3,731 matches
-
situația grea a absenței iubirii. M-am educat atât de mult să joc bărbații pe degete, Încât am ajuns o mașină de debitat vorbe goale, o mașină fără suflet. M. Îmi este indiferent. Ceilalți la fel. Sunt ca Într-un pustiu, În ceea ce privește dragostea. Și simt atât de mult nevoia iubirii, a unei iubiri ideale, pe care știu Însă că n-o voi avea niciodată. Dar cred În ea din tot sufletul. 26 iulie 1965 (duminică) Am fost În „excursie“ cu Fredy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
autoarea se împărtășește de tainele ei cu respect, compasiune și smerenie. Ea și soțul ei au vizitat, timp de zece zile undeva, la 3000 m altitudine, într-o izolare totală, și o Școala de Tehnologie și Informatică unde, într-un pustiu verde și inconfortabil, sunt instruiți cei ce vor cuceri lumea vestică prin pregătire și inteligență. Occidentul a făcut deja cunoștință cu multe genii ale tehnicii contemporane venite din India, dar nu cunoaște încă secretele care le-au produs. Și câte
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
a arătat că nota din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol este nulă, lipsită de orice valoare. În continuare, inspirați de literatura apocrifă și cultă, Simeon Metaphrastul (secolul X) și Callistos Xantopulos (secolul XIII) au menționat predicarea Evangheliei de către Sf. Andrei în "pustiurile scythice" Dobrogea, părțile răsăritene ale Daciei sau sudul teritoriului ei. Apoi, simplu, din literatura bizantină, tradiția scitică a trecut în literatura populației supuse Constantinopolului. Tradiția apostolatului Sf. Andrei în Scythia, neverificată, a generat, la rândul ei, legenda creștinării de către acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și din Montparnasse aveau separeuri care-ți dădeau un sentiment încântător de izolare la orele când nu era aglomerat. Ne întâlneam în fiecare joi și duminică, și uneori și în alte zile, spre seară. Intervalul dintre întâlniri ne părea un pustiu, pe care îl umpleam cu scrisori nesfârșite". După o vreme, André o duce pe Dominique la el acasă, un pavilion din suburbia Issy-les-Moulineaux, unde părinții tânărului o "îndoapă cu prăjitură și limonadă, după care se scuză că trebuie să se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
daci. Mult mai periculoasă pentru o confruntare națională româno-maghiară este trimiterea făcută de către tradiția unei reîntoarceri a volohilor într-o țară pustie. Această imagine a repopulării alimentează teza părăsirii Daciei de către poporul romano-dac în 270 și produce acest vertij al pustiului care îi cuprinde pe militanții romantici cînd aceștia încearcă să formuleze coerența și continuitatea istoriei lor. Studiile istorice au renunțat la această imagine a pustiului care pune în relief gestul întemeierii cu caracterul său inaugural. Literatura despre populația Moldovei dinainte de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
repopulării alimentează teza părăsirii Daciei de către poporul romano-dac în 270 și produce acest vertij al pustiului care îi cuprinde pe militanții romantici cînd aceștia încearcă să formuleze coerența și continuitatea istoriei lor. Studiile istorice au renunțat la această imagine a pustiului care pune în relief gestul întemeierii cu caracterul său inaugural. Literatura despre populația Moldovei dinainte de întemeierea lui Dragoș este foarte bogată. Regăsim printre specialiștii care s-au aplecat asupra acestei probleme numele istoricilor preocupați de adunarea și analiza cronicilor și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de narațiuni, de povestiri despre personaje familiare și ușor de recunoscut, de subiecte, convenții și mesaje și de genuri familiare. Această sărăcie estetică a mediului este probabil răspunzătoare pentru disprețul venit din partea teoreticienilor "culturii înalte" și desemnarea sa ca un "pustiu cultural" de către cei care au alte gusturi și valori estetice. Dacă în cea mai mare parte a istoriei televiziunii cheia succesului a reprezentat-o povestirea, narațiunea, în varianta postmodernă imaginea adesea pune în umbră narațiunea. S-a susținut că în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lumea "reală" și întocmai ca și indivizii lui Baudrillard, pe cale de dispariție, ele trăiesc într-o lume în care este imposibil să se facă distincția între simulare și realitate, într-un univers în care trupul locuiește în ceea ce Baurdillard numește "pustiul realității" (1903a:2). Pe tot parcursul romanului nu este limpede dacă personajele se află în spațiul "real", în cel al computerului, în memoria implantată, în spațiul simstim (o simulare pe calculator a realității) ori în alte zone ale ciberspațiului. Ca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dar ochii victimelor sale. Urmărind plimbarea nocturnă a Destinei prin canion, în compania leului, Exodus și logodnica sa, Nadine Coussay, cad în capcana propriilor neputințe, urmăriți îndeaproape de glaciala Destina și de fiara ei. Înainte de răsăritul soarelui, peisajul dușmănos al pustiului va adăposti un șir fatal de violențe barbare, estetizate în cadre însumând tablouri rafinate ale ororii, cărora Tanning le-a rezervat, de data aceasta, plasticitate verbală. Un hibrid între suprarelismul vizual al artistei și expresia lui literară, Abisul este integrabil
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mallarmeanului „sugerer, voila le reve”: ,,Să nu dăm niciodată toate explicațiile, să sugerăm numai”. Simbolul și sugestia ocupă un loc aparte în romanul Ioana, mai mult decât în celelalte scrieri ale autorului. Mitul lui Tristan și al Isoldei, imaginea mării, pustiul Cavarnei, pisoiul Ahmed, toate acestea sunt elemente simbolice care contribuie la conturarea dramei eroilor. Poeticitate romanului vine și din reducerea la maximum a evenimențialului în favoarea exprimării unei game cât mai variate de emoții și sentimente: „Consider Ioana drept un poem
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de apă, trebuia să mă feresc de tot felul de vipere. Zile-n șir n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să mestec ceva, nici țipenie de om pe poteci. Pustiul, iată ce mi s-a arătat mereu înaintea ochilor, simțeam pur și simplu că mi se taie respirația. Chiar n-ai văzut pe nimeni? Călători, ciobani, vagabonzi, pustnici, cerșetori, smintiți? Acele povârnișuri nu sunt ca străzile din Napoli. Sunt locuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
animalele sunt tratate mai bine deoarece sunt o sursă de mâncare și folosesc la cărăușie sau la arat miriștea. Totul pare că putrezește: o lume care poate a fost cândva vie. Nu, nu se poate să fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să plouă, dacă plouă, așa cum fulgeră, așa cum se respiră. Durerea e ceva neobișnuit, deja mistuit, și ea o rămășiță
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
adunați în aceste sinoade, sub ocrotirea și inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ceea ce Dumnezeu a încredințat prin har aleșilor săi, anulând cu mult rafinament limes dintre a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-a, București, Humanitas, 2008, p. 25: "În Biserică ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul... În Biserică afli că exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!". 2 Pentru mai multe detalii privind dimensiunile apofatice și catafatice ale teologiei Sfinților Părinți, a se vedea Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
voit să se supună unui împărat care deși nu a îmbrățișat niciodată creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită caznelor la care i-a supus. Cei mai mulți s-au refugiat în pustiuri ori s-au ascuns prin munți, mergând după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu. / Nu mă laud,/ Credeți-mă, știu să mor/ Și știu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
omului și al poetului, care, oricum, se rătăcește permanent în vitregiile unei societăți aspre care îi demolează toate vechile certitudini: "Singurătatea e un oraș/ În care ceilalți au murit,/ Strâzile sunt curate/ Piețele goale,/ Totul se vede deodată/ Dilatat în pustiul/ Atât de limpede sortit./ În valea/ Dintre suferință și moarte,/ Singurătatea e un oraș fericit." (Singurătatea) Totodată, înstrăinarea poartă aici o nouă amprentă a condiției de poet, care, dintotdeauna, a fost în afara societății și contra ei: "Dor aproape stins de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Manolescu); Cărți de eseuri și publicistică în volum: Vina tragică, Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, 1978; Călătorie spre mine însămi, 1987; Crimă și moralitate (eseuri politice), 1993; Cronica melancoliei, 1998 (Premiul Salonului de Carte de la Cluj); A vorbi într-un pustiu, Editura Polirom, 2002; Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Editura Polirom, 2003; Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică, Editura Polirom, 2006165. Întrebată fiind "cum se înțelege cu poeta care o locuiește și care o pune la atâtea încercări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ierunca, Virgil, Trecut-au anii, București, Editura Humanitas, 2000. Ierunca, Virgil, Poeme de exil, București, Editura Humanitas, 2001. Ierunca, Virgil, Autobiografia Antigonei, în "22", 47 (1992). Ionescu, Radu, Despre postmodernism DUPĂ sau DINCOLO, în "Familia", 1 (1988). Iorgulescu, Mircea, Prin pustiul de vorbe, în "22", 681 (2003). Iorgulescu, Mircea, Proiecte de sine, în "22", 673 (2003). Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986. Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iași, Polirom, 1999. Ivănescu, Cezar, Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu./ Nu mă laud,/ Credeți-mă, știu să mor/ Și știu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fizic, în cel textual, primul înlocuindu-l pe al doilea. Acest travesti nu dizolvă corpul de carne, ci îl definește". 160Carmelia Leonte, Poezie, utopie,..., în "Dacia Literară", nr. 59 (martie 2005), p. 58 : "Aici se află motivul neîmpăcării, strigătul în pustiu, nu în faptul că au trecut anii, nu în faptul că iubirea față de semeni este, de obicei, dezamăgitoare, ci în alegerea făcută pentru viața sa; și-a cantonat existența în pagină și, brusc, constată că marginile acestei pagini sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa zdrențuite cum sunt. S-ar părea că elanul spre o zare mai de sus există. Important este că înlăuntru, în forul interior, nu domnește pustiul. Cîte o lacrimă, atunci cînd nu e falsă, îndreptățește speranța. Și dacă ai sentimentul misticei revelații, prin asta se vor fi sfîrșit frămîntările în care te zbați? Sau încă alte încercări te așteaptă... De pildă, să "negociezi" cu Cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adjectivele." Singura libertate posibilă, în acest context, este în moarte: Acela dintre voi ce va muri întâiul/ se va elibera, va pierde lanțul/ pe care-l auzea mereu sunând/ în urma lui" ("Elan"). De aceea, un sentiment al târziului și al pustiului cuprinde spațiul lumii: "vid, vid, vid -/ prea mult vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și de melancolia de sursă eminesciană stau alături cu preocuparea modernilor pentru forma și conținutul cuvântului, care îi creează stări de neliniște: Nici un cuvânt nu mai stă/ Liniștit lângă altul/ Nu știu ce le alungă/ Și le încâlcește cărările,/ Cine urlă în pustiu/ Și-i târziu în cuvinte, și zădărnicie/ și amenințare,/ parcă de sus, oricum/ din firea lucrurilor". Poezia lui Ion Horea va renaște ca Pasărea Phoenix ca pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă dealuri sufletu-mi e plin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]