3,846 matches
-
lansare a romanului, organizată la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iași, o „tovarășă” i ar fi reproșat misoginismul, mai exact faptul că în cărțile sale „femeia nu e prea bine văzută”. „Dar nu sînt la noi - i-ar fi replicat el - destule Emma Bovary, dezamăgite de căsnicie, de serviciu etc.?” în următoarea secvență a „expunerii” sale, C. Ș. a susținut, în alți termeni decît cei în care îl rezum eu aci, teza superiorității instituției scriitorului față de instituția omului politic și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dreptul de intelectual de a mă îndoi și chiar de a insinua anumite lucruri, dar „iată ce trebuie știut”; căci „e ușor să întrebi, să critici, dar e foarte greu să rezolvi”. Cînd a obosit să mă lămurească, i-am replicat că, îndoindu-mă, eu nu fac altceva decît să mă ipostaziez în om simplu, care are mai mult curaj decît noi să întrebe, și să introduc în discuție aspecte de regulă ocultate, cum ar fi: dacă atunci cînd se fac
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Ciobănița, care „se afirmă” ostentativ la învățămîntul politic: „Trebuie și ei, săracii, să se priceapă la ceva!” Pe F. chiar l-ar fi umilit (are această apucătură!) în fața membrilor biroului. Eu m-am declarat surprins, dar N. mi-a replicat că, după părerea sa, își merită soarta: l-a văzut recent certîndu-i ca un vechil pe niște țărani de la Izvorul Berheciului! Cît despre Ciobănița, acesta-i „un personaj vechi, întîrziat în timpul nostru”; dacă ar fi să-l portretizezi, „n-ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el?” Sporici, care nu a dat atenție scenei, a ridicat ochii din ziar, spunînd: „Ascultați ce păreri au tinerii de azi despre virginitate!” - „Virginitate”?, l-a întrerupt C. Disprețuiesc acest cuvînt! - Cred că n-ai făcut-o întotdeauna, i-am replicat eu, cu ochii într un dosar. - Ba da, mi-a răspuns ea întărîtată. Am fost întotdeauna o opera aperta. Și-a apăsat pumnișorii în buzunarele pantalonilor, și-a aplecat umerii în față și a zîmbit ștrengărește, adăugînd: - „Chiar așa!” Surprins
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meu coleg de redacție a ținut să-mi rezume astfel un episod, ultimul, din aventura sa de noaptea trecută. Înțelesul frazei e, așadar, următorul: deși beat, a ajuns acasă pe propriile-i picioare și cu hainele curate, dar dispus să replice grosolan, să drăcuie și să injure, dacă va fi primit cu ostilitate, lucru aproape inevitabil. Relatîndu-mi în mod criptic „bravura”, aștepta întrebări ca să coboare la detalii. Am întîrziat să i le pun, iar el, înțelegîndu-mi lipsa de curiozitate, a trecut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mînios - le-am spus despre alții. Îmi amintesc cu maximă claritate împrejurările în care le-am dat drumul. Explicația ar fi aceea că am încercat de fi ecare dată să mi le motivez. Într-o zi, de pildă, i-am replicat lui B., care mă sabota subtil, „Ești mai talentat decît mine, nu contest, dar eu sînt mai inteligent decît tine! Pricep orice aluzie și orice manevră!...” După asta, cîteva zile am despicat în patru fiecare vorbă, reflectînd la raportul dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care i-am cedat-o) îi cameră?” îl nemulțumește: masă ovală, neagră, lucioasă! Ar prefera un spațiu mai intim, fără vitrine și tablouri, ornat cu afișe. Zîmbetul nu-i de ajuns ca să mă opun unor asemenea pretenții. Orice i-aș replica, nu prinde: e, pur și simplu, fascinat de închiaburiții în casele cărora a intrat. Ăia au mașini cu număr mic, primesc și fac „cadouri”, au bani încît nu se abțin de la nici o cheltuială, nu suferă nici o zi lipsurile „muritorilor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu e cum îl știi”! Am visat un dulău - mare, negru - care-mi vorbea. Din păcate, trezindu-mă, n-am reținut și ce anume îmi spunea. Încercînd să par vesel, i-am povestit visul Roxanei, la care ea mi-a replicat: „Viața ta-i țesută numai din spaime”. Într adevăr, deși n-o arăt, îmi tremură adesea gîndul ca frunza plopului. * Mă sîcîie de vreo două luni o pluriulcerație a limbii. Medicii pe care i-am consultat apreciază afecțiunea ca „banală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să viziteze ampla expoziție din Sala Manejului, Nikita Hrușciov a fost instigat de vîrfurile UAP-ului sovietic să reacționeze negativ în fața „abstracționistului” Ernst Neizvestny, unul din marii pictori și sculptori contemporani. Pe un ton calm, dar ferm, acesta i-a replicat: „Sînteți prim-ministru și prim secretar, însă nu aici, nu înaintea lucrărilor mele. Aici eu sînt primul, iar discuția noastră trebuie să se desfășoare pe picior de egalitate”. La plecare, apelînd la obișnuitele sale fabule (citez după un număr recent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la corectură, după ce Sergiu (iar mai apoi și Sp.) mi-a spus că primul-secretar și C.V. Toma ar fi iritați de articolul meu despre Bacău, „Marmura și glodul”, din „Cronica”. Dacă voi fi luat la rost, sînt gata să le replic că eu nu trăiesc în Utopia, că n-am posibilitatea să migrez într-un alt oraș, așa că trebuie să apăr locul acesta cu toate ale lui (aer, apă, obiceiuri bune etc.). * Deși amînată o dată, la ședința de partid n a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
brigadieră de la Letea Veche pe directoarea școlii Nr. 20. Aceasta le luase apărarea elevilor care încercaseră să plece de pe cîmp cu cîte doi-trei cartofi în sacoșe. „Mai mare pagubă fac, iată, porcii, care scurmă și prin hainele noastre”, i-a replicat directoarea. „Nui treaba dumitale”, i-a tăiat vorba brigadiera, „sînt porcii tovarășului președinte!” „Le faceți scandal copiilor, dar oamenii dumneavoastră iau cu sacul. Asta nu vedeți?” „Să ia, că doar e pămîntul lor”, a răspuns iarăși brigadiera. „Dacă e al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a plimbat cu Hrușciov și cu Voroșilov. La un moment dat, Hrușciov i-a spus lui Voroșilov: „Trebuie să-l informăm pe Enver că Stalin a făcut greșeli, că a comis abuzuri și crime”. Un stalinist fervent, Hodja i-a replicat lui Hrușciov: „Dar de ce nu i ați arătat toate astea cînd trăia?” „Pentru că ne-ar fi tăiat capetele cum tai o căpățînă de varză”. Și cum avea bastonul în mînă a retezat o varză din cele semănate peste tot prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
danseze. Însă nu mai departe ieri deplîngea faptul că și-a perforat sternul în urma unei căzături pe gheață!... „Noi, adică generația mea, am început să cunoaștem lumea intrînd prin alte porți: literatură, istorie, geografie”. La această mărturisire, R. mi-a replicat: „Dar cît ați văzut din geografia pe care ați învățat-o?” Pentru mine, îmi dau seama, important a fost a ști: pentru ea și pentru cei din noua generație, important e a vedea. *„Unde alergi?”, l-am întrebat pe Cornel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cozonacul din sertarul lui Nanianu, despre care, fiți siguri, o să raporteze”. „Are și el un suflet”, a încercat Carmen să-i ia apărarea. „Suflet!... Suflet, cînd ai 7000 pe lună? La banii ăștia, sufletul se pune în paranteze”, i-a replicat el. Am tăcut, considerînd că-i posibil ca amîndoi să aibă dreptate. *Ce notăm în „jurnal”? Firește, „viața” și mai puțin lecturile, pe care le valorificăm și altminteri: cronici, recenzii, articole. Eu îmi înregistrez șocurile, temerile, coșmarurile, întristările, enervările (și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Parcă mie - am continuat - mi-i plăcut să mă întîlnesc cu anumite figuri din redacție? Totuși, mă duc, îmi predau materialele, corectez șpalturi, stau în aburi de plumb, înghit ședințe anoste, suport show-urile unor demagogi...” „Să știi - mi-a replicat - că și eu îmi fac datoria, dar fără convingere, căci am ajuns la concluzia că aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine, dar are rost să perpetuăm dedublarea?”, i-am replicat. „Are, cîtă vreme mi-e frică să vorbesc despre anumite chestii chiar cînd merg pe aici, prin parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe centru”. Poartă geci îmblănite, cumpărate de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de l’homme dșs aujourd’hui” (Anatoli Adamichine, „Voués et dissensions?”, în „Temps nouveaux”, no 13/1989, p. 8). *„Fericirea nu e o chestiune de mandolină”, a zis Paul Popescu-Neveanu, venit să conferențieze la Bacău. Aș fi vrut să-i replic: „Fericirea e urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și a crîșcat din dinți: nu-i place să-i fie pus cuvîntul la îndoială! N-a protestat, ci a mai dat un exemplu: pe Constantin Rădulescu-Motru, în scrierile căruia G. Pienescu a depistat sute de construcții greșite. I-am replicat că nu pentru stil îl citim noi pe Rădulescu-Motru, ci pentru idei. „Totuși există o legătură între formă și idee...”, mi-a răspuns. „Avem însă și filosofi care scriu frumos - a intervenit Sp. -, uite Blaga, Noica...” „și dumneata, dom’ Vasile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în tipografie erau încuiate. Pe la opt și jumătate a venit Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii. Ăsta are obiceiul că lucrează cu radioul și cu ușa deschise. Apoi, din cînd în cînd, vorbește singur, tare. Cel mai adesea, ca să înjure ori să replice: „Iaca sula!”. Am încercat să citesc, dar nu mă puteam concentra. Priveam în carte fără să înțeleg mare lucru. Zgomotele clădirii aveau ecouri suspecte. Cineva a încercat să forțeze poarta ce dă în Aleea Parcului. Am mers la geam să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pur și simplu furat în modul cel mai grosolan. Întrebând de câte ori va mai trebui să plătesc, un funcționar de la serviciul de pașapoarte mi-a răspuns cam așa: Vrei să pleci în Germania? I-am răspuns: Da! Atunci, plătește! , mi-a replicat el. Și de fiecare dată când am plătit, am anexat chitanțele la memoriu... Am făcut a treia plângere la Procuratura Generală, arătând ce mi s-a întâmplat. Răspunsul a fost: să mă adresez Ministerului de Interne, căci nu este de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se îngroașe. Cât am putut de calmi, i-am cerut să ne dovedească afirmațiile sale. Și ne-am convins că este vorba de obișnuitele șicane ale miliției împotriva conducătorilor auto, procedeu necivilizat extins și la turiștii vest-germani. Milițianul ne-a replicat că nu este obligat să ne dovedească spusele sale. E de ajuns că o spune el. Am coborât din mașină, am susținut contrariul. Degeaba. Așa că, văzând că nu ajunge la nicio înțelegere cu noi, ne-a cerut să deschidem portbagajul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
80”, pentru a cărei necesară Îmbrățișare un argument În plus Îl conferă cititorului destinul „generației ’60”, de exemplu, Împlinirea „Școlii de la Târgoviște”. Norman Manea enumeră mulți autori tineri (vezi p. 203 sau 214) - nu pe toți, i s-ar putea replica, dar o atare obiecție ar nesocoti un drept firesc la ierarhizări proprii - care pot sau nu fi Întru totul confirmate. Polemicile sunt de obicei impersonale, cu foarte puține adrese nominalizate (de exemplu, Al. Piru este o dată comentat critic fără să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numele său (deținută În prezent de Wendy Doniger, care l-a condamnat pe Joseph Campbell pentru un antisemitism probabil mai moderat decât cel profesat de Eliade). Sunt tulburat de faptul că nimeni dintre cei cărora m-am adresat nu a replicat ceva care măcar să semene cu răspunsul potrivit”. La această acuzație, actualul decan, Richard Rosengarten, răspunde: „Catedra a fost stabilită pentru a onora realizările sale ca istoric al religiilor, ceea ce mie mi se pare limpede. Nu cred că această catedră intenționează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un moment dat, mi-a relatat totuși câte ceva din zvonistica bucureșteană. S-ar fi șușotit și chiar strigat că sugerasem Fundației Soros din New York să retragă subvenția României literare, În urma publicării unor texte cu abia voalate inserții antisemite. I-am replicat că, deși nu am nici un fel de relații cu Fundația Soros, intervenisem, totuși, Într-adevăr. Aflând de la amici bucureșteni de Îngrijorările și zvonurile dâmbovițene privind suspendarea sponsorizării Soros, telefonasem, Într-adevăr, directorului, ca să intervin În favoarea, nu În defavoarea revistei! Da, În favoarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imediat: „Oh, ba da, știu ceva. Am primit acum câteva luni de la un domn din Israel traducerea În franceză a unei povestiri de un autor român. O povestire extraordinară. Am trimis-o tuturor prietenilor mei. Se numește Puloverul”. „Perfect!”, a replicat, animat, Edgar Reichman. „Iată autorul! Aici, În fața dumitale.” Nu era nevoie ca editoarea să-mi confirme numele expeditorului și traducătorului. Nu doar evidenta fidelitate afectivă operase În ambele Împrejurări, ci și un spirit intrepid și chiar „managerial”, aș zice, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]