3,646 matches
-
rânduri chiar prin intermediul surorii sale, Maria Dejeu (după căsătorie Farcaș). La aceleași alegeri a îndeplinit și funcția de delegat al PNȚ pe lângă secția de votare din Valea Drăganului, motiv pentru care, ulterior, a intrat și el, în atenția instituțiilor de represiune locale, fiind reținut pentru o scurtă perioadă în stare de arest la Postul de Poliție din Huedin. După arestul din toamna anului 1946 a ieșit din sfera de interes a autorităților, exercitându-și profesia de medic, dar s-a aflat
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
s-a aflat imediat despre arestări, comitetul de acțiune condus de Alexandru Ivasiuc și Mihai Victor Serdaru hotărăște totuși convocarea unei adunări studențești cu caracter public, în ziua de 5 noiembrie, în Piața Universității. Aflând de intenția studenților, forțele de represiune operează numeroase arestări, inclusiv printre inițiatorii manifestației. În noaptea de 4 spre 5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piața Universității, oprind complet circulația. Soldați înarmați cu arme automate au fost masați atât în piață, cât și în clădirea
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
de 4 spre 5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piața Universității, oprind complet circulația. Soldați înarmați cu arme automate au fost masați atât în piață, cât și în clădirea Universității și în alte imobile din zonă. Pentru supervizarea represiunii, conducerea de partid înființează un comitet special, în fruntea căruia este instalat Gheorghe Apostol. Sub coordonarea acestui comitet, în săptămânile următoare, dar și în tot cursul anului 1957, se efectuează sute de arestări printre studenți. Anchetelele care au urmat au
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Instalarea puterii sovietice a fost însoțită de ucideri, deportări și colectivizare forțată. Monumentul victimelor regimului sovietic, situat în curtea Bisericii, include listele victimelor supuse represiunilor sovietice în 1940-1941, 1944-1553 (150 persoane), locuitorilor comunei Ciudei împușcați în anii 1944-1945 de către „miliția populară” (9 persoane) și locuitorilor comunei Ciudei dați dispăruți în perioada 1940-1946 (3 persoane) . Autoritățile sovietice au schimbat denumirea satului în cea de Mejdurechie (în
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
Peterhof, unde ea și Nicolae au trăit fericii. Peterhof a rămas reședința ei de vară favorită. Alexandra Feodorovna a devenit Împărăteasă odată cu ascensiunea pe tronul Rusiei a soțului ei ca Țarul Nicolae I. A fost o perioadă tulbure marcată de represiunea sângeroasă a Revoltei decembriștilor. Până în 1832 Nicolae și Alexandra au avut șapte copii pe care i-au crescut cu grijă. Nicolae și-a iubit toată viața soția pe care o alinta “Mouffy”. După 25 de ani de fidelitate Nicolae a
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
păreri de stânga (Jerzy Borejsza, Wiktor Grosz, Mieczysław Jastrun, Jan Kott, Stanisław Jerzy Lec, Leon Pasternak, Tadeusz Peiper, Julian Przyboś, Jerzy Putrament, Julian Stryjkowski,Lucjan Szenwald, Aleksander Wat, Adam Ważyk, precum și Tadeusz Boy-Żeleński), așteptând războiul germano-sovietic și temându-se de represiuni polițiste au început, sub influența lui Wanda Wasilewska, să colaboreze strâmt cu autoritățile sovietice. Pe 19 noiembrie 1939, Broniewski a semnat declarația scriitorilor polonezi privind aprobarea aderării a Ucrainei de Est la Ucraina Sovietică. Autoritățile sovietice au început publicarea revistei
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
grup de sătence care sunt împușcate după ce au fost violate. Vitraliul a fost executat în 1950 de Roger Degas. Vitraliul "Execuțiile de la Carrefour-des-Chats" din biserica Saint Martin din La-Salle-de-Vihiers prezintă scena împușcării a 30 de localnici de soldații republicani în timpul represiunii din Vendée. Biserica a fost în mare parte arsă în 1794, fiind restaurată în 1804 și apoi reconstruită în 1830 și apoi încă odată în 1867 în baza planurilor arhitectului Alfred Tessier. Vitraliile din nava bisericii, dintre care și cel
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
oameni uciși de trupele republicane în timpul războiului din Vendée, a căror memorie mai rămâne vie în rândurile populației locale, chiar dacă sunt ignorate de istorici sau de oficialități. Este demn de menționat, că unele din masacrele cele mai cunoscute din timpul represiunii revoltei din Vendée nu sunt reprezentate în vitralii. Astfel, este surprinzătoarea lipsa oricărei mențiuni la masacrele din zonele Drillais, La Fauconnière și Les Royards din comuna La Gaubretière unde au fost omorîți peste 500 de localnici. Un număr mare de
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
pământ până în ceruri."" O mare parte din preoții parohiilor din Vendée refuzaseră să presteze jurământul de credință și erau activi în mobilizarea populației locale în rebeliunea împotriva autorităților de la Paris. De aceea ei erau o importantă țintă a acțiunii de represiune din Vendée. Există mai multe vitralii care sunt dedicate preoților care s-au împotrivit forțelor revoluționare . Noël Pinot s-a născut la Angers în 1747. După preoțire s-a ocupat în special de îngrijirea bolnavilor. În 1788 a fost numit
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de episcopul de Angers în 1905, iar în 2 februarie 1984 Guillaume Repin a fost beatificat de Papa Ioan-Paul al II-lea. Un vitraliu al Capelei "Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs", din Avrillé îl prezintă pe fericitul Guillaume Repin oficiind o mesă ilegală în timpul represiunii din Vendée, executat de maistrul sticlar Jean Clamens. François Nicolas, s-a născut în Saint-Martin-l’Ars-en-Tiffaufges la 11 ianuarie, 1761. Numit vicar la Chambretaud, a refuzat să depună jurământul de credință față de revoluția franceză, desfășurându-și activitatea în ilegalitate. Cu toate că
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
pe care le organita, de cele mai multe ori în timpul nopții, în pădurea de stejari din Moulinard. Trei dintre acești stejari seculari mai există și astăzi și marchează locul unde se țineau serviciile religioase ale preotului Jean Buchet. După primul val de represiuni a fost numit paroh în comuna Jalognes din provincia Berry. S-a raliat armatei contra-revoluționare a generalului Antoine Le Picard de Phélippeaux. Căutând să ajute soldații răniți în timpul luptelor din Sens-Beaujeu din 1797 a fost atins de un glonț, iar
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de activitate în localitatea Le Boupère. În momentul începerii ostilităților din 1793, Mongazon s-a apropiat de forțele armate ale generalului d'Elbée și s-a instalat din nou la Beaupréau. A rămas în zonă, lucrând în clandestinitate chiar în timpul represiunilor, în urma decretului din 18 fructidor anul 5 (4 septembrie 1797), când mulți dintre preoți au fost din nou arestați, cerându-li-se un nou jurământ de credință, represalii care au durat până în 1799. În această perioadă el se stabilise în
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
stabilise în ferma La Gâtine, greu accesibilă, situată între localitățile Andrezé și Jallais. Urbain Loir-Mongazon a putut totuși, în 1796, să deschidă o școală la Beaupréau, pe care a fost obligat să o închidă la începutul anului 1798. După terminarea represiunilor, Mongazon a înființat colegiul teologic de la Beaupréau, ajungând directorul acestuia. Există două vitralii dedicate preotului Urbain Loir-Mongazon, ambele bazate pe descrierile aventurilor lui când era urmărit de soldații republicani. Unul dintre vitralii îl prezintă pe Monhgazon ascunzându-se într-un
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
din vitraliul lui Bonchamps, amintit anterior, abatele Simon-Jean Gruget este reprezentat și într-un vitraliu al bisericii din Avrillé, efectuând ritualul de iertare a păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Avrillé, efectuând ritualul de iertare a păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
prezintă însă modul în care populația locală percepe acest război și arată memoria războiului în perioada de circa 100 - 200 de ani după terminarea războiului când au fost executate vitraliile. Toate vitraliile arată că suferințele suferite de populația locală din cauza represiunii brutale a forțelor republicane sunt departe de a fi uitate și scot în evidență o condamnare puternică a abuzurilor comise. Vitraliile prezintă o imagine în care revoluția franceză și republica franceză constituie un bloc unitar sângeros, care se opune Franței
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ambasada Canadei; ei au putut părăsi Iranul mai tîrziu folosind pașapoarte false. 13 ostatici - femei și afro-americani - au fost eliberați în data de 19 noiembrie la ordinul Ajatollahului Ruhollah Chomeini. 52 de persoane au rămas în continuare prizonieri. Sancțiuni economice, represiuni diplomatice și rezoluții ale Consiliului de securitate al ONU au rămas fără efect în următoarele luni. În martie 1980 planurile și exercițiile pentru o posibilă intervenție militară limitată erau atât de avansate, încât conducerea militară a SUA a putut prezenta
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
Prima organizare care s-a declarat să fie separatistă a fost Estat Català, dirijat de Francesc Macià. Când FDN a dispărut, Estat Català și-a organizat în 1926 o unitate militară numită Bandera Negra. Dictatura lui Primo de Rivera, prin represiuni față de organizări catalaniste, a dus să se dezvolteze sprijinul pentru independența Cataloniei printre comuniști. În 1926 Francesc Macià a încercat să organizeze o insurecție armată pentru independență în Prats de Molló, dar a eșuat, evenimentul întreg schimbandu-se oricum în
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
în 1910 la peste 60.000 în 1941. Polițiștii purtau uniforme militare cu sabie (de fapt, toți funcționarii de stat trebuiau să poarte săbii, ca simbol al puterii de stat). În coreeană această perioadă este numită "amhŭkki" ("perioada întunecată"), datorită represiunilor politice și culturale la care Corea a fost supusă de către Japonia. Organizațiile politice au fost interzise, iar după 1910 a fost practic interzisă orice întrunire fără permisiune în prealabil din partea poliției. Presa, sau ceea ce mai rămasese din publicațiile care nu
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
după achitarea cotelor către stat. Autoritățile au colectat în unele cazuri cantități atât de mari de cereale din hambarele fermelor colective, încât foametea a devenit un fenomen răspândit la nivel național. Numărul exact de ucraineni uciși de foamete și în timpul represiunilor staliniste rămâne necunoscut până în zilele noastre. Arhivele KGB și lucrările recente ale istoricilor ruși apreciază la aproximativ șapte milioane numărul victimelor din această perioadă. Istoricii ucraineni au estimează că au existat în jur de nouă milioane de victime, sau chiar
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
a istoriei a dus la fracturi în societatea ucraineană. Ucraina nu a urmat tiparul restaurării statalității celorlalte state postsovietice, deși liderii ucraineni s-au străduit să creeze un cadru clar de existență a noului stat, punând accent pe biserica națională, represiunile erei sovietice, foametea din timpul lui Stalin sau colaboraționismul din timpul celui de-al doilea război mondial. Politica în domeniul identității naționale (care include tipărirea de cărți istorice și instituirea unor sărbători naționale) a rămas fragmentată și servește interesele diferite
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
a soției. Între anii 1956-1962 Ioan M. Bota a urmat, la fără frecvență, Facultatea de Litere-Istorie a Universității din Cluj, iar între 1969 - 1977 a urmat doctoratul la Universitatea din București, în specialitatea istorie. Deși era urmărit de organele de represiune comuniste, a participat la activitatea pastorală în clandestinitate, până la prăbușirea comunismului în România, în decembrie 1989. În anul 1982 s-a pensionat. A fost hirotonit diacon la data de 14 septembrie 1988. După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
și colonii de muncă comuniste: Poarta Alba (Canal), Onești, Slănic (minele de sare). În ultima perioada a “pedepsei” a fost deportat în Bărăgan, dormind într-un bordei săpat în pământ într-un sat inexistent, trasat doar pe hârtiile organelor de represiune. Perioada de detenție i-a adus, în afara experienței căpătate în condiții extreme de viață, și o lungă suferință fizică care îl va însoți până în ultimele clipe ale vieții. După perioada de detenție și de domiciliu obligatoriu se stabilește la Focșani
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
să-și înceapă raportul cu formulă uzuală „Dacă voi și copii voștri sunt sănătoși, totul este bine. Căci Eu și oastea suntem bine sănătoși.” În anul 135 legiunile române au izbutit să învingă Revoltă lui Bar Kohba prin metode de represiune sângeroase și de o cruzime deosebită. Luptătorii prinși au fost crucificați, conducătorii schingiuiți până la moarte. Bătrânul conducător religios al revoltei, rabinul și înțeleptul (Mișna) Rabi Akiva a fost, se zice, jupuit de viu. Marea majoritate a populației evreiești rămase până
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
putere Alexandăr Țankov și cabinetul său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de asasinare a țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul a convins Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite instalarea unui cabinet moderat sub președinția lui Andrei Liapcev. A fost proclamată o amnistie, dar Partidul Comunist a rămas în afara legii. Agrarienii s-au
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]