3,968 matches
-
mers prea departe. Și, în acest sens, am greșit. Inuchiyo, las totul în seama ta. Negocierile se încheiară pe loc. Hideyoshi vorbise atât de franc, încât mesagerii erau cam nedumeriți, dar Inuchiyo îl cunoștea bine pe Hideyoshi. — Îți sunt foarte recunoscător. Simplul fapt de a auzi acest lucru face să fi meritat tot drumul din miazănoapte până aici, spuse el, cu mare satisfacție. Fuwa și Kanamori, însă, nu-și manifestau bucuria fără rețineri. Înțelegând motivul reticenței lor, Inuchiyo mai făcu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou, în Uji pentru a se întâlni cu Genba, care era încarcerat singur. — Seniorul Hideyoshi a poruncit să fii purtat prin Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era momentul când se puteau dobândi avantaje importante pentru prosperitatea clanului. Ce avea să facă? Pe măsură ce dilema îl măcina tot mai mult, fiul său cel mare fu expediat, pe neașteptate, acasă de la Nagashima. Nobuo credea că Shonyu, fiindu-i astfel recunoscător, n-avea să-l trădeze niciodată. Un vicleșug atât de transparent ar fi putut avea efectul dorit asupra altcuiva, dar Shonyu era un om cu intuiție. Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare trunchi de copac și în fiecare fir de iarbă. — Uite și Muntele Bodai, murmură Hideyoshi. Ridicând privirea spre munte, și-l aminti pe stăpânul acestuia, Takenaka Hanbei, călugărul de pe Muntele Kurihara. Când își amintea acum la acele vremuri, era recunoscător că nu petrecuse nici o zi lenevind, în acea scurtă primăvară a vieții. Răsturnările din tinerețe și luptele acelor vremuri făcuseră din el ceea ce era acum și simțea că fusese, într-adevăr, binecuvântat de acea lume întunecată și de curentele tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supraviețuiască. În sfârșit, învinseseră toate greutățile și deveniseră destul de puternici pentru a-i ține piept lui Hideyoshi. Și totuși, chiar și acolo, mai existau samurai ca Morikawa Gonemon. — Ei, Generale Gonemon, spuse Shonyu, cu chipul luminat de fericire. Îți sunt recunoscător că nu ți-ai încălcat promisiunea și ne-ai ieșit azi în cale. Dacă totul iese așa cum am plănuit, voi trimite acea propunere pentru cincizeci de mii de banițe direct la Seniorul Hideyoshi. — Nu mai e nevoie, am și primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi extrem de tulburătoare pentru pacientul său. Orice alt comportament ar fi însemnat o dovadă de inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o vreme, privind la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cea mai bună mașină din lume este cea pe care o am în prezent”. Poate că va veni momentul să aveți o mașină mult mai bună în viitor, dar acum ăsta e „nivelul” dumneavoastră și trebuie să fiți mulțumit și recunoscător lui Dumnezeu pentru (tot) ce aveți. Deci, concluzia finală este: dacă vreți să aveți parte de ceva diferit de la viață, faceți lucruri diferite în viață. Dacă nu, nu. Și orice vi s-ar întâmpla și orice ați avea ar trebui
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
smerenia (dar nu falsa smerenie). Fiți moderat și echilibrat în toate. Evitați extremele! Știți de ce unele celebrități și nu numai, îmbătrânesc frumos iar altele nu? are legătură și cu stilul lor de viață, dar în plus cele care au fost recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ceea ce El le-a dat, pentru corpul frumos, pentru avere, aceste persoane au înțeles că totul vine de la Dumnezeu și ca atare deși au îmbătrânit arată (mai) frumos, au un corp armonios, iar alții nu, eventual au
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Dumnezeu știe ce este cel mai bine pentru fiecare din noi și El ne dă tot ceea ce avem nevoie atunci când ne este de folos și, mai mult, atunci când merităm să primim acel lucru și tocmai de aceea trebuie să fim recunoscători și să-i mulțumim tot timpul pentru tot ceea ce primim de la El și să renunțăm la gândirea de tipul exclusivist: ”eu am făcut, eu am realizat, eu am dres etc.” 7. Milostenia. Faceți fapte de milostenie, oameni buni. Făceți-vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pe bune, dar eu nu i-am zis niciodată după poreclă, pentru că era prietena mamei, odată a și stat la noi două zile, când bețivanul de bărbat’su a dat-o afară din casă, și de-atunci îi era foarte recunoscătoare mamei, și dacă o rugam, întotdeauna ne aducea de la magazie pachete de chibrituri nedesfăcute și acetonă pentru bombele de fum, chiar și patru-cinci sticluțe deodată, fără să-ntrebe niciodată la ce-mi trebuie, întreba doar dacă mama e bine, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea pernă, încât lui Roland i se făcu milă de el și-i aduse o piatră netedă punându-i-o sub cap .Cand s-a trezit , după un somn reparator, și vazu ce a facut Roland, s-a arătat foarte recunoscător, a devenit prietenos și a început să vorbească, vrute și nevrute, plin de lăudăroșenie cum e felul acestor oameni . Între altele , el i-a spus lui Orlando că degeaba se straduia să-l ucidă cu sabia , deoarece întreg trupul său era invulnerabil
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rămână mort aici, pe locul acesta. Dar mai întâi dă-mi voie să-ți fac o propunere - ba nu, o rugăminte. Dragostea mea pentru această prințesă este atât de mare încât te implor, lasă-mi-o mie. Îți voi rămâne recunoscător, voi despresura cetatea și voi înceta războiul. Nu pot răbda s-o mai iubească și altul iar eu să trăiesc pentru a o vedea. Și la urma urmelor, de ce ar trebui numaidecât unul dintre noi să piară ? Renunță la ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decât hermina. Ele înaintau spre pajiștea unde Rogero lupta cu atâta vitejie împotriva spiridușilor, la vederea femeilor spiridușii s-au retras cu toții. Ele s-au apropiat și au întins mâinile tânărului cavaler care avea fața aprinsă de oboseală și emoție. Recunoscător pentru ajutorul ce i l-au dat, el le-a mulțumit, și, nevenindu-i să le refuze, le-a urmat spre porțile etății. Această mare și frumoasă intrare era împodobită cu un potic format din patru coloane uriașe, încrustate de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un somn adânc, ca de moarte. Acum, înainte de a vă povesti ce s-a mai întâmplat, trebuie să vă spunem
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spună fiecărui nou venit povestea acestei căsătorii și curând a depănat-o cu toate amănuntele, nefericitului Roland. Când termină ,el s-a ridicat și a mers într-o altă încăpere și a revenit numaidecât cu prețioasa brățară pe care Angelica, recunoscătoare pentru găzduire, i-o dăruise. Iar aceasta era tocmai un dar al lui Roland. Picătura care a umplut paharul a fost ea, brățara, pentru paladin. Cuprins de furie și de deznădejde, s-a pornit să arunce blesteme împotriva nerecunoscătoarei și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care îmi spunea că Eileen era o fabrică de zgomote căreia îi sărise călușul. * Fat Paul se aplecase și trăgea de zăvoarele mari și negre. Și tot acum, Doris Arthur intră în Shakespeare, întrebându-se încotro să-și îndrepte zâmbetul recunoscător. Dar Fat Paul continua să-și țină capul aplecat ca un cerber, ca o gorilă... Fielding Goodney mi-a spus că Doris e „un geniu feminist“. Inițial am crezut că era vorba doar de o manieră mai nostimă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Arthur mai lucrează încă la el, Lorne. Dar cred că-ți pot spune de pe acum că între tine și Caduta nu sunt multe scene nude. Seminude, poate. Dar nude, na Și cu asta, basta. În timp ce el vorbea, m-am întors recunoscător la sticla mea, scutită de taxe vamale. Superfuria lui Lorne își urma neabătută cursul. Se dezlănțuise. Acum era incredibil de furios. A spus: — Gata? Gata! Băiete, se vede că ești nou în meserie. Și acu’, ascultă aici, căcănarule. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am apreciat-o din toată inima - am fost recunoscător, emoționat. Vă mulțumesc din nou. Zău așa. Dar ce faceți? Oh, ce ați făcut? Pe de altă parte, uitați-vă ce trebuie să îndure o gură omenească. Încerc să înțeleg lucrurile din punctul vostru de vedere. De neimaginat, munții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
decât banii. Ar trebui să le vezi când au pus mâna pe bani... Cu mâna ei încă în mâna mea (și cu primii spectatori de la parter care se întorceau la locurile lor), Martina mi-a mulțumit pentru prietenia mea. Era recunoscătoare pentru ceea ce numea ea dezinteresul meu. A apreciat discreția mea bărbătească față de rolul jucat de Selina în toată povestea. Mi-a zis că a simțit că-mi poate spune toate aceste lucruri (sunau primii clopoței, bâzâiau soneriile, costume și rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se bărbatului alb, cei doi dăruindu-se unul celuilalt. Când voi fi eu bătrân, bogat și celebru, poate că cineva îmi va scrie biografia. Cât despre pornografia mea - ea e deja dată publicității, scrisă de Selina Street sub pseudonim, cu recunoscătoare mulțumiri aduse numeroșilor stiliști de succes, vânători de talente, consultanți în probleme de creație, dornici de muncă, și regizori săraci care au asamblat totul. Întrucât forțele pieței sunt așa cum sunt, nu a existat niciodată o penurie de personal, nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Alec se aplecase peste el, acoperindu-i fața cu o mână mare. Băiatul s-a strecurat în apartamentul tăcut. Tatăl lui a ridicat din umeri și mi-a întins trei hârtii de o liră. — Mulțumesc, am spus eu. Îți sunt recunoscător. Aici am futut-o pe Ella. O dată. Îmi pare rău. — Știu. Și Andrew știe - într-un fel. Eu am futut-o pe Selina. — Zău? Când? — Oricând am vrut. De multe ori. Tot timpul. Doamne, sunt singur. Ești ca și terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O cheamă Georgina. Lucrează ca secretară la o firmă de confecții din White City. E o fată solidă, un fel de infirmieră grasă, care e exact ce mi-a recomandat medicul. Ți-ar plăcea și ție de Georgina. Îi sunt recunoscător. Am întâlnit-o în Blind Pig, sau în Butvher’s Arms? Eu eram cu fața în jos, pentru că tocmai fusesem izbit sănătos de pământ de un australian foarte în formă, extrem de sensibil și incredibil de treaz. M-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult decât a iubit-o Barry vreodată. Aș spune că el e un mare salt calitativ. Și Georgina mă iubește. Zău că da. Așa mi-a spus. În seara asta am de gând să-i spun foarte răspicat cât de recunoscător îi sunt. Fără Georgina aș fi un om mort. Dacă o voi face cum trebuie, va străluci de plăcere. Selina strălucea în fața banilor, Martina în fața picturilor, dar mai cu seamă în fața florilor... Probabil că Georgina ar fi și ea fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]