6,157 matches
-
într-o poziție joasă a domeniului C (în FIN0), nu drept marcă flexionară - pe lângă construcția cu complementizator scindat ca... să, analizată ca activând ambele proiecții completive din domeniul C (ca în FORCE0și să în FIN0) (Stan 2007; cf. Rizzi 1997), româna dispune și de construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (cf. Fontana 1993) să... să, analizată în aceeași manieră - deși am făcut o serie de observații privitoare la sintaxa construcției cu recomplementare să... să, atât în sincronie, cât și în diacronie, subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
anterior) și aspectual (perfectiv); în timp ce mai a beneficiat de o analize mai detaliate, pentru alte semiadverbe este nevoie de analize mai amănunțite care să coreleze semantica cu poziția lor de generare, derivând și restricțiile de combinare specifice • deplasarea verbului în română, nivelul general de deplasare a verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în cazul formelor analitice, auxiliarul se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrul MOOD0, iar verbul lexical se ridică la T; în structurile cu auxiliar multiplu, categoriile de mod și modalitate au exponent diferit; auxiliarul fi marchează modalitatea irrealis (Avram 1999; Avram și Hill 2007) - nivelul înalt de deplasare a verbului în româna modernă derivă din instanțierea paradigmatică săracă (v. Schifano 2015a) a categoriei modului deplasarea verbului în domeniul complementizatorului (V-la-C), diagnosticată prin encliza pronumelor clitice și/sau a auxiliarelor, este de asemenea prezentă în gramatica românei moderne; locusul deplasării la C este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
înalt de deplasare a verbului în româna modernă derivă din instanțierea paradigmatică săracă (v. Schifano 2015a) a categoriei modului deplasarea verbului în domeniul complementizatorului (V-la-C), diagnosticată prin encliza pronumelor clitice și/sau a auxiliarelor, este de asemenea prezentă în gramatica românei moderne; locusul deplasării la C este FINP - trăsătura [+directiv] este responsabilă de deplasarea la C pentru imperativul pozitiv și în imprecațiile condiționale și subjonctivale - gerunziul se deplasează la FINP în vederea verificării morfologiei nonfinite strategia generală de deplasare a verbului este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă propozițională topica VOS se derivă prin procesul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
enunțului în vederea transferării interpretării rematice asupra subiectului (Alboiu 1999) • probleme teoretice distincția centru / grup joacă un rol hotărâtor în deplasarea verbului: centrele verbale au o poziție fixă, iar grupul verbal se deplasează - această generalizare explică în mod elegant absența din română a fenomenelor de tipul inversiune auxiliar - subiect (engl. SAI = subject-auxiliary inversion) (care se derivă prin deplasarea auxiliarului în domeniul C), prezente în alte limbi romanice (franceza) sau germanice (engleza) fenomenele de încorporare și de blocare a deplasării sintactice constituie argumente
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Nicolae 2011a) - procesul de eroziune morfofonologică care caracterizează tranziția de la latină la limbile romanice se traduce, din punct de vedere tehnic, ca slăbire a instanțierii paradigmatice (Schifano 2015a), fapt care conduce la verificarea trăsăturilor de morfologie prin deplasare sintactică • analiza românei vechi adaugă o nouă intrare în tipologia fenomenului V2 romanic: satisfacerea constrângerii V2 prin deplasarea grupului verbal • atât deplasarea verbului la C, cât și deplasarea joastă a verbului pot fi explicate prin surse latinești • relația dintre textele vechi românești și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintactice străine, am identificat două situații relevante: - există calcuri parțiale de structură, care nu respectă regulile sintaxei vechi, însă care se grefează imperfect pe opțiuni sintactice ale limbii vechi (e.g. inversiunea la dreapta negației, grefată pe disponibilitatea enclizei pronominale în româna veche); unele fenomene de contact pot consolida, de fapt, opțiuni din gramatica limbii-țintă (encliza pronumelui reflexiv din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limbii vechi (e.g. inversiunea la dreapta negației, grefată pe disponibilitatea enclizei pronominale în româna veche); unele fenomene de contact pot consolida, de fapt, opțiuni din gramatica limbii-țintă (encliza pronumelui reflexiv din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pronominale în româna veche); unele fenomene de contact pot consolida, de fapt, opțiuni din gramatica limbii-țintă (encliza pronumelui reflexiv din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre, ca efect
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dintre manifestările gramaticii V2 în româna veche este encliza pronumelor clitice) - încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre, ca efect al imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de două sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
încercarea de imitare a topicii străine prin exploatarea unor opțiuni de topică specifice românei determină uneori încălcări ale interpretărilor pragmatice cu care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre, ca efect al imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de două sisteme de auxiliare primul dintre acestea, caracterizat prin faptul că auxiliarul marchează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca efect al imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de două sisteme de auxiliare primul dintre acestea, caracterizat prin faptul că auxiliarul marchează valori de mod (și modalitate), a fost păstrat în trecerea de la româna veche la româna modernă; cel de-al doilea sistem, în care auxiliarele au o structură morfologică complexă și marchează atât modul (și modalitatea), cât și timpul, a fost eliminat diacronic - fenomenul eliminării formelor din cel de-al doilea sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de două sisteme de auxiliare primul dintre acestea, caracterizat prin faptul că auxiliarul marchează valori de mod (și modalitate), a fost păstrat în trecerea de la româna veche la româna modernă; cel de-al doilea sistem, în care auxiliarele au o structură morfologică complexă și marchează atât modul (și modalitatea), cât și timpul, a fost eliminat diacronic - fenomenul eliminării formelor din cel de-al doilea sistem de auxiliare este surprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Universității din București. Dragomirescu, A. 2012. "Verbul" [secolul al XIX-lea], în: SILR 2012: 185-222. Dragomirescu, A. 2013a. Particularități sintactice ale române în context romanic. Supinul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Dragomirescu, A. 2013b. "O schimbare parametrică de la româna veche la româna modernă în sintaxa formelor verbale compuse cu auxiliar", Limba românăLXII, 2, 225-239. Dragomirescu, A. 2013c. "Complex Predicates", în: GR 2013: 191-201. Dragomirescu, A. 2014. "The Syntax of Compound Tenses and Scrambling in Old Romanian", comunicare la SyntaxLab
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Dragomirescu, A. 2012. "Verbul" [secolul al XIX-lea], în: SILR 2012: 185-222. Dragomirescu, A. 2013a. Particularități sintactice ale române în context romanic. Supinul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Dragomirescu, A. 2013b. "O schimbare parametrică de la româna veche la româna modernă în sintaxa formelor verbale compuse cu auxiliar", Limba românăLXII, 2, 225-239. Dragomirescu, A. 2013c. "Complex Predicates", în: GR 2013: 191-201. Dragomirescu, A. 2014. "The Syntax of Compound Tenses and Scrambling in Old Romanian", comunicare la SyntaxLab, Universitatea din Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Enciclopedic Gold. Gheorghe, M. 2013. "The Structure of Complex Clauses. Subordination. 10.1 Argument clauses", în: GR 2013: 466-473. Gheorghe, M. 2016. "Polar and Wh-interrogatives. Indirect Interrogatives. Exclamatory Constructions", în: SOR 2016 (sub tipar). Gheție, I. 1975. Baza dialectală a românei literare. București: Editura Academiei. Giorgi, A., Pianesi, F. 1997. Tense and Aspect. From Semantics to Morphosyntax. New York / Oxford: Oxford University Press. Giurgea, I. 2011. "The Romanian Verbal Cluster and the Theory of Head Movement", în: J. Herschensohn (ed.), Romance linguistics
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nominativului în poziție postverbală, dublarea clitică a obiectului direct și indirect, marcarea diferențială a obiectului direct. 1 Asupra analizei gerunziului, în cazul căruia encliza era aproape generalizată (v. Niculescu 2014; Nicolae și Niculescu 2015, 2016), ne vom opri în §III (româna modernă) și §IV (româna veche). 2 Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumenteză explicit pentru deplasare V-la-FOCUS; vom arăta în capitolul 4 că deplasarea la Focus ridică o serie de probleme distribuționale pe care deplasarea V-la-FIN
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dublarea clitică a obiectului direct și indirect, marcarea diferențială a obiectului direct. 1 Asupra analizei gerunziului, în cazul căruia encliza era aproape generalizată (v. Niculescu 2014; Nicolae și Niculescu 2015, 2016), ne vom opri în §III (româna modernă) și §IV (româna veche). 2 Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumenteză explicit pentru deplasare V-la-FOCUS; vom arăta în capitolul 4 că deplasarea la Focus ridică o serie de probleme distribuționale pe care deplasarea V-la-FIN (în general acceptată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast". 4 Poletto (2014: §1.2.1) distinge structurile AUX - SUBIECT - VERB LEXICAL din italiana veche de structurile cu dislocare / interpolare din italiana veche, din portugheza veche (Martins 2002) (și, putem adăuga, din româna veche, v. Dragomirescu 2013b): în aceste structuri, spre deosebire de alte construcții cu dislocare analizate în Poletto (2014: cap. 2), subiectul ocupă poziția [Spec, TP], iar auxiliarul se deplasează în domeniul C, la stânga subiectului, satisfăcând astfel regula V2. 5 Ledgeway (2008) demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din urmă fiind limitate la câteva atestări), care se explică prin aceea că prima clasă reprezintă un calc de structură parțial (se importă doar encliza pronominală, pe când negația, auxiliarele și complementizatorii apar în poziția lor canonică conform regulilor sintactice ale românei, v. §§III; IV.2); în schimb, structurile din a doua clasă nu reproduc întocmai un model străin, ci sunt doar încercări nereușite de imitare a sintaxei slavone; v. și §IV.5.1. 8 Structurile cu dublă realizare clitică și auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și auxiliar postpus (i) sunt foarte rare, din motive care vor fi explicate în §IV.5.1. (i) Griji meluatu-me-aude greșiții ce lasă leagea ta. (PH.1500−10: 104r) 9 "Trăsăturile sintactice ale limbii vechi relevante pentru specificitatea tipologică a românei trebuie căutate mai ales în textele originale" (Stan 2013: 22); v. și observația lui B. P. Hasdeu ([1878] 1937: 13): "Nu în traduceri trebuie căutat graiul viu al unui popor". 10"[A] major change occurred between the early 15th century
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]