3,504 matches
-
de acțiunea dramatică, trebuie să provină "din ascultare și nu din văz". "Spaima și mila se pot cu siguranță naște din spectacol, dar ele se pot naște și din sistemul faptelor însuși: este procedeul care deține locul întâi și îl revelă pe cel mai bun poet. Într-adevăr, trebuie ca independent de spectacol, întâmplarea să fie astfel constituită, încât, aflând faptele care se produc, să tremurăm și să fim cuprinși de milă în fața a ceea ce se întâmplă: asta am resimți ascultând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
preferat să adopte o interpretare mai credibilă a legendei, cea a lui Pausanias, în Corinticele. Tânăra Ifigenia, sacrificată la sfârșitul piesei, este o fată pe care Elena a avut-o în secret de la Tezeu și a cărei existență nu a revelat-o niciodată, de teama lui Menelaos. "Un autre sang d'Hélène, une autre Iphigénie Sur ce bord immolée y doit laisser sa vie. Thésée avec Hélène uni secrètement Fit succéder l'hymen à son enlèvement. Une fille en sortit, que
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Va trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa din 1906 cu Jaques-Dalcroze11, care este în același timp muzician și regizor, este hotărâtoare. Acesta îi revelă secretele gimnasticii sale ritmice, esențială în formarea comediantului, dacă vrea să stăpânească spațiul scenic, muzica ritmând locul corpului în spațiu. Ei concep împreună o scenă nouă, Institutul Jaques-Dalcroze, realizat la Hellerau în 1911. Această "catedrală a viitorului" este un loc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Fragile Forêt (1991). În fiecare din aceste piese, aranjamentul secvențelor dramei dă naștere unei analize a evenimentelor trecute care îl determină pe spectator să mediteze la situația politico-socială actuală. După 1968, autorii dramatici înscriu politicul în universul cotidian. Planchon îl revelă publicului pe Michel Vinaver (născut în 1927), în 1956, cu Aujourd'hui ou les Coréens. Argumentul piesei este întâlnirea prozaică a unui soldat francez rănit aparținând forțelor ONU și a unei tinere coreene într-o Coree devastată de război. Marile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fast, ampla monografie Titu Maiorescu în fața instanței (2002) abordează aspecte din viața intimă a omului de cultură, din jurnalul și din corespondența sa, confruntate constant cu documente autentice și aducând la lumină secvențe biografice mai puțin sau deloc cunoscute. Sunt revelate relațiile cu francmasoneria și activitatea francmasonică a Junimii, un capitol anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor idei excesive, puternic marcate conjunctural, servind ideologia naționalist-comunistă. Convingerea că manifestările spiritualității românești revelează o înaltă conștiință de sine îi structurează volumele Studii și articole de literatură română veche (1967), România - pământ de civilizație și sinteză (1969), Istorie și cultură (1975), Permanența Patriei (1975), Independență și cultură (1977), Via Magna (1979), Contribuții la istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Ras Shamra), Mari (Tell Hariri), Ebla (Tell Mardikh), Emar (Meskene) - și aici se adaugă alte informații minore obținute din centre precum Qatna (Mishrife), Terqa (Tell Ashara), Alalakh (Tell Atchana) etc. - Siria epocii bronzului a ieșit dintr-o uitare aproape totală revelându-ne, chiar și prin indicii vagi, originalitatea și bogăția tradițiilor ei mitologice și ritualice. După cum s-a spus, singurul exemplu amplu și suficient de reprezentativ pentru un sistem religios urban În Siria celui de-al III-lea mileniu este oferit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și cântul, În timp ce se dădea o mare importanță și divinației, În forme felurite, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până În secolul al V-lea Î.Hr.). Documentele provin mai ales din Amman, Heshbon și Tell el-Mazar; mai sunt și unele inscripții grecești din epoca elenistică și câteva informații adunate de arheologie și numismatică. Astfel de materiale, deși laconice, au revelat totuși un număr important de antroponime utile pentru verificarea tradițiilor religioase familiare. xe "Melqart"Zeul național al amoniților este Milkom, un teonim care face aluzie la regalitate și care este deja menționat În așa-numita „inscripție a cetății” (secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei care nu erau atenieni. Dar mai Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umbilicalis, În apropiere de vescica fellea, o a treia polaritate („Olimpxe "Olimp"” versus „Hadesxe "Hades"”?) contrapune un Marisxe "Maris" favorabil (ceresc?), Însoțit de Herclexe "Hercle", unui Maris nefavorabil, Însoțit de Întunecatul (și infernalul?) Tluscõ; polaritatea apă/foc ar putea fi revelată de contrapunerea, pe vesica fellea, Între Neq(uns), evident de apă și favorabil, și Maris, de foc și defavorabil. Aceste polarități fundamentale servesc la sublinierea mai puternică pe „ficat” a unei contrapuneri mai centrale Între două serii foarte asemănătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucru, un unic zeu: heis theòs (F 23); prin forța spiritului el mișcă toate lucrurile (F 25). Zeul deține adevărata cunoaștere, omul are doar păreri, dar el poate Înainta spre mai bine (F 18): „Zeii șplural!ț nu le-au revelat Încă de la Început toate lucrurile oamenilor, ci aceștia, căutând, găsesc cu timpul ceea ce este mai bine”. Puținele fragmente care ne-au rămas nu ne permit să clarificăm care este relația Între Zeul său unic și numeroșii zei. Prin critica adusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întoarcerea/subzistența În moarte și celebrarea unei asemenea acțiuni de către credincioși, În adâncă sintonie cu suferințele zeului. Într-adevăr, Attisxe "Attis", În ciuda trăsăturilor foarte umanizate ale mitului său, este o personalitate divină, pe care felul nașterii și al morții o revelează ca fiind legată de nivelul vegetației arborescente și floricole (Pausanias, VII, 17, 10-12; Arnobius, Adversus nationes, V, 5-7). În mit, moartea lui Attis, deși definitivă, este salvată de o formă de subzistență (părul continuă să crească, degetul mic să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
partea pozitivă, dregvant exprimă adeziunea la polul negativ al opoziției așa-druj și se poate traduce ca „partizan al Minciunii”, indicându-l pe acela care, sub influența malefică a druj, se opune afirmării religiei bune, pe care Domnul Înțelept i-a revelat-o lui Zoroastru, și cooperează la vătămarea vieții, preferând, chiar și În cadrul ritualului, tenebrele În locul luminii. De asemenea, este verosimil ca dregvant (literal „cel care aderă la druj”), termen fără o paralelă vedică, să fi fost o invenție a limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încât se poate afirma că gândirea lui Zoroastru constituie, În această privință, o elaborare originală și coerentă. Următorul fragment gathic din Yasna 30, 3-4 este fundamental pentru Înțelegerea dualismului iranian: Cele două Spirite primordiale, care șsuntț gemene, șmiț s-au revelat șcaț fiind dotate cu voință proprie șautonomăț. Cele două moduri ale lor de a gândi, de a vorbi și de a acționa sunt cel bun și șrespectivț cel rău. Iar Între aceste două șmoduriț, cei care aleg corect sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datorită genialului expedient de o transforma Într-una dintre multele povești de aventuri pe care povestitorii le spuneau În serile lungi, În jurul focului. Această teologie, foarte pozitivă În sine, având În vedere că prefigurează o viață fericită de durată indefinită, revelează exigențe psihologice care nu-și găseau răspuns În religia „oficială” și care nu se manifestau doar În credința În viața de „dincolo”, ci ținteau să fie satisfăcute și pe acest pământ. Dorim să afirmăm că exista nevoia unei compensări nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
extinse. În câteva cuvinte, religia familiei este mai mult personală și mai puțin anonimă. Dumnezeu este cel care aparține unui strămoș sau unui clan, nu tocmai Dumnezeul universului sau Dumnezeul întregii creații. Acest Dumnezeu al familiei este aproape și se revelează în evenimentele zilnice. Alianța cu familia sau, mai exact, cu strămoșii familiei este în mod normal unilaterală, adică necondiționată. Acest Dumnezeu promite ajutor fără să ceară nimic în schimb. Din acest motiv, Dumnezeul patriarhilor este un Dumnezeu al bunătății și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a cucerit Ierusalimul. Descrierea din 2Rg 19,35-36 nu vrea să dea un raport precis al faptelor întâmplate, ci invită mai degrabă la o încadrare a acestora într-o viziune mai amplă a istoriei care - pentru 1-2Rg - este planul dumnezeiesc revelat de profeți, în acest caz de Isaia. Pentru profet, voința lui Dumnezeu era ca Ierusalimul să nu fie cucerit, și așa s-a întâmplat. Acesta este primul obiectiv al povestirii și ea trebuie interpretată după această intenție. Referindu-ne tot
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sunt puse în discuție, ele nu se revelă în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sunt pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această supremă concentrație de ființă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin „depersonalizarea“ pe care o presupune metabolismul iubirii. De aceea cei care nu iubesc și nu sunt iubiți își pierd identitatea. Când nimeni nu ne-a iubit și nu am iubit pe nimeni, nu suntem decât eul gol care se revelă în frică. Când nimeni nu ne iubește, nu apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Suntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
puțin rigid și mai spontan. Gîndirea analitică îi domina opera istorică, iar cea sintetică producțiile literare. Iorga făcea distincție între adevărul istoric bazat pe o documentație exactă și expresia artistică, fenomene în mijlocul cărora trăia el. Pentru el, numai arta putea revela realitatea acestor fenomene. Din păcate, conceptele lui istorice îi determinau mult prea des și estetica. Întrucît adoptase o teorie care explica ridicarea boierilor ca un fenomen nonorganic și străin, Iorga s-a raliat mesajului din Două neamuri al lui C.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Britanicii au trăit al doilea război mondial ca pe un moment de unitate și reconciliere națională, și nu ca pe o breșă corozivă În structura statului și națiunii, cum a rămas În memoria celor de pe continent. În Franța, războiul a revelat viciile culturii politice naționale; În Marea Britanie, el a părut să valideze instituțiile și obiceiurile naționale. Pentru majoritatea englezilor, războiul s-a purtat Între Germania și Marea Britanie, iar poporul britanic a ieșit Învingător, pe deplin răzbunat 12. Marea Britanie se detașa de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de seducătoarea abundență occidentală. În cadrul procesului „spionilor americani din Bulgaria” care a avut loc la Sofia În 1950, inculpații au fost acuzați de propagarea ideii că „rasele superioare trăiesc În Vest, În ciuda faptului că toate au pornit din Est”. Rechizitoriul revela În acuzați „tendința slugarnică de a se subestima” pe care spionii occidentali o exploataseră cu succes. Vestul era așadar o amenințare care trebuia exorcizată repetat. Desigur, existau spioni occidentali: cei adevărați. La Începutul anilor ’50, după izbucnirea războiului din Coreea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]