și fixa cortul Între amintiri. Vrea numai să nu se piardă de sine Însuși, să nu uite unde sînt Îngropați morții săi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se bizuie pe speranță, iar aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere, prin lenea inimii și a spiritului. La un moment dat, obosind să-și mai stropească pustiul cu apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca o fiară care urlă În pădure sub cerul gol. Dacă nu mai are nici o justificare nu i-a rămas decît să creadă În destin... Pe fața sa se crispează această ambiguitate: să accepte iluzia sau să se Înconjoare de pustiu. În clipa cînd nu mai suportă dilema, Orfeu se Întoarce. Abia după aceea religia sa Începe să fie remușcarea. Dar după aceea nici o iluzie nu va mai fi posibilă. Orfeu n-are dreptul la speranță decît dacă va avea curajul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimeni și că tot ce auzeam nu era decît o amăgire a Închipuirii mele și a memoriei mele. Suferința mea nu era atît Îndoiala, cît ceea ce trebuia să aleg: o Împăcare clădită pe o amăgire sau o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine amăgirea că Euridice trăiește pînă cînd am simțit că nu mă mai pot minți și ochii mei vor să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors capul clocoteam de revoltă Împotriva destinului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici dragoste; și, poate, ar trebui să spun: pentru că nu există dragoste... În realitate, zeița a condamnat Meduza la o singurătate disperată și iremediabilă. Privirea ei preface, ca și timpul, totul În piatră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spunând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care Îmi aflu bucuria.”) 274. DESPRE CUM A FOST ISPITIT CRISTOS, SCRIU SFINȚII LUCA ÎN 4,1-13 ȘI MATEI ÎN 4,1-11. 1. Primul. După ce a fost botezat, S-a aflat în pustiu, unde a postit timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 2. A fost ispitit de dușman de trei ori (Apropiindu-se, ispititorul I-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă pe o tarabă oarecare. M-ai istovit, lăsându-mă la poarta inimii mele pe muchii de cuțite. Vântul suflă a pustiu, iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o haină care îmi provoacă durere! Cum pot să mai zâmbesc? De ce toate astea? Erau întrebări pe care și le punea. În mintea ei se derulau de-a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ardea o flacără de o intensitate nepământeană, ca un mănunchi de curcubee căutând cu toată forța să slăbească dorința adversarilor însetatați de sânge și răzbunare. Doreau să fie judecați de Marea Adunarea Națională, dar acest strigăt era ca-ntr-un pustiu, numai vântul auzise. Cei doi soți apucară să se privească unul pe altul în ochi, pentru ultima oară. Ordinul de foc îi absorbise ca iuțeala fulgerului dintr-o dată pentru totdeauna. Scena executării fusese atât de rapidă, o căzătură într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru a i-o înmâna când totul avea să ia sfârșit. În fiecare noapte când adormea visa într-un mod ciudat amintirile trecătoare din viața lui amestecate cu cele din prezent. În noaptea aceea, totul părea cufundat în beznă și pustiu, numai la o fereastră se aprinse lumina. Înainte de a muri, vroia să fie sigur că ea este lângă el și o strigase pe nume. Îi înmână o scrisoare și odată cu ea îi ceru iertare. A doua zi se adunase foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală” Eroina duce o continuă luptă împotriva a tot și a toate situațiile patatronice. Ideile protocronice pentru care luptă sunt expuse în abundența de stări emoționale față de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vechi din zona centrală au pe pereți însemnele companiei, dovedind că au reușit să le cumpere de la vechii proprietari. Înaintez pe o străduța ce urca șerpuind coasta muntelui. Case vechi, în gospodării părăsite. Lacăte și lanțuri ruginițe puse la porți. Pustiu peste tot. Din nou, mă întreb, unde oare or fi oamenii locului? În sfârșit, văd o locuință pe care scrie că ,,această casă NU se vinde!”, dovada înverșunării unor adevărați moți de a nu ceda tentațiilor cu urmări dramatice pentru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
felurile de bucate, voracitatea exersându-se asupra tuturor textelor, fără alegere. Autorul recurge și la observația unui faimos pedagog care spunea că lectura-viciu este forma cea mai periculoasă a lenei. Ea așază între tine și lume un zid sau un pustiu, claustrând și sterilizând: „Cei atinși de acest viciu nu caută în cărți nici idei, nici fapte, ci simplă defilare a unor cuvinte care să le acopere ochii”. (Lectură viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
eram înfrântă. A doua zi când am ieșit să te plimb, tu cu enorma ta păpușe în gând și în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi. Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple: să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustiu și râuri, în locuri secetoase." Și Domnul a făcut ceva nou - o librărie Sola Scriptura. Nu a mai fost cazul să mă gândesc la ceea ce se întâmplase cu o săptămână înainte. Domnul îmi îndreptate gândurile spre lucruri noi și nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vechi. Interesant este că Domnul a spus "este gata să se întâmple" și așa a fost. Joi 7 Februarie 2013, cu ajutorul Domnului, am reușit să deschidem prima librărie privată Sola Scriptura din România. DA! Dumnezeu "a făcut un drum prin pustiu și râuri în locuri secetoase". Lăudat fie Dumnezeu! Librăria Gabriela - mai mult decât o simplă librărie! În general o librărie este un loc unde se vând cărți, produse de papetărie, jocuri, jucării, felicitări și diverse cadouri. Prin ce este diferită
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
un puț adânc de 50 de metri dar care din cauza nisipului s-a colmatat, într-o zi de Vineri - 13.09.2013 (cine zice că numărul 13 poartă ghinion ?!) la ora 9 dimineața au reușit să dea de apă în pustiu. Debitul puțului este de 150 l/min și lăudat să fie Dumnezeu pentru că este suficient pentru nevoile lor. Am hotărât ca luni dimineața - 16.09.2013, să merg la bancă și să-i trimit și eu 500$ pentru a reuși
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bătrâni și bolnavi care aveau mare nevoie de sprijinul meu. Vai! câtă grijă pentru mine! Am rămas ferm pe poziție și în final am rămas pe post. Curând un fapt contradictoriu. Un alt binevoitor se gândește să-mi facă un pustiu de bine și să mă numească la A.V.S.A.P. Nici azi nu știu prea bine ce ar fi putut să însemne. Opun rezistență, îmi forțează hotărârea, urmând să fiu chemat la Secretarul Regiunii de partid, Stănescu, care trebuia să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mamei, a tatei, a fratelui și a surorii, dar n-am simțit ceva mai dureros ca în momentul dispariției ei! În anii conviețuirii ne-am legat atât de mult, încât acum aveam impresia că în jurul meu totul era un imens pustiu!... Nu mi-am cântat prea mult iubirea vieții mele, dar acum venise timpul să-mi plâng iubirea pierdută! După 40 de zile rudele și prietenii ce-i aveam, inclusiv prietenii noștri din Cârțișoara Făgărașului - de pe acele mirifice locuri în care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bunici, după care noi doi ne-am desprins de grup și am hoinărit mai mult de două ore prin Kentland, o așezare minunată, tipic americană, cu case din piatră și cărămidă, probabil cu o pătură de locuitori mai înstărită. Deși pustiu peste tot, peisajul ne-a bine dispus și înveselit. Azi a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Atacama fiind pentru aceasta locul de filmare a multor pelicule S.F. (ca de exemplu "Odiseea spațială"). Lipsa precipitațiilor și cerul veșnic senin au făcut din Atacama și zona predilectă pentru instalarea uriașelor observatoare astronomice de ultimă generație. Și în acest pustiu, Creatorul sau hazardul a plasat două din marile bogății ale țării salpetrul și cuprul, asociat uneori cu aur și argint. Războiul Pacificului (1879-84), care a pus față în față Chile și Bolivia aliată cu Peru, avea să aducă Chile după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un alt prieten, Roberto Burle-Marx (1909, Sao Paulo-1994, Rio), peisagist, pictor, cu studii în Germania, naturalist, ecologist, descoperitorul a 30 de noi specii de plante care astăzi îi poartă numele. Cei patru au creat o nouă capitală practic "într-un pustiu". Kubitschek a fost cel care a impus construcția, Costa i-a trasat planurile, Niemeyer i-a desenat edificiile și Burle-Marx i-a imaginat minunatele grădini și fântâni. Construcția a durat doar 43 de luni, muncindu-se non-stop 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]