17,529 matches
-
client v-ar spunea așa ceva, ce ați face? (Acceptă dreptul la opinie al celui care critică fi "încalță pantofii pe picioarele lui. ) CLIENTUL: I-aș interzice să se mai ocupe de clienți și I-aș transfera într-un alt post. REFERENTUL: Aveți dreptate. Asta am și făcut. (Din nou, referentul acceptă dreptul la opinie al celui care critică și-i spune că sfatul lui a fost deja aplicat de companie. ) Această tehnică poate fi folosită însă și în mod greșit. Să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dreptul la opinie al celui care critică fi "încalță pantofii pe picioarele lui. ) CLIENTUL: I-aș interzice să se mai ocupe de clienți și I-aș transfera într-un alt post. REFERENTUL: Aveți dreptate. Asta am și făcut. (Din nou, referentul acceptă dreptul la opinie al celui care critică și-i spune că sfatul lui a fost deja aplicat de companie. ) Această tehnică poate fi folosită însă și în mod greșit. Să luăm următorul exemplu: CLIENTUL FURIOS: O companie care angajează
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
deja aplicat de companie. ) Această tehnică poate fi folosită însă și în mod greșit. Să luăm următorul exemplu: CLIENTUL FURIOS: O companie care angajează un director comercial atât de stupid ca al dumneavoastră, nu merită să facă afaceri cu mine! REFERENTUL: înțeleg de ce spuneți asta. Spuneți-mi, dacă ați fi directorul general al unei companii și un client v-ar spune așa ceva despre directorul dumneavoastră comercial, ce ați face? (Acceptă dreptul la opinie al celui care criticași "încalță pantofii pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dacă ați fi directorul general al unei companii și un client v-ar spune așa ceva despre directorul dumneavoastră comercial, ce ați face? (Acceptă dreptul la opinie al celui care criticași "încalță pantofii pe picioarele lui". ) CLIENTUL FURIOS: L-aș concedia! REFERENTUL: (fără a mai sta pe gânduri) Asta am și făcut! Deprinderile și filozofia care stau la baza mânuirii constructive a criticii ne permit să abordăm problemele și oamenii atrăgându-l pe cel care ne critică de aceeași parte a biroului
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
la învățămîntul politic, azi (15 februarie 1985) iarăși mi-am dat drumul. Tema, expusă în trei referate, era „Planificarea”. M-am constituit, ca să zic așa, în „cealaltă parte”, nedumerită și totodată știutoare, punîndu-le cîteva întrebări la doi din cei trei referenți. Pe Gheorghe Baltă l-am întrebat, de pildă, „retoric”, dacă între atributele planurilor e și acela de a fi elastice, capabile să reacționeze prompt la conjucturi? Iar pe Mihai Buznea, șeful secției economice a ziarului, dacă există o planificare clară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În cutia mea poștală, pe care mama Cellei o golea o dată la câteva zile. Din data menționată pe referat rezultă că plicul ajunsese În cutia poștală a absentului pe 4 decembrie 1986. Plecasem din România pe 1decembrie. Era evidentă dorința referentului de a salva cartea, cum făcuse, presupun, și În multe alte cazuri similare, cu autori „suspecți”. Subterfugiile erau adesea evidente și naive, dar serveau totuși „canonului” care să ofere ideologilor culturali pretextul formal al Îngăduinței față de dubiosul autor. Se menționa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Stereotipa invocare a „renașterii” din 1965 (pe care și eu o folosisem În carte, dar mai curând În sens subversiv, pentru a sugera cititorului diferența, după 20 de ani) oferea „acoperire” pasajelor dubioase, calificate neutru, când nu și simpatetic, de către referent, fie că era vorba despre „legătura mereu biunivocă și obligatorie dintre etic și estetic”, „impactul moralității (și al curajului moral)” și chiar despre o deloc confortabilă afirmație precum „marele roman și marea poezie patriotică sunt, Înainte de toate, mare roman, mare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În 23 noiembrie 1983, agentul berlinez. Apelul era motivat, formal, printr-o analiză a volumului Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și din această cauză Îl iubesc pe Manea”. Încă mai intens părea atașamentul său literar, și nu numai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Delegatul Marelui Stat Major și Coloanelor de Muncă, Maior, Mociulschi Teodor Popescu Eugen COMUNICAT: - Comand. Ter. - C. Recrutare. - Ministere și M. St. M. (spre știință). - Președ. Con. Miniștri (spre știință). *Adnotare: Va lua cunoștiință toți Dnii ofițeri și [Direct.] și Referenți precum și toți subofițerii. Col., semnătura indescifrabilă. ARHIVA INSHR-EW, RG-25013 M, PCM, rola 11, dosar 108, fila 406. Vezi și Ottmar Trașcă, „Chestiunea evreiască” în documentele militare române. 1941-1944, Institutul „Elie Wiesel”, Editura Institutul European, 2010, doc. 169, pp. 401-402. Document
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
1948, teza de licență susținând-o abia în 1970. Se atașează îndeosebi de profesorii Lucian Blaga, Nicolae Mărgineanu, D.D. Roșca, Liviu Rusu. Pentru a se întreține, lucrează ca pedagog la Liceul „Gh. Barițiu” (1945-1946), redactor la ziarul „Tribuna nouă” (1946-1947), referent literar la Teatrul Național din Cluj (1949-1950). În 1947 devine membru al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, iar din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor. Participă la viața literară clujeană postbelică încă de la primele ei coagulări: în martie
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
și operei etnologului bucovinean, de la biografie până la activitatea de culegător și la căutarea unui drum propriu, insistând asupra etapei marilor lucrări de sinteză, în fine oprindu-se la textele rămase în manuscris. În această carte, F. aduce - apreciază unul dintre referenții tezei de doctorat, profesorul G. Ivănescu - „numeroase contribuții de amănunt, dar și o viziune de ansamblu măreață asupra folclorului și etnografului român”. F. participă, individual sau împreună cu studenții filologi, la îmbogățirea Arhivei de Folclor a Facultății din Iași cu materiale
FOTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
redacție, Constantin Vintilescu. Din 1990 redactor-șef devine Dan Rațiu, iar secretari generali de redacție, Dan Popovici și Olimpiu Porumb. În 1991-1992 își încetează apariția, pentru a fi reluată în 1993, ca serie nouă. Acum director este Antonie Vlad, ca referent cultural figurează Dana Anghel, iar ca secretar de redacție Laura Gheorghiu. Rubrici: „Confesiuni”, „Viață de asociație”, „Sensuri”, „Reportaj”, „Cenacluri literare”, „Confruntări”, „Cronică de carte”, „Sport”, „Magazin” etc. Dincolo de sloganurile impuse în epocă, încă din primii ani de apariție revista reușește
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
Laurian” din Botoșani (1968-1972), a urmat studii de arte plastice, abandonate, și cursuri de biblioteconomie. Între 1983 și 1990, este redactor la revista „Caiete botoșănene”, iar din 1990, redactor-șef al revistei „Hyperion. Caiete botoșănene”. Începând din 1990, activează ca referent de specialitate la Centrul Creației Populare din Botoșani, iar din 1995, este redactor-șef la Editura Axa din același oraș. În 1993, își schimbă numele Gheorghe Borfotină, adoptând oficial pseudonimul Gellu Dorian. Debutează cu poeme, sub pseudonimul George Dor, în
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
fiul Elisabetei (n. Odinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. Frecventează Facultatea de Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu” la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
Sibiu), critic literar și traducătoare. Este fiica Letiției (n. Rău), educatoare, și a lui Horațiu Cruceanu, inginer. Face liceul la Sibiu (1965-1969) și este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București în 1973. A fost, succesiv, profesoară, bibliotecară, referent literar la Centrul Județean Caraș-Severin al Creației Populare, consilier teritorial la Inspectoratul pentru Cultură al județului Caraș-Severin, editor. A colaborat la revistele „Orizont”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Este distinsă cu Premiul
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
Blaj, Institutul Pedagogic Teologic Ortodox din Arad și cel din Cluj, absolvindu-l în 1901. Funcționează ca învățător în câteva sate din județele Cluj și Sibiu, pentru a ajunge în cele din urmă în comuna natală. După Unire a fost referent la Consiliul dirigent - secția învățământul primar, director al Orfelinatului „Principele Mircea” din Sibiu, președinte al Asociațiunii învățătorilor din județul Sibiu, întemeietor și președinte de onoare al Reuniunii meseriașilor din Orlat, redactor al ziarelor „Cuvântul poporului” (Săliște, apoi Sibiu) și „Luceafărul
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
câteodată sentimentul fiind de forțare a paletei prin care este semnificată zona respectivă. Aceasta se datorează faptului că atașamentul regional este dus uneori dincolo de limitele admise, unele poezii având o tonalitate fals folclorică, supărătoare. Mai reușite sunt versurile în care referentul geografic apare estompat: „Astă-seară, lume bună,/ Am să fac gaură-n lună/ Și-am să las să-i curgă-afară/ Băutura peste țară./[...] Puneți, oameni, la urloaie/ Damigene și butoaie/ să beți și voi, ca străbunii,/ Vinu-adevărat al lunii.” C. este
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
românească”, „Analele Academiei Române”, în volume omagiale etc. În 1920, își susține doctoratul, cu teza „Alexandria” în literatura românească. Noi contribuții (publicată în 1922), în fața unei comisii formate din Dimitrie Onciul, decanul facultății, Demostene Russo și Ramiro Ortiz, avându-i drept referenți pe Ioan Bianu și Ovid Densusianu. În 1921, trece examenul de docență și va fi, pe rând, asistent, apoi, din 1923, conferențiar la Catedra de istoria literaturii române, condusă de Ioan Bianu (împreună cu care va alcătui un remarcabil Album de
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
urmat în timp de alte două, Femeia sângelui meu (1936), Diamant verde (1940), și de o culegere de proză umoristică, Noaptea de fericire (1944; Premiul pentru proză al Editurii Cugetarea). Scriitorul, funcționar la Ministerul Artelor și Cultelor (1923-1929), bibliotecar și referent la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic în „Tiparnița literară”, „Cuvântul”, „Universul”, „Caietul de poezie al «Revistei Fundațiilor Regale»”, „Dimineața”, „Facla”, „Adevărul”, „Viața literară”, „Azi”, „Lumea românească”, „Mișcarea literară
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
fiul Ioanei (n. Melușel) și al lui Ion Ghidirmic, funcționar. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, absolvit în 1960, și cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, încheiate în 1965. Activează ca profesor la Calafat (1965-1966), referent literar la Teatrul Național din Craiova (1966-1967), redactor la revista „Ramuri” (1967-1974) și la Editura Scrisul Românesc (1974-1975), bibliograf la Biblioteca Județeană Dolj (1975- 1980), cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova (din 1980), cadru didactic la Universitatea
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
fiu al Elenei (n. Gărău) și al lui Gheorghe Blaga, muncitori. A urmat școala primară la Timișoara, apoi, tot aici, Liceul „Eftimie Murgu” (1965-1969) și Facultatea de Filologie, absolvită în 1974. A fost redactor la Editura Facla din Timișoara (1977-1978), referent literar la Filiala timișoreană a Uniunii Scriitorilor (1980-1983), secretar literar (1983-1989), apoi redactor (din 1990) la revista „Orizont”. În prezent este președinte director general al editurilor Hestia (fondată în 1991) și Anthropos (fondată în 1995). Colaborează la revistele „Orizont”, „România
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
omului simplu, creștinului înspăimântat de incapacitatea sa de a-și evalua șansele la mântuire. Devine, pentru acesta, un adevărat instrument de cunoaștere. O cunoaștere care se aplică în mai multe domenii. "Datorită "conformității" sale, scrie același medievist, el devine un referent privilegiat care poate fi folosit ca o "cheie de lectură" universală"78. Prin mijlocirea sa omul se poate cunoaște pe sine: raportându-se la "modelul" oferit de animal, la "oglinda" în care-l transformă, individul poate aprofunda anumite trăiri, sentimente
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
această fiară nu poate fi prinsă vie"21. Mai important decât aspectul eteroclit al animalului este faptul că apare deja denumirea care îl consacrase odată cu apariția sa în Septuaginta. Atunci când un cuvânt începe să circule, el trage după sine și referentul. În fine, Filostrat înregistrează, în Viața lui Apollonius din Tyana (III, II), o mărturie a existenței unui unicorn: "Ei ne mai spun că în mlaștinile fluviului pot fi prinși măgari sălbatici, care au un corn în frunte, cu care se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
real aduce o mulțime de pagube, pentru că este prădalnic și nedorit, lupul invocat în credințe, descântece, practici magice ori apotropaice și în povestiri "trăite" capătă valori negative. Într-o instanță secundă, acolo unde semnificațiile sunt mai elaborate și acolo unde referentul se șterge în fața conotației, lupul apare ca o figură mitologică, dacă nu deplin benefică, cel puțin favorabilă și binevoitoare. Aceasta este lupul moștenit de tradiția folclorică din vechile sisteme ale mitologiei autohtone, acesta este lupul totemic, protector, "frate" și călăuză
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
que nous le jugeons antérieur, il continue de circuler en nous.] Judith Schlanger, Penser la bouche pleine De la prima utilizare a cuvântului geniu în cultura română și până în momentul eminescian, când s-a creat cel dintâi consens public în jurul unui referent al genialității au trecut șase decenii. Aproape o viață de om. În tot acest timp au existat numeroase extensii ale domeniului genialității, s-au fabricat sintagme superlative, au fost consacrați autori minori. Nu s-a făcut nicio economie de vocabular
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]