3,933 matches
-
de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea albastră a lui Arthus se făcu opacă. - Fiul dumneavoastră mai mare s-a Întors ca să se răzbune, domnule de Kersaint. Fiul mai mic a dispărut. Îmi vine greu să cred că toate lucrurile astea vă lasă rece. - PM a depășit vîrsta cînd Îmi cerea voie să iasă, scrîșni el printre dinți. - Nici nouă nu ne-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary ca să vrea s-o răzbune treizeci și cinci de ani mai tîrziu. Lucas Îi căută privirea Mariei și o prinse. - Dacă cineva ar ucide-o pe femeia pe care o iubesc, mi-aș petrece viața căutîndu-i asasinul. Am trecut printre menhiri fără să arunc măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privească. - I-am pierdut mereu pe cei pe care i-am iubit... Iar treizeci și cinci de ani de pușcărie au făcut din mine... Un nebun, desigur, o fiară care n-a mai găsit forța să supraviețuiască decît visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am iubit... Iar treizeci și cinci de ani de pușcărie au făcut din mine... Un nebun, desigur, o fiară care n-a mai găsit forța să supraviețuiască decît visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe tot ce mișcă în jurul ei. Ideea de triplu soț i s-a părut un afront; ea care a trăit singură toată viața. Se răzbună acum prin mine pe toate femeile măritate pe care le-a cunoscut. Îți imaginezi, trebuie acum să apar cu el în văzul lumii, după ce m-a înșelat și compromis ani de zile cu mironosița aia. Țiitorul: Poate ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
judecată. Mărturisesc că de pe vremea comunismului n-am mai văzut atâtea transformări într-un timp atât de scurt, domnilor! Mai rămâne să se transforme și doamna Dora într-o erinie și nu mai e nevoie de niciun proces, zeii sunt răzbunați. Sinele Mic: Aveți perfectă dreptate, domnule! Nu e nevoie de niciun proces, pentru că această curte nu precizează sensul, domnilor! Problema este că dumneavoastră nu ați priceput încă sensul disocierii noastre. Iar fără ca să înțelegeți, nu ne puteți judeca. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nutrească bănuiala că, În spatele acelor atentate, exista o intenție ultragiantă. Încercă să memoreze casele din care proveniseră cele două aruncări. Văgăuni de-ale câinilor acelora de Donati, dușmanii lui. Avea să găsească el, În curând, o modalitate de a se răzbuna. Profitând de adăpostul provizoriu oferit de tejgheaua unui schimbător de valută, se ridică pe vârfurile picioarelor, uitându-se după polițai. Dar nătărăii se vede treaba că dispăruseră. Tresări. Cineva Îl apucase de o mână. Căută să se elibereze din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e Întâmplătoare și ajunsesem și eu la concluzia dumitale. Dar, dacă e să acceptăm ipoteza că Ambrogio a invocat cel de al Treilea Cer, a făcut-o oare pentru a solicita pedepsirea noastră, ori pentru a ne cere să Îl răzbunăm? Și, În primul caz, a intenționat să ne Învinuiască pe toți, ori doar pe unul ascuns printre noi? Iar În al doilea caz, Împotriva cui ar trebui să se Îndrepte mânia noastră? — Și dacă, În sfârșit, tertium datur, nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își aminti că nu pusese nimic În gură de o zi Întreagă. În afară de vinul lui Baldo, Își zise el clătinând din cap. Agitația spiritului datorată ultimelor evenimente părea să fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acolo unde nu a fost niciodată. Își voia răsplata. O curvă, ca și Pietra. Sări În picioare și fugi spre coridor. Era sigur că Pietra fusese cea care Îi dezvăluise acel nume. Ca să Își bată joc de el, ca să se răzbune. Numele continua să Îi bubuie În creier. O ura pe curva aceea. Fata era din nou la capătul de sus al scării și părea să Îl aștepte. Îl fixa cu privirea ei aspră, ca o păzitoare a infernului. Ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da, neîncetat, Șoferilor, la semafoare, Gândea curcanu-ncrâncenat ... Rondelul filozofilor Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene Ce în butoiul prea știut Dormea visând la Melpomene Să vezi că vinul l-a băut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pustiu printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam să bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Încă cinci pagini de calendar. Loialitatea mea față de el era singurul lucru care mă mai ținea la Grant Books. Dacă-mi dădeam demisia atunci, altcineva avea să preia manuscrisul - și cine știa ce modificări avea să facă Vivian. ca să se răzbune pe mine. Trebuia să rămân în joc, de dragul lui Luke, ca să previn orice sabotaje aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nenorocita aia de persoană care tipărește cartea! Mi s-a pus un nod în gât. Intrasem, într-adevăr, în panică. Asta fusese marea mea temere, de luni de zile: ca Vivian să nu se înfurie pe mine și să se răzbune pe cartea lui Luke. Nu puteam permite să se întâmple așa ceva. — Te rog, Vivian, am implorat-o, o să muncesc 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ca să pun la punct celelalte proiecte. Îmi pare rău. O - o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu capul înainte cînd ordinele erau foarte clare. — Eu tot o să mă răzbun, nu se lasă Monte Cristo, gîndindu-se la electronicele, țigările și țoalele pe care i le confiscaseră vameșii ultima dată cînd se întorcea din Occident. — Răzbunarea e o cauză nobilă, e de acord domnul Președinte, dar necesită puțină răbdare, încearcă iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați, dom’ Roja? spune Tîrnăcop. — Credeți că ar mai folosi la ceva? întreabă Roja. — Niciodată nu e prea tîrziu, spune Tîrnăcop. Chiar dacă după alegeri, Părințelul și Curistul s-au ajuns, au pus mîna pe bani, și-au făcut pile prin Senat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la rândul ei, provine din ignoranța și indiferența față de realitățile vieții. Dintre nenumăratele specii de pe pământ, numai specia umană nu se simte legată de legile naturii și de aceea le încalcă zilnic cu impunitate. Totuși, natura, în evoluția ei, se răzbună pe cei care i-au încălcat legile într-un mod inevitabil și care îi surprinde pe oameni. Nu există medicament în lume care să poată „vindeca” nenumăratele boli cauzate de poluarea provocată de oameni. Și nici un medicament, natural sau sintetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau adresate - dar fără mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici e locul meu. Asta-mi doresc. Kay clătină din cap. — Ai renunțat la box acum cinci ani. Nu mai e viața ta. Agresivitatea femeii mă enerva. Am răbufnit: — Iar iubitul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care crede că-i de milioane. Fiindcă tati venerează duritatea și crede că tu ești dur și dacă o să se lege ceva între noi, probabil că o să ți-o spună chiar el. Moartea oamenilor ălora îl apasă, iar el se răzbună pe mama pentru că pe banii ei a construit cvartalul. Nu vreau să-l etichetezi pe tata doar după ce s-a-ntâmplat în seara asta. Primele impresii rămân pe termen lung și-mi placi și nu vreau să... Am tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am aflat de treaba cu De Witt și Chasco, am etichetat-o drept una din gagicuțele lui Chasco. Cică tipul era un gigolo cu o clientelă numeroasă printre fofoloancele mexicance bogate și mi-am închipuit că dama voia să-i răzbune moartea. Mi-am făcut socoteala că știe cumva că Blanchard se află în spatele crimelor și are nevoie de mine doar ca să i-l găsesc. — Ai auzit de povestea cu Dalia Neagră din L.A.? l-am întrebat. — E Papa catolic? — Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mai profesoral ton cu putință, Kay Lake Bleichert îmi răspunse: — Era cât pe ce să-ți spun ție. Dar ai început să umbli din nou după fuste și să aduni fotografii cu ea. Nu mai voiam decât să mă răzbun pe femeia ce i-a distrus pe cei doi bărbați pe care i-am iubit. Am ridicat mâna s-o lovesc, dar m-a străfulgerat amintirea lui Georgie Tilden și m-am oprit. CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Am sunat la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a povestit cum i-a salvat viața lașului de Emmett în război, demascând versiunea mincinoasă a lui Emmett, cum că el i-ar fi salvat viața lui Georgie. Atunci a început să plănuiască mici spectacole prin care să se putea răzbune pe Emmett în mod simbolic și atât de subtil, încât el nici să nu știe vreodată că este luat în batjocură. Madeleine era nedespărțită de Emmett. Ea era copilul cel încântător, iar el o iubea la nebunie. Martha deveni fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deveni promiscuă. Cuibărită în patul lui Emmett, îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-a dus la Emmett, i-a cerut să-i acorde mâna fiicei lui și i-a tras o bătaie soră cu moartea când acesta, vezi Doamne, l-a refuzat. Madeleine l-a urmărit pe Lee în Mexic, ca să se răzbune, și l-a hăcuit cu securea la Ensenada. Nu a făcut nici o referire la cazul Dalia Neagră. Am confirmat povestea lui Madeleine, menționând că mi-am dat seama doar de puțin timp că Lee a fost ucis. Apoi am confruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]