3,881 matches
-
ca atare. Ne-am petrecut toată ziua meșterind la motocicletă și, din cînd În cînd, o slujnică cu pielea măslinie venea să ne aducă gustări. La cinci după-amiaza, după un ceai delicios pregătit de gazda noastră, ne-am luat la revedere de la Temuco și am pornit spre nord. LAS DIFICULTADES AUMENTAN Greutățile cresc Plecarea noastră din Temuco a decurs normal pînă cînd, ajunși În afara orașului, am observat o pană la cauciucul din spate, așa că a trebui să ne oprim ca s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
strîmtoare și restituindu-l stăpînilor săi. Printre felicitările emoționate pentru eroismul său neîntrecut, ochii Îi străluceau de bucurie pe sub casca uriașă pe care o Împrumutase. Dar toate lucrurile au un sfîrșit, iar Los Ángeles ne-a spus, și el, la revedere. Micul Che și Marele Che (Alberto și cu mine) au strîns călduros mîinile cîtorva prieteni cînd camionul pornea pe drumul spre Santiago, ducînd În cîrca sa puternică cadavrul La Poderosei a II-a. Am ajuns În Santiago Într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
caldă, biscuiți și, mai ales, ne-a găsit o cursă pînă la Tacna. Șeful poliției ne-a primit cu căldură la graniță, bălmăjind cîteva tîmpenii prețioase despre argentinienii din Peru și, cu o strîngere de mînă, ne-am luat la revedere de la ospitalierul ținut chilian. CHILE, OJEADA DE LEJOS Chile - o privire din afară CÎnd făceam plin de entuziasm aceste Însemnări de călătorie, calde și proaspete, am scris unele lucruri poate cam țipătoare și oarecum pe de lături cu spiritul voit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
invitat să dormim la el acasă, iar a doua zi ne-a găsit un camion ce se Îndrepta spre nord, așa că nu am putut vizita decît una sau două din cele 33 de biserici din oraș. Ne-am luat la revedere de la bunul nostru prieten și am pornit din nou la drum, spre Lima. POR EL CENTRO PERUANO Prin inima Peru-ului Călătoria noastră a continuat cam În aceeași manieră, mîncînd din cînd În cînd, ori de cîte ori unui suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
continuăm; ne-au dat un aragaz de voiaj și au reușit să strîngă 100 de soli, care, pentru ei, În situația financiară În care se găsesc, Înseamnă o adevărată avere. Unii aveau ochii În lacrimi cînd ne-au spus la revedere. Aprecierea lor se datora faptului că noi nu am purtat niciodată salopete sau mănuși, că am dat mîna cu ei așa cum am da-o cu oricine, că am stat cu ei și am vorbit despre tot felul de lucruri, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
făcut o vizită de rămas-bun pacienților și, după ce am făcut cîteva poze, ne-am Întors cu doi ananași frumușei, cadou de la dr. Montoya. Am făcut o baie și am mîncat, iar pe la trei după-amiaza am Început să ne luăm la revedere. La trei și jumătate, ambarcațiunea noastră, poreclită Mambo-Tango, a pornit În aval, cu un echipaj format din noi doi și, pentru o bucată de drum, dr. Bresciani, Alfaro și Chávez, care construiseră pluta. Ne-au dus pînă În mijlocul rîului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tratat la cercetări și în detenție. După ce s-a mai înzdrăvenit puțin, s-a dus la Nisiporești unde îl aștepta mama, cele două surori și Pavel, fiecare cu copiii (în total vreo 7), de această dată cu lacrimi de bucuria revederii după mai bine de 15 ani de despărțire. Marele eveniment l-am sărbatorit la 15 august, de hramul bisericii, „Adormirea Maicii Domnului”, când ne-am adunat toată familia și toate rudele apropiate. La această sărbătoare ar fi vrut să participe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere: Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene, ce-ți trimite-un lung suspin! Azi e ziua cea fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nerăbdarea și cu toată bucuria mea... Odinioară număram orele. Azi am început să număr zilele care mă despart de tine. Încă șapte... Nu pot nici să citesc, nici să lucrez ca lumea: nu fac decât să mă gândesc la clipa revederii noastre... De fapt, dacă n-ar fi amestecată într-însa și multă neliniște, ar fi fost, poate, epoca cea mai împlinită din viața mea... Ca să nu uiți numărul casei, ți l-am asociat cu un alt număr, mai îndeobște cunoscut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bărbat în halat alb, care mângâie un dulău și-mi zice: ăsta-i câinele-rac. Desigur, la trezire am știut imediat că de-acum înainte obrazul mamei își are și el umbra lui însemnată. Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama, mi-am amintit pe loc de visul avut și n-am vrut s-o sărut pe obraz. Dar mama își întinde ca de obicei obrazul spre mine, nebănuind nimic, și stăruie s-o sărut. Iar eu mă supun
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Bună ziua, vă rog aspirină și extraveral, vin din Neanderthal. Bună ziua, vă rog un iaurt, sunt din Schweinfurt. Bună ziua, o sticlă de vin! Sunt din Gernsheim pe Rin. Bună ziua, vă rog un corn cald, vin de la Buchenwald“. Sau la plecare: „La revedere, sunt din Schöneck și pe-aici am să mai trec“. Caut să-mi provoc cu tot dinadinsul râsul și știu, unu, că râd prea târziu, și doi, că o fac pe seama și pe spezele mele, fiindcă această războire cu rime
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și învârtejită cu mare forță. Dragul meu, nu i-am spus domnului doctor că voi absenta și, apoi, trebuie să vă aduc de mâncare! Nu? Ai grijă de frații tăi. Eu am încredere în bunul Dumnezeu. Să fiți cuminți. La revedere! Sărut mâna! Și a plecat pe o vreme câinoasă, fiind conștientă de riscul asumat. Era conștiincioasă și disciplinată, dar mai ales se gândea că are în grija ei șase copii care o așteaptă să se întoarcă seara acasă cu sufertașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind faptul că aici se formează niște curenți de aer care contribuie în mare măsură la depunerea masivă de zăpadă și la formarea de troiene. Nu uitați ce v-am spus. Aveți o lopată? Folosiți-o! Rămâneți cu bine. La revedere, domnule primar! La revedere, oameni buni! Vă mulțumim tuturor. Și au plecat salvatorii noștri, continuându-și traseul spre alte case care aveau imperioasă nevoie de ajutor. Eram salvați. Dar am trecut printr-un moment de mare tensiune. Fusese, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se formează niște curenți de aer care contribuie în mare măsură la depunerea masivă de zăpadă și la formarea de troiene. Nu uitați ce v-am spus. Aveți o lopată? Folosiți-o! Rămâneți cu bine. La revedere, domnule primar! La revedere, oameni buni! Vă mulțumim tuturor. Și au plecat salvatorii noștri, continuându-și traseul spre alte case care aveau imperioasă nevoie de ajutor. Eram salvați. Dar am trecut printr-un moment de mare tensiune. Fusese, într-adevăr, o iarnă cumplită. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră. Băieți, îmi pare nespus de rău de cele întâmplate. Ne vom mai vedea. La revedere. La revedere, domnule milițian. Treceam prin cartierul macedo-român, iar locatarii priveau contrariați la "ambulanța" care transporta un copil într-un mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră. Băieți, îmi pare nespus de rău de cele întâmplate. Ne vom mai vedea. La revedere. La revedere, domnule milițian. Treceam prin cartierul macedo-român, iar locatarii priveau contrariați la "ambulanța" care transporta un copil într-un mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este?) Ți s-adară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lungă. S-aveți noroc de ea. Are patru fătări, e tânără. S-o mulgeți seara și dimineața. Dă mai bine de doi litri jumate pe zi și face în fiecare an doi iezi frumoși. Vă mulțumim frumos, domnule baci. La revedere! Mereț cu bine! Sara bună! Tata îi pusese deja pe după gât o sfoară și-acum capra mergea în urma noastră în pas vioi ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea și pământul. Am luat sfoara din mâinile tatei și am trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ore, un aer de plictiseală, de lehamite, de uzură a contactului uman domină atmosfera. Adunarea se "sparge" în jur de ora 22, bogații dispar în fum de Porsche și Aston Martin după câteva îmbrățișări grăbite ce țin loc de "la revedere". Proprietarul ne plătește corect, exact pentru timpul pentru care am lucrat, dar niciun franc în plus. Mă urc grăbit în ultimul tren de întoarcere spre Geneva. Este plin de tailandeze și filipineze care lucrează ca bone și femei de serviciu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
microuniversul lui personal îmi provoacă o stare de frică și de neliniște; știu că prin așa ceva voi trece și eu în curând. Procesul continuu de schimbare, adaptare, readaptare la care suntem supuși devine la un moment dat de nesuportat. La revedere Codruț! Lungă pauză de scris (7-26 decembrie 2003). Fără chef de jurnal. Revenirea, chiar și pe durată scurtă, în țara mamă-România se dovedește greu de suportat prin anormalitatea vieții de aici, felul de a se comporta al oamenilor, total anapoda
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fie adevărat ceea ce vedem. Ne citim unul altuia bătrânețile incipiente, ca într-o carte deschisă. Posteriorul semeț al Ilenei, de iapă habsburgică de paradă, fantasma noastră de UTC-iști frustrați, și-a pierdut mult din obrăznicia inițială. Ne spunem la revedere formal, ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am întristat: nu trebuie tulburate apele adânci ale memoriei, mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fost curmate brusc. Mulți dintre prietenii mei au murit (unii dintre ei chiar la propriu...) de-a lungul vremii, dispărând în noaptea de catifea a uitării. Mi-e tare dor de unii dintre ei, dar cât de tristă ar fi revederea! Memoria mea afectivă este grav bolnavă. Iar supapa de supra-plin s-a blocat. A trebuit să mă mut și eu, la rândul meu, dintr-un cămin în altul. Le pavillon Moraud intră în renovarea de vară obișnuită. În cursul mutării
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o îngrozitoare banalitate, dar care mă simt obligat să o scriu părăsind această cameră minusculă: ultimul care pleacă, stinge lumina! Ceea ce am și făcut, la propriu. Am stins cu grijă lumina și am tăiat ventilația în cubiculum-ul 4314. La revedere, Canada! 2 iulie 2005 Aterizez pe aeroportul din Geneva, după aproximativ opt ore de zbor. Pe la ora două din noapte (care două? care noapte? când traversezi Atlanticul pierzi orice noțiune de timp și spațiu) se auzise un zgomot ciudat, ca și cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
liniilor de lucru. După o viață de muncă presărată cu unele neîmpliniri dar și cu multe realizări, care vor rămâne în domniu respectiv, m-am pensionat la sfârșitul anului 1990. Deși m-am stabilit în București, prin locul de muncă, revederile noastre de la liceu, constituie un prilej de a mai urca spre minunatele locuri ale tinereții noastre dragi, din Bucovina și a vedea colegii de altădată.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93325]