6,632 matches
-
marginea mării și extaz pe vârf de munte; - "sentimente" nu mai sânt Căci spre cine s-ar îndrepta? De câte ori nu mai ești om, de atâtea ori nu mai "simți" decât tăriile neființei; - nu se mai poate trăi decât în rătăcire. Răstoarnă-ți pașii și calcă pe stele. Repetă zilnic lecția acelei nopți, în care aștrii ți s-au dezvăluit ridicol de singuri. După fiece călătorie, progresul în nimic te leagă incurabil de lume. Descoperind noi frumuseți, pierzi prin atracția lor rădăcinile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ajunge un principiu ce se clatină fără rost. Nu poți fi lucid într-un adevăr, fără să-l compromiți. Un individ sau o epocă trebuie să respire inconștient în necondiționatul unui principiu, pentru a-l recunoaște ca atare. A ști răstoarnă orice urmă de certitudine. Conștiința - fenomen de limită a rațiunii - este o sursă de îndoieli, ce nu pot fi înfrînte decât în amurgul cugetului treaz. Luciditatea este un dezastru pentru adevăr, dar nu pentru cunoaștere, pe ale cărei baze se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de valori reversibile și automate, de funcțiuni identice în sensul lor, dar diferite în conținut. Cine nu înțelege marile orașe și cine se simte străin monumentalului industrial nu va pricepe nimic din mișcarea maselor moderne, din pornirea lor de a răsturna ordinea existentă, dar mai cu seamă din a-și crea o nouă conștiință. Ceea ce le împrumută o măreție, pe care stilul comunitar de viață n-a cunoscut-o, fiind prea închis în intimitatea lui proprie, este crearea unui nou tip
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism însă - nu se întîlnesc decât undeva la periferie, tangențial. Etica, axiologia, raționalismul determină o lume născută deasupra devenirii, o sferă a spiritului normativ, pe care o răstoarnă de câte ori poate instabilitatea agresivă a devenirii. Spiritul normativ se închide, cu toate valorile lui transvitale din care își extrage anemia, într-o regiune străină vieții și încearcă să-i impună forme, pe care ea le primește pentru a le abandona
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a tuturor formelor de viață, care nu-și pot menține productivitatea peste rezervele insuficienței lor. Orice conținut de viață are o formă. Când el se uzează, forma constituie substitutul vieții. Astfel se nasc o sumă de scheme moarte, care trebuie răsturnate de năvala altor conținuturi. Dictatura sfârșește de obicei în tiranie, democrația în anarhie. Dictatura are o formă, tirania are numai formă; democrația are și ea o formă; anarhia nu mai are deloc. Spre fericirea noastră, viața nu tinde numai spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. In mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce bucată! Un azur întunecos și transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce bucată! Un azur întunecos, limpede, [și] transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tare. - Ți-o jur pe D-zeul Sionului, noaptea aceasta nu va trece fără să am banii toți. Ești surd, bătrânule, n-auzi? - Lumina încă arde, zise Levy. - Am spus, lumina între tine și mine - iată, zise, Ruben, ș-o răsturnă la pământ. Se stinse, numai sfeștila mai licărea. El și-ntinse mînile peste masă și-l apucă pe bătrân de barbă. Bătrânul nu zise nimic. C-o mînă-și strânse brâul, cu cealaltă lovi cu cuțitul pe contrariul lui și-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El și-ntinse mînile peste masă și-l apucă pe bătrân de barbă. Bătrânul nu zise nimic. C-o mînă-și strânse brâul, cu cealaltă lovi cu cuțitul pe contrariul lui și-i străpunse gâtul, încît sîngele-i împroșcă obrazul. Tânărul se răsturnă cu scaun cu tot și sîngele-i curgea șiroi pe podeaua acoperită înadins cu mult năsip. Aurul lui căzuse la pământ și se-mprăștiase prin balta de sânge. Nepreocupat de cel tânăr, Levy culegea galben cu galben, îi curățea de sânge
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oraș, la țintirimul cu murii lui albi și lungi, ce păreeau unși cu var de lumina lunei... trecură peste pragul portiței negre, s-apropiară de mormânt, lângă care fumega încă lutul proaspăt. În fundul mormântului umed erau așezate paie... Ei îl răsturnară pe bătrân de pe scândură cu fața în jos, pe paie... aruncară înc-un braț de paie peste el... si începură a arunca pământ peste el... - E târziu, Boromeo, zise unul, hai și ne-om duce acasă... Mâne om veni de om
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mînilor ei îl opri. - Sunt demonul amorului, nebunule! De ce te-njosești înaintea mea [? ]... - Nu mă-njosesc de fel... dar eu sunt om... Lasă-mă să recapăt putere asupra simțurilor mele crude... Ea râse tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura deschisă pe ochii lui, parec-ar fi voit să-i soarbă, îi netezi fruntea, îl sărută... O voluptate nespusă îi cuprinse tot corpul... inima lui tremura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uită lung în el, și-l înțelese. Auzi vorbirea sântelor sale origini, înțelese ce este aceea ce mișcă cele trecătoare ale pământului. Își sfărmă arfa de o stâncă și se duse-n sus. Răscoli popoare contra regilor și legilor lor, răsturnă regii și marii pământului și în fruntea acelor popoare, unele de origini sânte, altele de origini obscure, el curgea de-a lungul râurilor mari și răsturna imperii și le supunea șie. {EminescuOpVII 277} Popoarele-l iubeau că era drept și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o stâncă și se duse-n sus. Răscoli popoare contra regilor și legilor lor, răsturnă regii și marii pământului și în fruntea acelor popoare, unele de origini sânte, altele de origini obscure, el curgea de-a lungul râurilor mari și răsturna imperii și le supunea șie. {EminescuOpVII 277} Popoarele-l iubeau că era drept și bun, regii se temeau de el. Era împăratul lumei și Domnul tuturor celor trecătoare. Atunci se duse la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fereasta bisericei. - Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. - Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa-și ia prin întuneric cojocirocul [c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și despre prunc și zise el că tot n-a fost mesia jidovăsc. {EminescuOpVII 304} [LA CURTEA CUCONULUI VASILE CREANGĂ] 2255 Pe când țara de jos a Moldovei e semănată numai de coline cari, arate primă vara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, niște mușunoaie mari și negre, în țara de sus colinele devin dealuri și văile? râpe. Cei dendîi înalță coaste albe și neroditore de lut, pin râpele adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grup de 13 Înalți activiști ai partidului, miniștri etc. Din cei 14 acuzați, doar trei nu sunt evrei. Grupul a fost numit oficial „centru conspirativ și antistatal”. Au fost acuzați de „spionaj, trădare și sabotaj”, precum și de „Încercarea de a răsturna regimul democrat-popular și de a rupe Republica Cehoslovacă de lagărul socialist și de a o atașa blocului imperialist”. Principalele acuzații ce i se aduceau lui xe "Slansky"Slansky făceau parte din grupul de „păcate” capitale În acei ani: troțkism, titoism
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
profanare, de acțiune cu mobil rasist, antisemit. Unele explicații sunt de-a dreptul hilare. Astfel, În răspunsul la reclamația Comunității xe "București"București, din iunie 1963, privind dărâmarea a 25 (!!!) de pietrefunerare, se arăta: „...am constatat că monumentele s-au răsturnat singure...” (!!!)5, iar un răspuns similar, din 1976, urmare a altor profanări la Cimitirul Giurgiului, după ce indica șapte minori ca autori, arăta că: „Din cercetările efectuate până În prezent a rezultat că persoanele implicate au pătruns În cimitir să culeagă fructe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
individuale, scrie Zinoviev 12. Ideile false și superficiale sînt de masă. Considerate ca masă, popoarele sînt în căutare de orbire și de senzație". Simone Weil, filosof francez universal recunoscut pentru fervoarea ei morală, notează următoarea opinie: "În ceea ce privește gîndirea, raportul este răsturnat; aici, individul depășește colectivitatea așa cum ceva depășește nimic, căci gîndirea nu se formează decît într-un spirit singur, aflat față-n față cu el însuși; colectivitățile nu gîndesc deloc"13. Aceste texte arată clar că există un anume consens în jurul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
credințe împărtășite. Un regim care să se bazeze pe supunerea maselor în fața individului, așa cum copiii se supun tatălui. Cînd va veni o astfel de zi, problemele cetății contemporane vor fi rezolvate. Să rezumăm în cîteva cuvinte trama argumentului nostru. Mulțimile răstoarnă bazele democrației stabilite de burghezii liberali și reluate de social-democrați. Aceștia din urmă ar dori să guverneze prin intermediul unei elite alese prin sufragiu universal. Politica lor, determinată de realități tehnice și economice, refuză să vadă și realitățile psihologice, așa încît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a suporta martiriul și brutalitatea, inerente folosirii violenței. Dovadă stau armatele Revoluției care-au urmat, ca vrăjite, vulturii lui Napoleon prin zăpezile nesfîrșitei Rusii. Liderii folosesc energia pe care o investesc masele în visele și-n iluziile lor pentru a răsturna roata Statelor și pentru a conduce norodul înspre un țel dictat de rațiune, uneori chiar de știință. Generalul de Gaulle, unul dintre cei care-au asimilat cel mai bine preceptele psihologiei mulțimilor, recunoaște că a aplicat-o: "Atît de grandioase
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
orașe. În sfîrșit, le-am văzut la lucru în toate revoluțiile, mai ales în Revoluția franceză care a marcat a doua lor naștere. Din acest moment, ele s-au răspîndit ca o molimă prin contagiune și imitație, zguduind state și răsturnînd societăți. Cîtă vreme au ocupat un loc periferic, guvernanții nu le-au băgat în seamă. Moraliștii și istoricii se distrau pe seama lor. Teoreticienii le aminteau în treacăt. Nu erau decît figuranți într-o piesă de teatru, îndeplinind roluri șterse, neavînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spațiu. 2) Individul, ca și masa, acționează, dar primul în mod conștient, iar a doua, inconștient, căci conștiința este individuală, iar inconștientul colectiv. 3) Mulțimile sînt conservatoare, în ciuda manifestărilor lor revoluționare. Ele sfîrșesc întotdeauna prin a restabili ceea ce-au răsturnat, căci la ele, ca la orice ființă hipnotizată, trecutul este infinit mai puternic decît prezentul. 4) Masele au nevoie să se supună unui conducător, oricare ar fi cultura, doctrina sau rangul lor social. El nu le convinge prin rațiune, nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nebuniei. Ea se încăpățînează să trateze despre fenomene atît exotice, cît și efemere, excluse din tabloul societății: mulțimile, credințele, sugestia colectivă și toate celelalte. Dar e nevoie de ceva mai mult pentru a declanșa scandalul. De un cutremur care să răstoarne convingerile gata stabilite. Psihologia mulțimilor le șochează pe față cînd, în ciuda progresului economiei și tehnicii, a lichidării febrile a tradițiilor trecutului, pretinde că dezvăluie o natură umană situată dincolo de toate frămîntările istoriei. Ba merge într-acolo încît proclamă drept invincibilă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt oameni de bine, dar Senatul e un dobitoc, am avut de sute de ori ocazia să remarc că jandarmii, deși nu de puține ori sînt isteți, sînt mai puțin isteți decît jandarmeria în ansamblul ei"247. Ironia formulei îi răstoarnă sensul: jandarmeria e mai inteligentă decît jandarmii. Afirmație adevărată pentru orice corporație. Profesorii și studenții vor fi mai puțin inteligenți decît Universitatea, preoții și creștinii, mai puțin virtuoși decît Biserica, secretarul general și membrii de partid mai puțin vigilenți decît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]