4,965 matches
-
p. 43). Marele humuleștean avea conștiință estetică. Povestitorul "n-a mai așteptat verdictul lui T. Maiorescu, situându-l pe poet (pe Eminescu, n.n.) acolo unde i se cuvenea locul în cultura noastră" (p. 47). Peste câteva pagini, criticul se întreabă retoric: Nu cumva enigmaticul său rafinament ne sfidează încă?" (p. 54). Într-adevăr, despre Creangă nu s-a spus totul, opera sa rămâne o provocare deschisă pentru exegeții viitorului. "Opera lui este "ermetică" în splendida ei accesibilitate" (p. 57), ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paralizie generală"", ambiționând în continuare să demoleze șablonul și să facă lumină asupra acelora pentru care verdictul acesta era convenabil. Intervenția sa are în bună parte alura unei intervenții de ordin publicistic, tocmai prin lansarea tranșantă a unor întrebări, deloc retorice, cărora le răspunde abordând totul dintr-un unghi netăgăduit politic. "De ce au recurs în favoarea acestor erori se întreabă autorul, avându-i în vedere pe criticii epocii și după ei pe toți ceilalți, sau aproape toți și n-au recurs la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Zigu Ornea, sau Mircea Cărtărescu. Sunt puse în discuție opinii recente, din anii '90, cu privire la Luceafărul, de exemplu, se vorbește chiar de o "exegeză eminesciană populistă" în același deceniu în care ne aflăm. Tonul lui Theodor Codreanu nu este unul retoric, căci el încearcă o replică de substanță tuturor celor care într-un fel sau altul au încercat o repunere în discuție, fundamentală, a operei integrale a poetului. În fond, crede profesorul de la Huși, problema nu este aceea a reinterpretării operei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984) și Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto-Franco, Galați, 1992). Revenind la Controversele eminesciene descoperim un text cu titlul Piatră de hotar în zorii poeziei moderne. Aici, pornind de la paradoxul realității, autorul se întreabă, mai mult retoric, "de ce atât de târziu intră Eminescu în conștiința culturii universale?" (p. 59). Și, mai departe, ipotetic se spune că " Pentru poetul român soarta pare a fi lucrat de-a piezișul și ar trebui să dezlegăm un hățiș de cauze, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu cumva searbăd-efemerul persistă atât de încăpățânat tocmai ca să se poată profila pe fundalul său frumos-eternul? Întrebare retorică. "Oglinda literară", nr. 14, februarie 2003 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură În 1981, Theodor Codreanu debuta cu un roman, Marele zid. Vocația de romancier nu l-a părăsit. Din cauza unor dificultăți de ordin editorial, abia în 1998
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmoderniste până la momentul în care a devenit post-postmodernistă. Aforismele lui Theodor Codreanu au ușoară notă de istorie literară, se percep cu aceeași sinceritate și fluență magică care-i aparține unui filosof decretat critic de împrejurări mai puțin cunoscute. Multe întrebări retorice de altfel: poezia lui Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi e mai tot timpul tratată ca o literatură școlară și nu reușește să treacă de această categorisire. Literatura română este prea cuminte pentru a se universaliza, dar nu este lipsită de valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bun cunoscător al vieții și operei celor doi scriitori și ai altora din epocă, eseistul a putut veni cu foarte multe date, unele inedite, care susțin ipotezele avansate. Relația dintre cei doi scriitori este tratată din perspectiva complexității fenomenului. Întrebarea retorică "A fost Caragiale român?" se justifică dacă ne gândim la discuțiile purtate pe seama românismului și antiromânismului lui Eminescu și Caragiale. Problema nu este cea a naționalității scriitorului, ci a apartenenței operei lui la tezaurul românesc. Marele scriitor a fost român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
privirea sceptică slăbește, constați că demonstrația se poate susține, intră altfel spus în ordinea plauzibilului. Această savanterie riguros controlată și de bun efect intelectual era folosită frecvent de un teatrolog reputat, Valentin Silvestru, care conta mai cu seamă în acoladele retorice pe efectul de surpriză și perplexitate. Am simplificat lucrurile pentru a indica laconic în ce constă tehnica montajului critic: o sugestie comparatistă privind doi poeți, urmată de apropieri și disocieri psihanalitice, încheiată cu o plonjare subită în imaginarul romanesc. Procedeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a căror ambiguitate a fost însă mereu simțită de posteritatea poetului) și descoperirile necenzurate ale cercetătorilor de după 1989. Constatarea este că mitul Eminescu "a rămas viu în conștiința populară și a elitelor culturale în pofida ostilității oficiale", profesorul Codreanu, întrebându-se, retoric și justificat, ce fel de "cult" vor unii să demoleze din moment ce "schizofrenia" a început din timpul vieții poetului ajuns la mila publică a chetelor (vânându-se cu cinism reacția sa violentă la o astfel de insultă pentru a fi alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un critic, din păcate, astăzi uitat. Th. Codreanu ia în derâdere inclusiv teoria artei pentru artă a lui Maiorescu completată cu "misiunea morală" din Comediile d-lui Caragiale, dar înălțarea în "lumea ficțiunii ideale" e discutabilă și își pune întrebarea retorică: "Devenim morali numai când citim sau ascultăm muzică? Atunci omul e cea mai ciudată ființă de pe pământ. Perspectiva e teribilă." Sigur că așa este, și cred că de acest adevăr indiscutabil autorului Labirintului... și-a dat sigur seama mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor publicații ca "Plai românesc", "Zorile Bucovinei", "Literatura și arta". De la Huși, așadar, ni se trimit mereu și insistent mesaje întăritoare în chip de cărți temeinice, îndemnându-ne să ne păstrăm limba și ființa etnică. Înainte de a vorbi în termeni retorici și politizanți despre o "casă unită a Europei", ca să fim pe placul altora, să avem grijă de "casa noastră" năpădită de "minoritari" stăpâniți de interese proprii, păgubitoare pentru "majoritari" și pentru țară. Cea mai nouă carte-mesaj, după câte știu, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românesc. La fel de refractar autorul Istoriei... este și față de Doina (care este "xenofobă"), Împărat și proletar (care este "lungă și greoaie"), Pe lângă plopii fără soț... (despre care spune că "nu se mai poate citi astăzi fără oarecare jenă"), Scrisorile... (care sunt "retorice", "școlărești", "cu o combustie lirică redusă"), Odă în metru antic (care este "abstractă", "versurile par traduse", "poezie de concepte goale"), Memento mori (care e "moloz", "dificil la lectură"), Criticilor mei (e "banală"). Față de proza eminesciană autorul e și mai categoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cercetare nu cunoaște tatonarea, de până la el, a subiectului, când în aria ce stătea în față se pășea ca pe terenul primejdios al surprizelor unui vulcan adormit. Ajuns-a el oare la ultima erupție? Posibilul a fost consumat? Sunt întrebări retorice, atâta vreme cât admirația mea pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al studiului constă în ermetismul canonic al lui Ion Barbu, generat grație setei enorme de forme perfecte, posibil invariant axial între modelul canonic poetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
definitive", cum observa caustic D. Vatamaniuc; vezi, 1993), instaurând, poate, altă "dictatură hermeneutică", căutările continuă pe harta eminescologiei și, din fericire, aventura se anunță fără sfârșit. Ca dovadă, și două recente propuneri editoriale. [...] 2. Ivit recent, sub sigla editurii analiza retorică integrală o ediție definitivă (Chișinău, tiraj: 1.000 exemplare!), volumul d-lui Theodor Codreanu se vrea, aflăm, ediție definitivă. Sub alte titluri, cu firești completări și corecții, ajungând, astfel, la a șaptea ediție, opusul în discuție cercetează (detectivistic, aș spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în limba engleză iar "corectura"... cât pe ce să fie tacit aprobată! Revenind, urmăresc activitatea prolificului critic de peste zece ani și nu de puține ori, plecând dinspre aceasta, am repus în ecuație raportul dintre centru și periferie. Mă întreb oarecum retoric ce destin va avea oare cartea în discuție, ce destin va mai avea întreaga operă Mihai Eminescu? De la început, nu ai cum să treci peste un titlu evident polemic. Deși nu sunt așezate, poți resimți și tăria (auto)persiflantă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
operă Mihai Eminescu? De la început, nu ai cum să treci peste un titlu evident polemic. Deși nu sunt așezate, poți resimți și tăria (auto)persiflantă a unui eventual semn de exclamație, fie sobrietatea dusă către tragic a semnului întrebării care, retoric, ar marca sfârșitul unui drum. Cine se ascunde până la urmă în spatele acestei "realități", cât de incorect politic este Eminescu în viziunea autorului? Răspunsurile sunt extrem de tranșante și nu lasă loc unor terțe interpretări. Cât timp ne vom raporta la "directivele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adnotat: „Acestui personal i se va cere multe calități: caracter, oameni deasupra patimilor. În situația de azi e foarte grea problema aceasta la noi”. În plus, chiar dacă propunerile maiorului Bursan erau deja aplicate în alte state, colonelul Condeescu a întrebat, retoric: „la noi care ar fi persoana căruia i-ai putea încredința o asemenea delicată misiune?”, astfel că acest proiect contrainformativ a rămas nefinalizat. Șeful Serviciului Secret a fost, în primii ani ai deceniului trei, căpitanul Traian Roman, care și-a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
semn din mînă, atenție, biciclist făcînd semn din mînă! în sud cheamă un sorb, Bacovia, Mircești prea frumos ca să fie adevărat, bielă-manivelă, Alecsandri Bacovia! lampa de veghe pe cale să se stingă, retorica succede clipei thanatice, altă cătare n-are pușca, retorică în gînd, erotică în faptă, zone erogene ale călătoriei plictisul cu el ori cu ea, imobilitatea în relativitatea ei evidentă, momentul gării necunoscute, ostentativa ei lipsă de inscripție, miezul nopții, INTERVENȚIE ÎN TEXT Singur-pușcă în loc de gol-pușcă, ca goliciune. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cosmos pe potriva geamurilor, dacă aveai rame de ochelari pe potriva lor, cît să mai stea lună plină, cu luceafăr de ziuă treaptă de lumină? în combinație mortală iese un ajun de zi negru la răsărit, cumplitul soare negru hélas, Hugo! melancolie retorică, să placi, să displaci, să te împotrivești în neputințe, indiferent cît de mirifice condițiile de călătorie, Dagîța navetiști pentru Roman, neputințe, mai vorbești, după o noapte pierdută! noapte de dragoste pierdută, zice ea! băieți patru la animația peronului, locurile neadormite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și băiatul de cealaltă parte, mă îngrijesc, pereții cu lambriuri, nu spun nimic, ai crede că glumesc, fratele ori vărul masează pe după gît, mama mă îndeamnă să beau suc, mergem acasă acuma, fii bărbat și bea o gură de suc! retorică de dezintoxicare de impresia paralizantă, cum îți place ție, mîine mergem acasă, fii bărbat, așa, mămicule! ha, ha! i-auzi ce se sforăiește în jur! labele picioarelor trase în teniși cu pînza strălucitoare, șiretul de la stînga nu atîrnă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
probleme, că e zi de audiență, joia pune oamenii la rînd, e un pic dă treabă! biserică, șî casa de la vale, aia mare, el stă în sus, partea din sus pe deal, șesul treptat se distanțează în pustiu, în capăt retorica geologie, antiteza celor omenești cele originare, să nu fie otrăvit, Doamne ferește! acum, ies la șase, la șapte jumătate e trenul, Dumbrăvioara, ce să faci de la șase? hai să schimbăm la șapte! eu, cînd face Marinel, cînd fac eu! clima, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
săgeți, barză singură și pe anul ăsta, pe trifoi, Lăzarea are picioare urîte, face semn cu paleta, mi se prinde fetița de mînă, inima României este secuiască, prea puțin geografică, km 151 crucea de piatră peste linie, Gheorgheni cu iarna retorică sezonieră de rezervă, simplifică și ea, atracția oricărei retorici. Ora 12,54, la peronul gării Gheorgheni acceleratul Galați Siculeni Timișoara, uite că aicea nu-i așa de aglomerat, mai aglomerat e în partea asta! drujba pîrîie, cîinele cu botul, paleta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să mă ducă unde vreau! 8.000 de euro, fac un credit în bancă, am avut o Octavia vreo 6 luni, mașină de vreo 4 ani, să-și repete nu soarta cît greșelile, să le prefacă pe inevitabilul lor în retorica brad, conurile bărbătești pe vîrfuri, în frază curentă acceleratul Suceava Brașov așteptînd, 45 km pînă la Comănești, DJ 127B spre Valea Rece, halta Bolovăniș strînsă de trenul personal, fiind izvorul dintre cuvinte, literatura se duce singură, funcție naturală, Ghimeș personalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de cant! ce-ai crezut, că moldovenii sînt proști? bagă-mi, domn'e, material! lucru de artă! de artă! făceau băieții! știi ce spunea? că le-ai cumpărat! care-i bețivan, care-i meseriaș, se vede! el știe, vezi, lulu! retorică dar să simți dinainte că ea o zădărnicește! pînă la zadarnicele chinuri ale dragostei, 16,40, uite-acuma! băi, dacă o plecat acuma de sub nasu' meu! Iași Mărășești! pe o sticlă de șampanie! tot din Costești! da' pe 27 octombrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
una, răscumpărarea mucenicilor, părți în trupul lor Domnul, iubesc deci Descartes, Descartes deci exist! v-am demonstrat că nici omul cu trupul lui, duhul lui, mama lui, educația lui! bun natural, n-are bază, dorința știința, obiectul alteritatea, fraza ideologică retorică dezlănțuită, capul deasupra apei, răsuflarea ta indiferențe întinse pe seama simultaneității eu, groapa de gunoi alb Bacău, negură suspectă, FNC capătul, straturile de locuire reluate din Adjud cîte 5, intervine și scara blocului turn la 11 straturi, ninsori căderi, metafora zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]