5,519 matches
-
prezentării, fragmentare firește, a Bucureștiului și chiar a istoriei sale... R.B.: Am atins o chestiune pe care voiam deja să v-o supun atenției: faptul că România există într-un fel de spațiu al "absenței", oarecum dincolo de orizontul cotidian de receptare al publicului occidental. Cînd ați fost numit la ambasada germană din București, cum ați resimțit această "detașare"? T.P.: România avea pe-atunci un renume foarte prost. Nimeni nu voia de bună voie să plece în România... aprovizionarea lăsa de dorit
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
de valori și conștiința axiologică, în cuprinderea și interpretarea literaturii noastre nu le-au stabilit alții decît cronicarii literari, fie ei universitari sau nu". În consecință, se relevă faptul că istoriile noastre literare s-au sprijinit în esență "pe experiența receptării foiletonistice". Dar pe ce se bizuie autoritatea estetică și morală a criticului axat pe o percepție estetică a creației? Nu pe capacitatea literaturii de-a se autoreflecta? Nu pe darul artei cuvîntului de-a se proiecta inclusiv în aventura definiției
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
la pupitrul Big band-ului s-au perindat mai mulți dirijori invitați, între care a strălucit regretatul mânuitor al baghetei, compozitor și aranjor german de origine română Peter Herbolzheimer. Sală Radio (Studioul Ț 4) a oferit nu odată ambientul propice receptării mesajului diferiților artiști și diverselor formații de jazz, între care, mai recent, grupul Iordache, tunisianul Anouar Brahem - interpret la instrumentul oud, Trio-ul pianistei japoneze Hiromi Uerhara, bass-iștii Anthony Jackson (SUA), Jack Bruce (Scoția) etc. În data de 2
Radioul public ?i jazz-ul by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83133_a_84458]
-
lucrurile chiar așa stau. In absența unei informații largi și libere, în afara unei circulații neîngrădite a obiectelor artistice, în condițiile de pîndă și de suspiciune în care colecționarii de artă se manifestau pînă acum cîțiva ani, era de așteptat ca receptarea artei să fie viciată, iar judecarea ei, sever pervertită. Insă tocmai în momentele grele, atunci cînd amenințările sînt permanente și riscurile inevitabile, se naște în mod natural, ca o variantă a instinctului de conservare, o exigență cu totul ieșită din
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
s-ar putea spune cu siguranță că între valoarea artistică și valoarea comercială a unei lucrări de artă nu există nici un fel de tensiune, că marii noștri artiști au, în mod justificat, și cele mai mari prețuri. Așadar, atunci cînd receptarea se conformează unor judecăți deja acceptate și se supune ierarhiilor prestabilite, totul pare a fi în ordine, dar atunci cînd intervine problema selecției nedirijate și a opțiunii directe, se instalează o acută stare de criză. Abia în această situație, aceea
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
și mii de oameni. Misterul deschis pur și simplu ne amuțește. Faptul că orice gest al meu se poate repercuta în ambianța cosmică determinând mutații ontologice mă smulge definitiv din condiția de autor speculativ și mă transforma în autor vizionar. Receptarea unui asemenea text are aceeași importantă. După lectură nu mai pot să rămân același om indiferent, care trăiește la întâmplare. Nici nu mai muncesc, nici nu mă mai distrez. Sunt doar atent fiindcă știu că prin respirația mea mor și
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
de Eugen Simion primele două volume și promițând un al treilea: I. Versuri. Proză. Scrieri istorice și memorialistice (1300 pag.); II. Istoria critică universală. Biblicele. Echilibru între antiteze (1078 pag.), cu prefață, note și bibliografie (extrase critice semnificative din istoria receptării). Scrierile istorice și memorialistice, în versiunea lor franceză integrală, paginile religioase, filosofice, politice, cu numeroase implicații polemice și fantezii sociologice sau spiritualiste nu au mai fost retipărite de cel puțin o jumătate de secol, unele nici în perioada interbelică, în
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
Cronicar Cât de importantă este receptarea Așa cum se știe, spre sfârșitul anului trecut, la Editura Cartea Româneacă a apărut, cu sprijinul Fundației „România literară”, un volum colectiv intitulat Cum se scrie un roman?, care reunește răspunsurile formulate de 16 prozatori români la întrebarea adresată de Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
de a desemna în același timp» (am mai putea adăuga și demonstrația acestuia că «nu există Roman fără Literatură»).” Considerațiile lui Dan Cristea ne întăresc convingerea că la fel de important ca textul literar propriu-zis este textul critic care-l însoțește. O receptare critică făcută de cineva competent, capabil de referințe intelectuale pe măsură pune în valoare textul analizat, găsind în el virtuți pe care un ochi miop, recent, neantrenat nu le vede. Provincialismul incult și țanțoș Cronicarul reia subiectul Premiului Național de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
delecta cu delicatesele corespondenței scriitorului. Motiv pentru care Dan C. Mihăilescu a întocmit o antologie esențială, din punct de vedere estetic, din epistolele clasicului, intitulată Cele mai frumoase scrisori. Îndrăznesc să spun că această ediție artistică este la fel de importantă, pentru receptarea de azi a lui Caragiale, cum a fost cea de Opere alese, în două volume, îngrijită și prefațată de Marin Preda în 1972. Atunci, selecția operată de Preda era menită, în intenția editorului, să corecteze imaginea deformată pe care interpretările
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
într-o măsură însemnată, relecturii pe care o operează ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă și mai radical decât cel al lui Preda. Ediția sa readuce la „momentul zero” interpretarea lui I. L. Caragiale. Fără a demonta receptarea mai veche, ci integrândo subtil, ea ne facilitează privirea în interiorul „pivnițelor” (cum spunea Jean-Pierre Richard) unei personalități artistice și umane ieșite din comun. Selecția lui Dan C. Mihăilescu se oprește asupra scrisorilor pe care Caragiale le scrie pentru 17 destinatari
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
epice bătălii de critici, ar fi dat naștere la polemici, din care publicul cititor ar fi putut extrage substanțială hrană intelectuală... Câtă nedreptate în această indiferență." Salutând începerea restituirii marii colecții, Otilia Hedeșan (în România literară, 2004, nr. 12), deplora "receptarea absolut aberantă a acestei opere în cultura românească", existența doar a "câteva recenzii de întâmpinare a colecției". Dacă mergem la presa vremii - curiozitate pe care n-a avut-o nimeni până acum - vom vedea că receptarea critică a lucrării lui
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
2004, nr. 12), deplora "receptarea absolut aberantă a acestei opere în cultura românească", existența doar a "câteva recenzii de întâmpinare a colecției". Dacă mergem la presa vremii - curiozitate pe care n-a avut-o nimeni până acum - vom vedea că receptarea critică a lucrării lui Zanne n-a fost așa de săracă pe cât s-a crezut. Să precizăm mai întâi că un fel de receptare au fost și acele articole care au popularizat chestionarul lui Zanne, din categoria acestui fel de
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
la presa vremii - curiozitate pe care n-a avut-o nimeni până acum - vom vedea că receptarea critică a lucrării lui Zanne n-a fost așa de săracă pe cât s-a crezut. Să precizăm mai întâi că un fel de receptare au fost și acele articole care au popularizat chestionarul lui Zanne, din categoria acestui fel de ecouri făcând parte articolul din Telegraful român (2/14 decembrie 1997), intitulat De la Societatea Petru Maior. Apel către preoții și învățătorii români, semnat de
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
Aș vrea să reiau, în schimb, unele idei doar creionate anterior, cu privire la scriitorii ce aparțin altor planuri, mai puțin sau deloc semnalate în latura lor referențial etnică sau etnografica. Dar și pentru a completa mersul neliniar al creatorilor supuși oscilațiilor receptării, orizontului de așteptare, predispus prin definitie la devieri. Mă folosesc de subiect ca să ilustrez, si la nevoie să proclam, cazul particular, devotat vocației statornice a iudaitătii, demnă de resurecție fiindcă are privilegiul să expliciteze, să recreeze opera de artă în
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
fii înzestrați pentru literatură, Mateiu și Luca Ion. Cu trei, necesare, mențiuni. Nu atât ca urmași, cât mai degrabă ca autori. Nu atât ca genă, cât în primul rând ca stil. Nu atât ca operă, cât - în chip esențial - ca receptare critică. E ciudat cum, în vreme ce tatăl parcurge, în viziunea lui Ieronim Tătaru, o cale triumfală (în viață și în scris), Mateiu și Luky rămân, ambii, undeva la jumătatea drumului, înecați în dosare de presă. Biografiile lor - deopotrivă de complicate - și
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
ales un artist, nu are identitate dacă nu se distinge de ceilalți. Mă întristează și mă plictisește să constat că în literatura noastră avem scriitori atât de mulți și de buni, complăcându-se în captivitatea unui tipar stas, pe care receptarea critică, mai mult sau mai puțin obiectivă, îl consideră datorită unei inerții inexplicabile, singurul gir al valorii.” Parcă, totuși, teoria cu care se mândrește poeta seamănă puțin cu inventarea roții: căci fiecare scriitor autentic stă sub semnul acestui adevăr ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
și mai important poet din ultimele două decenii, care întâmplător poartă tot numele de Popescu, rămâne, la atâția ani de la moarte, un autor încă necunoscut. și needitat... Polemica Simonei Popescu are însă alte adrese decât aceste condiții improprii scrierii și receptării poeziei. Autoarea nu se exprimă, cum ne-am fi așteptat, din postura unui poet autentic nerecunoscut de mediul socio-cultural și îndrituit să facă nițel scandal (cazul Marius Ianuș). Simona Popescu se lansează de pe poziția... adevăratei poezii, cea tranzitivă și "transgresivă
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
diferite și avem senzația, doar, destul de vagă și aceea, că știm ce gîndim, cum și ce mîncăm, ce visăm, ce iubim, ce urîm, că ne zărim, că ne intuim. Se adaugă la asta comentariul unora și altora, care manipulează percepțiile, receptarea, care bruiază înțelegerea. Și realitatea. Care ne împing să trăim marginal unii față de ceilalți. Parte din bucățelele care lipsesc din tablou le completăm cu imaginația. Restul? Despre ceva din acest rest este vorba în spectacolul Plastilina făcut de regizorul Vlad
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
apropiate de tradiția românească: arhaismele conținute în citatele biblice ajung astfel să contamineze și textul predicii sau al comentariului. Rezultatul rămîne totuși șocant, în măsura în care în text persistă numeroase neologisme, în mod special anglicisme, iar calcurile și inabilitățile sintactice compromit parțial receptarea. Dependența stîngace de limba originalului se vede la fiecare pas: în punctuație, mai ales în utilizarea virgulei în conformitate cu regulile englezești și în contradicție cu cele românești - "A nu sesiza pericolul, este o mare vinovăție"; în morfosintaxă - de pildă prin frecvența
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
că sincronismul în materie de artă și morală este la noi - căci suntem la porțile Orientului - numai legendă. Disputa se întinde pe aproape un deceniu și rămâne de văzut dacă la începutul anilor ’40 publicul românesc depășise acest impas al receptării cărților cu scene ale corporalității. În poezie, capetele de acuzare sunt Arghezi (pentru îndrăzneala cu care Tinca își arată “carnea de abanos” și “mărgăritărelul de mai” sau cu care Rada “Si-a dezvelit sărind/ Bujorul negru și fetia”) și Geo
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
consemnate și în Memorii, de unde aflăm că principalul acuzator este același N. Georgescu-Cocoș, care publica în Neamul Românesc - revistă citită aproape numai de universitari - numai scenele așa-zise “tari” din cărțile lui Eliade, astfel încât se produsese o relativă deviere în receptarea și interpretarea textelor. De exemplu, în cazul Domnișoara Christina, “pornografia” surclasase orice discuție despre limitele și posibilitățile literaturii fantastice în sine. Cum atacurile vin din garda veche, de la profesorii atacați și de “criniști”, Eliade se aștepta la o susținere din partea
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
a semnat un articol gazetăresc remarcabil sau o pagină bună de literatură”), în vreme ce campania lui Iorga împotriva lui Arghezi i se pare o reacție justificată doar pentru că vine din partea unui nume mare. Cu toate că este convins de unicitatea criteriului etic în receptarea literaturii. Prigoana împotriva lui Eliade se va stinge treptat, șeful “noii generații” câștigă procesele și sfidează Ministerul Instrucțiunii Publice cerând simbolic un leu ca despăgubire morală. Ne aflăm, așadar, la sfârșitul anilor ’30. Marile procese s-au ținut și au
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
urmă, cu ajutorul tuturor canalelor de televiziune - mese rotunde, traducători, lingviști, talk-show-uri, moderatori isteți, Domnul Prim-ministru etc. etc. - toate live, nu-i așa?, că doar ne pricepem și noi la un șpik ingliș, ce naiba! -, că era un factor decisiv în ceea ce privește receptarea și interpretarea mesajului mai mult sau mai puțin sentimental transmis dinspre U. E. Din nefericire, atunci când se încalcă teritoriul „suflet”, lucrurile tind să o apuce pe unele căi tainice și de necercetat, iar de-aici până la ambiguitate a fost puțin: demnitarii
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
este schița unei monografii pe care Mircea Iorgulescu o va scrie, de altfel (e printre puținii critici care promit și chiar fac ceea ce au promis!), unde va corecta și va contesta - se va vedea - multe dintre prejudecățile care au marcat receptarea prozatorului la noi și aiurea; oricum, alături de Alexandru Talex (cine mai știe, azi, de acest exeget excepțional al lui Panait Istrati?), Mircea Iorgulescu este, la noi, cel mai avizat cunoscător și interpret al vieții și operei lui Panait Istrati; a
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]