3,612 matches
-
complet color (cu intensități ale tuturor celor trei culori primare reprezentate la fiecare pixel) de către un algoritm de demozaicare ce este croit pentru fiecare tip de filtru de culoare. Transmitanța spectrală a elementelor MFC alături de algoritmul de demozaicare determină împreună redarea culorilor. Randamentul cuantic al benzii de trecere a senzorului și anvergura sensibilității spectrale a MFC-ului sunt în mod tipic mai largi decât spectrul vizibil, așadar se pot distinge toate culorile vizibile. Sensibilitatea filtrelor nu corespunde în general cu funcțiile
Matrice de filtre de culoare () [Corola-website/Science/319618_a_320947]
-
antidedublare sunt folosite în mod comun la intrarea sistemelor de procesare numerică a semnalelor, de exemplu în sistemele de digitizare a sunetului; filtre similare sunt folosite ca filtre de reconstrucție la ieșirea unor asemenea sisteme, de exemplu în aparatele de redare a muzicii. În cazul din urmă, filtrul este pentru a preveni dedublarea în conversia eșantioanelor înapoi într-un semnal continuu, unde, din nou, respingerea perfectă a benzii de oprire ar fi necesară pentru a garanta zero dedublare. Imposibilitatea teoretică de
Filtru antidedublare () [Corola-website/Science/319685_a_321014]
-
a fost una pozitivă, "Digital Spy" felicitând articolele vestimentare folosite, în timp ce "Daily Mail" a apreciat coregrafia. De asemenea, "Promo News" a catalogat scurtmetrajul drept un videoclip pop de excepție. Odată cu lansarea albumului de provenineță, toate cântecele incluse pe lista de redare au intrat în primele două sute de trepte ale ierarhiei britanice, „Parachute” debutând pe locul o sută șaisprezece. La scurt timp după difuzarea emisiunii "Cheryl Cole's Night In", unde artista a interpretat în premieră compoziția, înregistrarea a revenit în clasamentul
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
în anul 1914. Tabloul (1911) reprezintă, în esență, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea artistică destabilizează construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale perețilorîi servesc pictorului la redarea
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale perețilorîi servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică a perspectivei. În anul 1913, Boccioni renunță la temele sale preferate până atunci (mulțimea, orașul, strada) și caută echivalentele plastice ale mișcării, luminii și
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
acțiunea. În tabloul pictat se remarcă deja valori plastice exclusiv abstracte. Operă de o cromatică neobișnuită, înviorată de multitudinea de pete expresive și strălucitoare, ea este tributară din punct de vedere tehnic stilului pointilist. Tabloul reprezintă afirmația plastică a necesității redării mișcării continue și a refuzului fragmentizării relațiilor temporo-spațiale.
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
dintr-o serie de răscoale care au continuat și după decesul lui Iosephus, este prezentată ca atacuri de importanță limitată a unor bande de zeloți nimicite de victorioasele legiuni ale lui Vespasian și ale fiului său, Titus. Acest mod de redare a evenimentelor, cumulativ cu motivele menționate mai sus, i-a făcut pe evrei să-l considere pe autor trădător și pro-roman. „Autobiografia” (în ) este un fel de completare a operei „Războiul evreilor”, unde Iosephus încearcă să se justifice asupra trădării
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
desenului, dar al cărui „"... geniu a biruit în ciuda lipsei de talent"” și spre deosebire de Ion Andreescu, care nu excela nici el ca desenator, Apcar Baltazar era încă de pe băncile școlii un desenator cu mână sigură, precisă și spontană. Era neîntrecut în redarea corpului uman și îndeosebi a corpului bărbătesc. Ca student, era foarte studios, nu avea disponibilități spre viața boemă a colegilor lui și de aceea a intrat deseori în conflict cu aceștia „"... derutați cu totul de modul său original de a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pe boltă); părinții bisericii Răsăritene (pe laturile poligonului). Analiza picturii dezvăluie activitatea aici a unui zugrav, sau a unor zugravi, postbrâncovenești, cu un real talent, vădit în alegerea culorilor, în realizarea chipurilor, cu fețe rotunde, ochi mari și expresivi, în redarea veșmintelor, împodobite cu flori și broderie cu perle. Analogii stilistice, cu pictura și grafica catapetesmei de la Acmariu, ne determină a presupune prezența aici, cu un deceniu mai devreme, a fraților Stan și Filip din Rășinari. Timpanul catapetesmei de la Pianu (tăiat
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
In plus, Ghiberti se arată un maestru subtil al punerii în perspectivă abruptă a corpurilor (). Arta sa se exprimă plenar în ansamblul scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului. Relieful, extrem de sensibil modelat, transpune cu multă acuratețe tehnica perspectivei în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind inserat și autoportretul sculptorului Cei doi mari artiști florentini au fost celebri și prin concurența, invidia și aprecierea reciprocă. Prima încrucișare de drumuri s-a produs în anul
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
strălucirea culorilor în ulei folosite. Maeștrii acestei perioade au fost: În secolul al XV-lea, influența Renașterii italiene se extinde și asupra vestului Europei, dar se pierd reminiscențele antice. Atenția este acum îndreptată în întregime asupra ființei umane și a redării meticuloase a detaliilor naturale. În secolul următor, se extind și conceptele referitoare la arta antică și la perspectiva liniară. Unul dintre cei mai importanți pictori olandezi ai secolului al XV-lea este Jan van Eyck (1390? - 1441), care, ajutat si
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
pictori olandezi ai secolului al XV-lea este Jan van Eyck (1390? - 1441), care, ajutat si de fratele său, Hubert, realizează polipticul de la Ghent (1432, Biserica Saint Bavon, Ghent). Cele 24 de panouri conțin sute de figuri umane. Este remarcabilă redarea detaliilor, mai ales a vegetației, unde putem distinge peste 30 de specii de plante. Alt artist flamand al perioadei este Rogier van der Weyden (1399 - 1464) ale cărui picturi religioase sunt străbătute de un puternic dramatism emoțional. Hans Memling (1435
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Matthias Grünewald (1475? - 1528) exagerează formele umane pentru a reda mai multă expresivitate emoției. La polul opus se află Albrecht Dürer (1471 - 1528), un adevărat geniu al renașterii nordice, celebru prin acuratețea cu care a redat figura umană și meticulozitatea redării detaliului. Acest mare umanist creștin, a cărui curiozitate științifică poate fi comparată doar cu cea a lui Leonardo da Vinci, a fost influențat de Erasmus din Rotterdam și de Martin Luther, lucru vizibil în lucrarea "Călărețul, Diavolul și Moartea" (1513
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Zurbarán (1598 - 1664) au preluat tenebrismul lui Caravaggio, dar fiecare în mod diferit. Astfel, dacă la Ribera avem un realism brutal, la Zurbarán subiectele religioase sunt văzute cu acel misticism spaniol iar, ca și Caravaggio, acesta din urmă excelează în redarea naturii statice. Diego Velázquez (1599 - 1660), pictorul de curtea lui Filip al IV-lea al Spaniei, a fost cel mai mare pictor baroc spaniol. Redă subiectele cu detașare, fără pasiune, iar membrii familiei regale sunt portretizați în mod realist, realism
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
fost atât de mare, încât a înființat numeroase ateliere, în care numeroși asistenți îl ajutau să ducă la bun sfârșit numeroasele comenzi pe care le primea din partea municipalității, bisericii, regalității și a unor întreprinzători privați. Vasta sa operă include portrete, redarea unor subiecte mitologice, religioase și istorice, toate exprimând exuberanța stilului baroc și vitalitatea spiritului artistului. Stilul lui Rubens, plin de culoare vibrantă, în care lumina și întunericul contrastează în mod spectaculos, este clar vizibil în "Coborârea de pe cruce" (1611 - 1614
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ca "Jurământul Horaților" (1784 - 1785, Luvru) insuflă patriotism sau altele ca "Moartea lui Socrate" (1787, Metropolitan Museum of Art), promovează stoicismul și sacrificiul de sine. Nu numai subiectele făceau parte din istoria antică și mitologia clasică, dar și modul de redare amintea de sculptura acelei perioade. Succesorul strălucit al lui David a fost Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), a cărui seninătate a tonului și a liniei, dar și atenție acordată detaliului - cum este cazul portretului "Contesa d'Haussonville" (1845, Frick Collection
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor acelei epoci. Capodopera sa, "Răpirea meduzei" (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința supraviețuitorilor unui naufragiu, dar și eroismul acestora. Eugène Delacroix (1798-1863) tratează tema suferinței umane în lucrări străbătute de un intens fior dramatic, precum: "Masacrul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
argintie a culorilor. Și în Anglia înflorește pictura peisajelor romantice. Debutul are loc la începutul secolului al XIX-lea cu operele lui John Constable (1776-1837) și Joseph Mallord William Turner (1775-1851). Deși diferiți ca stil, cei doi erau preocupați de redarea efectelor de lumină și a atmosferei. Deși avea o abordare punctuală și științifică, Constable realizează tablouri poetice, care elogiau viața rurală liniștită. Turner s-a orientat către sublimul fenomenelor naturii dezlănțuite. Modul în care utiliza culorile și reda lumina avea
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
sale. Tema sa predilectă este peisajul, pe care îl redă în diferite anotimpuri și stări ale vremii. Surprinde efectele sclipitoare ale luminii asupra copacilor, dar și strălucirea monotonă a urmelor de pași în zăpadă. Ultimii ani ai carierei îi dedică redării splendorii grădinilor, mai ales celei din jurul casei sale de la Giverny, unde puternica strălucire a luminii și culorii dau senzația inedită de evanescență. Alți mari inovatori ai impresionismului au fost Camille Pissarro (1830-1903) și Pierre-Auguste Renoir (1841-1919). Motivele favorite ale lui
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
nouă mișcare, numită fauvism (de la francezul "fauve", "sălbatic"), al cărei lider devine Henri Matisse (1869-1954). Alti exponenți ai acestui curent sunt: André Derain (1880-1954), Georges Braque (1882-1963) și Maurice de Vlaminck (1876-1958). În cadrul acestui curent artistic, pictorii sunt preocupați de redarea sentimentelor, a senzațiilor subiective și nu a realității exterioare. În Germania, au apărut succesiv două grupări expresioniste: Inspirați de abordarea geometrizantă a lui Cézanne a peisajelor și naturilor statice, între 1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
influența artei figurative greco-romane, creștinii recurg la pictură sau mozaic pentru decorarea caselor, catacombelor sau primelor biserici, considerându-le mijloace de educație în spirit creștin. Primele imagini folosite de creștini (în catacombe) sunt cele simbolice, de tip imagine -semn pentru redarea esențialului și o înțelegere rapidă. Printre simbolurile cele mai utilizate se numără: În secolul al III-lea, simbolismul nu mai este suficient, iar pictura trece la teme figurative, ca instrument de propagandă pentru creștinarea păgânilor, Hristos fiind figurat în mai
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
de ordinul de mărime 2. Respectarea acestei limite de suprasaturație este foarte importantă în evitarea, pe timpul urcării scafandrului către suprafața apei, a degajării gazului inert din țesuturi cu apariția de bule care pot conduce la declanșarea accidentelor de decompresie. Pentru redarea efectului electrolitilor este folosită ecuația lui Ivan Secenov, o ajustare a legii lui Henry.
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
Strauch I-a încurajat talentul artistic al lui Schiele. Egon creștea în această atmosferă deprimantă; devenea un adolescent melancolic și introvertit. Trauma pe care a simțit-o se face ușor prezentă în majoritatea operelor sale; folosirea de nuanțe sinistre la redarea pielii, îmbrăcăminții, roșeața bolnăvicioasă, combinarea de culori diluate mult în apă. Tutore legal devine unchiul lui Leopold Czihczek, un burghez bogat, cu o oarecare instrucție, inspector-șef la căile ferate "Kaiser Ferdinand". Deși nu foarte interesat de artele plastice, este
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
că în scurt timp vor cădea. Trunchiurile copacilor marchează delimitarea pe verticală a spațiului, căreia îi corespunde orizontalitatea liniilor ce sugerează pământul și cerul. Peisajele urbane, cum sunt reprezentate în ciclul de tablouri cu case din Krumlov, nu corespund unor redări realiste, artistul asociază după bunul plac clădiri și străzi, fără nici o considerație față de perspectivă și volum. În aproape toate tablourile, pictate de regulă din perspectiva zborului păsării, Schiele prezintă orașul ca un loc nepopulat, doar uneori câte o lenjerie care
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
scurte sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]