3,561 matches
-
nici un fel de protecție. Sovieticii au acceptat în timpul negocierilor de la Riga din 1921 existența unei frontiere mult mai la est de Linia Curzon. Polonia primea controlul asupra unei mari părți a guberniei Vilna, inclusiv a orașului Wilno ("Vilnius"), a Galiției Răsăritene, inclusiv a orașului Liov, și a celei mai mari părți a regiunii Volânia. Regiunile acestea aveau o suprafață de aproape 135.000 km, iar noua frontieră era plasată la o distanță medie de 250 km est de Linia Curzon. Noua
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
și oferea Uniunii Sovietice controlul asupra regiunilor Lublin și a celor din imediata vecinătate a Varoșoviei. În septembrie, după înfrângerea de către germani a polonezilor, URSS a anexat teritoriile de la est de Linia Curzon și în plus regiunile Białystok și Galiția Răsăriteană. Teritoriile de la est de această linie au fost incorporate în Belarusia și Ucraina Sovietice. Un mare număr de polonezi și evrei din aceste regiuni au fost deportați în zonele interioare ale Uniunii Sovietice. După declanșarea Operațiunii Barbarossa, aceste teritorii au
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
zonele interioare ale Uniunii Sovietice. După declanșarea Operațiunii Barbarossa, aceste teritorii au trecut sub controlul Germaniei Naziste. În timpul ocupației naziste, aproape întreaga populație evreiască din regiune a fost deportată sau ucisă de către naziști. În 1944, Armata Roșie a recucerit regiunile răsăritene ale Poloniei și i-a alungat pe germani. Sovieticii au declarat mai apoi în mod unilateral o nouă frontieră dintre URSS și Polonia al cărei traseu urmărea în general Linia Curzon. Guvernul polonez în exil de la Londra s-au opus
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
îi spun poporului rus că sunt mai puțin rus decât Lordul Curzon?”. Această ultimă versiune a Linie Curzon a devenit astfel frontiera recunoscută de către Aliații occidentali în iulie 1945. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Linia Curzon a devenit frontiera răsăriteană a Poloniei cu Lituania, Belarus și Ucraina. În problema compoziției etnice a acestei regiuni, cifrele diferite funcție de sursă. Într-un articol din 1944, ziarul "The Times" estima că la este de Linia Curzon locuiau între 2,2 și 2,5
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
stalinizare a Republicii Populare Polone în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Politica a fost introdusă în 1949 prin decretul al Ministerului Partidului Unit al Muncitorilor ( mai târziu Ministerul Culturii și Artei). Ca în toate țările din Blocul Răsăritean, realismul socialist a devenit instrumentul principal al controlului politic în construirea totalitarismului în Polonia. Cu toate acestea, tendința nu a devenit cu adevărat dominantă. După moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, și ca urmare a destalinizării ulterioare a țărilor
Realismul socialist în Polonia () [Corola-website/Science/329194_a_330523]
-
Polonia Populară în Teritoriile Recuperate din anul 1947. Operațiunea a fost declanșată la inițiativa autorităților comuniste poloneze și a avut ca scop eliminarea bazei de sprijin a Armatei Insurecționale Ucrainene, care fusese implicată în masacrarea polonezilor din Volânia și Galiția răsăriteană. Aproximativ 200.000 de civili care locuiau în regiunile munțilorBieszczady și Beskizii de Jos au fost mutați cu forța așa-numitele Teritorii Recuperate (teritorii cedate Poloniei de către Germania în conformitate cu înțelegerile de la Ialta). Operațiunea a fost botezată cu numele unui dintre
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
de Jos au fost mutați cu forța așa-numitele Teritorii Recuperate (teritorii cedate Poloniei de către Germania în conformitate cu înțelegerile de la Ialta). Operațiunea a fost botezată cu numele unui dintre cele mai importante râuri poloneze Wisła ("Vistula"). După căderea comunismului în Europa Răsăriteană, operațiunea a fost condamnată de o serie de politicieni și istorici polonezi și ucraineni. a fost descrisă drept purificare etnică de mai multe surse occidentale, poloneze și ucrainene. Obiectivul declarat al operațiunii era lupta împotriva Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), aflară
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
Udo (sau Odo) a fost un nobil din Francia răsăriteana din secolul al IX-lea, care a domnit în Neustria. Udo era contelui Gebhard de Lahngau și frate mai mare al lui Berengar I de Neustria. El și fratele său au primit poziții importante în Marca de Neustria atât ca
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
a acordat conducerea campaniei antivikinge lui Gauzfrid, conte de Mâine și membru al familiei Rorgonizilor. Un hrisov din 879 îl menționează pe Udo și pe frații săi că participând la întemeierea colegiului din Gemünden. Evident, moartea regelui Ludovic din Francia răsăriteana din 876 le permisese să revină la curtea lui Carloman. Udo a avut un fiu, Conrad de Thuringia, devenit duce de Thuringia și fondator al dinastiei Conradinilor, ca și tata al regelui Conrad I al Germaniei. Un fiu mai tânăr
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
numele de maille, în Țările de Jos de Nord ca Mite dublu, în timp ce în Anglia s-a dezvoltat ca jumătate de penny (Halfpenny). În timp ce în Europa Occidentală obolul a dispărut treptat, ca urmare a a unei mari inflații, în Europa Răsăriteană, obolul a dăinuit mult mai mult timp: ultimii oboli au fost emiși în Ungaria, în 1705, iar în Insulele Ioniene, până prin 1863, când au fost înlocuiți de drahma grecească. Vreme îndelungată, s-a crezut că obolul, în Franța, fusese creația secolului
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
(în limba slavă veche: "Повѣсть времяньныхъ лѣтъ") este o istorie a Rusiei Kievene de pe la 850 până la anul 1110, scrisă prin anul 1113 în Kiev. Această lucrare este considerată una dintre sursele fundamentale folosite pentru interpretarea istoriei timpurii a slavilor răsăriteni. Compilația originală a fost considerată pentru multă vreme ca fiind opera călugărului Nestor și de aceea a mai fost numită și „Cronica lui Nestor” sau „Manuscrisul lui Nestor”. Lucrarea originală nu s-a păstrat. Sursele folosite pentru această cronică includ
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
varegi Askold și Dir, moartea lui Oleg, (ucis de un șarpe ascuns în scheletul calului său) și răzbunarea Olgăi, soția lui Igor, împotriva drevlianilor, care îi uciseseră soțul. Foarte interesantă este relatarea misiunii fraților Chiril și Metodiu în rândurilie slavilor răsăriteni. Nestor descrie pe scurt metodele prin care Vladimir cel Mare a impus creștinismul și a înlăturat venerarea vechilor zei ai slavilor. Cronica lui Nestor a fost revăzută și completată în anul 1116 de către egumenul Silvestru, care și-a pus semnătura
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
necunoscuți până acum” care au jefuit regatul regelui Ludovic Germanul în 862. Szabolcs de Vajay, Victor Spinei și alți istorici consideră că regele Rastislav al Moraviei, care era în coflict cu Ludovic, i-a angajat pe unguri să atace Francia Răsăriteană. Arhiepiscopul Theotmar al Salzburgului afirmă într-ol scrisoare de pe la anul 900 că moravii se aliau des cu ungurii împotriva germanilor. Împăratul Constantin Porfirogenet a notat că ungurii, mai înainte să plece în acțiunea de cucerire a Câmpiei Panonice, au locuit
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
controlul să și a fondat fortăreața Mosaburg. Pribina a murit în luptele cu moravii în 61, iar fiul lui, Koceli, a devenit următorul lider. Acestuia din urmă i-a urmat Arnulf de Carintia, fiul natural al lui Carloman, regele Franciei Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele morave au intervenit în războiul din Marca Austriei și a pustiit Panonia de la râul Raab spre vest, după cum se menționează în Annales Fuldenses according to the "Annals of Fulda", between 882 and 884.. Moravia Mare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
statului unind două principate vecine Nitra și Moravia. Succesorul lui, Rastislav, a pus bazele puterii militare ale Moraviei și s-a remarcat prin sprijinul activ acordat fraților misionari Chiril și Metodiu, cu toate având drept scop cucerirea independenței față de Francia Răsăriteană. Puterea Moraviei a ajuns la apogeu în timpul domniei lui Svatopluk I (870-894), care a extins granițele statului său în toate direcțiile. Inima teritoriului Moraviei este regiunea de la nord de cursul Moravei, pe teritoriul Cehiei și Slovaciei contemporane. Constantin al VII
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat medieval timpuriu în această regiune. În afară de Francia Răsăriteană și Moravia Mare, a treia putere implicată în controlul asupra Bazinului Panonic a fost începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care locuiau în „Dacia pe Dunăre”, (cel mai
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în schimb guvernatori bulgari” în 827. O inscripție descoperită la Provadia amintește de comandantul militar bulgar Onegavonais care s-ar fio înecat în apele Tisei cam în aceeași perioadă. Întărirea puterii Moraviei a provocat o apropiere între Bulgaria și Francia Răsăriteană în a doua jumătate a secolului al IX-lea. De exemplu, regele Arnulf al Franciei Răsăritene și-a trimis ambasadorii în Bulgaria în 892 pentru ca să „reînnoiască vechea pace și să îi roage să nu le mai vândă sare moravilor”. Această
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Onegavonais care s-ar fio înecat în apele Tisei cam în aceeași perioadă. Întărirea puterii Moraviei a provocat o apropiere între Bulgaria și Francia Răsăriteană în a doua jumătate a secolului al IX-lea. De exemplu, regele Arnulf al Franciei Răsăritene și-a trimis ambasadorii în Bulgaria în 892 pentru ca să „reînnoiască vechea pace și să îi roage să nu le mai vândă sare moravilor”. Această ultimă mențiune sugerează că bulgarii controlau în acele vremuri drumurile care legau Moravia de minele de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
ambasadorii în Bulgaria în 892 pentru ca să „reînnoiască vechea pace și să îi roage să nu le mai vândă sare moravilor”. Această ultimă mențiune sugerează că bulgarii controlau în acele vremuri drumurile care legau Moravia de minele de sare din Carpații Răsăriteni. Autorul anonim al Gesta Hungarorum enumeră alți lideri și formațiuni politice din regiunea Moraviei Mari decât Svatopluk I și urmașii săi, nemenționați de alți cronicari de la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Astfel, Gesta
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Este știut că, după o pauză de 11 ani, ungurii au revenit în Bazinul Panonic în 892. Ai au venit ca aliați ai regelui Arnulf al Franciei Răsăritene în conflictul cu Svatopluk I al Moraviei. Cronicarul saxon Widukind de Corvey avea de altfel să îl critice pe Arnulf pentru alianța cu ungurii deoarece aceștia din urmă, profitând și de slăbiciunea fortificațiilor regatului, aveau să atace Francia Răsăriteană. Un
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Franciei Răsăritene în conflictul cu Svatopluk I al Moraviei. Cronicarul saxon Widukind de Corvey avea de altfel să îl critice pe Arnulf pentru alianța cu ungurii deoarece aceștia din urmă, profitând și de slăbiciunea fortificațiilor regatului, aveau să atace Francia Răsăriteană. Un cronicar târziu, Aventinus, a notat că „regele ungurilor” Kurszán "(Cusala)", a dat asigurări că oamenii săi aveau să lupte doar împotriva moravilor, dacă aveau să primească teritoriile pe care le-ar fi ocupat în timpul acțiunilor militare. Aventinus afirmă în
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Prüm constata că ungurii „cutreierau sălbăticiile panonilor și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit” după sosirea în Bazinul Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege al Franciei Răsăritene, să îl numească în 896 pe conducătorul regiunii dintre Drava și Sava, Braslav, apărător al Panoniei . În 897 ori 898, Moravia Mare a fost sfâșiată de războiul civil dintre moștenitorii lui Svatopluk I, Mojmir și Svatopluk al II-lea, conflict
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
regiunile Vercelli și Modena. Dogele Veneției a reușit însă să îi înfrângă pe unguri pe 29 iunie 900. Ungurii s-au reîntors în Panonia după aflarea veștii morții lui Arnulf. Moartea lui Arnulf a dus la ruperea alianței cu Francia Răsăriteană. Chiar în timpul reîntoarcerii din Italia, ungurii și-au extins controlul asupra Panoniei. Mai mult chiar, după cum consemnează Liudprand din Cremona, ungurii au „revendicat pentru ei înșiși națiunea moravilor, pe care regele Arnulf o supusese cu ajutorul puterii lor” de la fiul Arnulf
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Spinei respectively.. Regele Ludovic Copilul a ținut o întâlnire la Regensburg in 901 pentru găsirea unor noi măsuri împotriva ungurilor. Ambasadorii din Moravia au fost prezenți la întâlnire și au propus un tratat de pace dintre țara lor și Francia Răsăriteană,care viza apărarea împotriva ungurilor. Ca urmare, o armată maghiară care a atacat Carintia, a fost înfrântă în arpilie iar, în același an, Aventinus amintește de înfrângerea ungurilor de către margraful Luitpold în bătălia de pe râul Fischa. Momentul exact în care
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
cercetători (de exemplu Imre Boba și Charles R. Bowlus) consideră că este mai degrabă vorba sespre Mosaburg, fortăreața Braslavului. În același timp, victoria ungurilor din această bătălie nu doar că a blocat pentru mai multe decenii orice încercarea a Franciei Răsăritene să se extindă spre est , dar le-a permis maghiarilor să jefuiască fără teamă vaste teritorii ale regatului. Ungurii s-au așezat în regiunile de câmpie ale Bazinului Panonic de-a lungul Dunării, Tisei și afluenților lor, unde au putut
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]