17,708 matches
-
barbă de marinar descins parcă direct de pe ilustratele cu matrozi și pirați din alte vremuri. Cei care-l cunoșteau nu se mai mirau de strigătul lui, sintagma cu pricina, „Ahoe” fiind de multa vreme atribuită, ca poreclă, personajului care o rostea: poetul Tudor George. Vara, în gradina amintită, ori iarna, în local, bardul era o prezență întrucâtva ciudată, mai ales prin felul de a se manifesta: uneori, în toiul celei mai pașnice conversații cu cei de la masa lui izbucnea, adresându-se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-l porți!/ Fii demn de gestul tău, de stirpea ta!/ Fii demn de bărbătia-ți! Sus! în șa!// La botde -cal, mai toarnă-i tejghetare!/ Bețivii mor ca arborii-n picioare!// în Polluctum, sau banchetul de adio (Suprema cuvântare ce-aș rosti-o) Tudor George notează: „De două ori mi-i lumea, azi, mai dragă;/ Odată, fiindcă mi-nvestirăți harul!/ Al doilea: că zeii mă deleagă/Să fiu și ncoronatul și Pindaru;!// De-i scrisă, astăzi, clipa cea divină/ La „Roata Lumii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
munca ocupă locul cel mai important în viața omului. Ea trebuie exersată din copilărie și mai departe pentru formarea personalității și a identității adultului. Munca este o condiție a existenței, dar și o dovadă a sănătății noastre fizice și sufletești. Rostim rugăciuni pentru sănătate, ne dorim sănătate pentru a putea munci. Omul harnic este pregătit în orice moment pentru muncă. Astfel el ajunge să fie mulțumit și să se bucure de ceea ce a realizat, iar momentul cel mai fericit este tocmai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tinerilor această posibilitate, nu ajută la reducerea șomajului. Unii tineri se angajează pe posturi care nu corespund studiilor făcute, calificării lor, alții nu găsesc nici astfel de posturi. Cuvântul „Job” s-a internaționalizat, a ajuns un cuvânt prețios și este rostit ca o rugăciune de către tinerii veșnic în căutarea lui. Poate ar fi momentul unei reevaluări serioase și grabnice a situației și găsirea tot atât de grabnică a soluției? Societatea modernă a suferit o mare schimbare și este necesară găsirea soluțiilor, cu scopul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trezesc reacții și provoacă unele corecții din partea cititorilor: cîte un românofon precizează că n-a auzit niciodată de urarea "Sărbători vesele". Sînt și liste "profesioniste", care folosesc riguros semnele diacritice și oferă chiar posibilitatea de a asculta textul urării românești rostit corect, de un vorbitor nativ (de exemplu, Crăciun fericit și un an nou fericit! pe site-ul omniglot.com). Sînt și alte surprize: apare uneori în lista limbilor aromâna, cu glotonimul tradus corect (aromanian, aromunian) sau fantezist (aromanche). Urarea aromânească
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
Dimisianu și Gabriel Chifu, a acordat următoarele premii: Opera OMNIA - Eugen Simion; Premiul pentru Proză - Ștefan Agopian; Premiul pentru Critică literară - Dan Cristea și Gabriel Coșoveanu; Premiul pentru poezie - Paul Aretzu; Premiul pentru literatură tânără - Anton Jurebie. Despre laureați au rostit laudatio, în ordine: Cătălin Davidescu, Gabriel Coșoveanu, Ioan Lascu, Bucur Demetrian, Marin Beșteliu, Ioana Dinulescu, Luminița Corneanu. Trofeele centenarului au fost realizate și oferite de artistul plastic Mihai }opescu. Seara s-a încheiat cu un dineu găzduit de restaurantul Hotelului
Centenarul revistei "Ramuri" by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11044_a_12369]
-
susținut că, deși am avut ,greșeli" și s-au săvîrșit ilegalități, ,mersul a fost mereu ascendent", n-a fost influențată ,direcția de înaintare" etc. Dar aici, socotește Victor Iancu, nu e decît ,o judecată strîmbă și reductoare". Cei ce se rostesc așa se întemeiază exclusiv pe cîteva procente ale creșterii economicului: , Nu contează involuția politicului, degradarea morală, ruinarea culturii etc. Contează numai procentele de creștere economică, obiectivele industriale construite, sporul producției de oțel și ciment. Așadar, pentru aceștia nu contează omul
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
vii, deși n-o spuneau nimănui, nici chiar răbdătoarei perechi care-l îngrijea. Eu, suspicios din fire, vrând să aflu adevărul din prima mână, înainte de a intra în salon, avusesem o scurtă discuție cu un doctor pe care-l auzisem rostind ceva în italiană (era jumătate grec, jumătate italian, ca și prietenul meu Katraro). I-am oferit o țigară italienească, ca să creez astfel un climat de familiaritate, și l-am întrebat dacă bolnavul avea speranțe să se mai întoarcă acasă. A
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
auzul cuvântului Nobel fața lui Kavafis s-a luminat, expresia i s-a schimbat, o bucurie s-a întins în jurul ochilor. Nu știu de ce (dacă era din superficialitate sau din prostie) Katraro a continuat spunând că respectivul profesor ar fi rostit acea frază într-o tavernă, fiind într-o stare de prea bună dispoziție. Kavafis n-a făcut nici un comentariu, nici n-a părut deranjat, ci a luat o foaie de hârtie și-a scris: ,Adevărul iese din gura copiilor și
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi/ Inel cîntător îți dăruiesc,/ să nu mă
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
se simt încă amenințate; apariția NATO-ului, o alianță defensivă a țărilor cultivând spiritul european, s-a datorat pericolului pe care-l reprezenta Uniunea Sovietică pentru lumea liberă. Paul Henri Spaak, primul ministru al Belgiei la acea dată, avea să rostească un important discurs la 28 septembrie 1948, la a treia sesiune a adunării generale a Națiunilor Unite când i-a lansat șefului delegației sovietice, Vâșinski, printre altele: ,Delegația sovietică nu trebuie să caute explicații complicate pentru politica noastră. Știți care
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
fi copil constituise o scuză ideală și, într-un fel, ea persistase în ideea că încă ar fi: de pildă, cînd îi răspunsese lui Peter că nici nu se gîndise vreodată dacă s-ar putea mărita cu Clyde sau nu, rostise adevărul; în mintea ei, căsătoria era o problemă a oamenilor mari: căsătoriile aveau loc mult mai tîrziu, cînd viața devine cenușie și sobră, în timp ce viața ei încă nici nu ncepuse; deși acum, văzîndu-se în oglindă, întunecată și palidă, înțelesese că
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
atunci cînd este trăită cu o minimă consecvență, dă oricărui om o elementară și obligatorie viziune asupra lumii. Intensitatea cu care același om își trăiește emoția pe care însăși ficțiunea i-a provocat-o este cea care îl îndreptățește să rostească cuvîntul: credință. Credința este gradul de aderență sufletească la imaginea dominantă din mintea unui om. Iar gradul în care credem într-un ideal este cel care ne configurează etica noastră în lume. Căci nu se poate închipui o etică fără
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
inversată, trecută în înveninare și blasfemie. Dar nu peste tot rețeta despărțirii e atît de înverșunată. Vasile Dan înțelege a lua distanțe față de cruda realitate cu concursul scriiturii elaborate, cu excentricitatea compensatoare a imaginii. Avînd aerul a defila provocator, se rostește prețios, pe alocuri fastuos, ca și cum și-ar bomba pieptul acoperit cu decorațiile imaginilor: ,să zboare fără aripi precum apa/ să alerge fără picioare precum vîntul/ să citească precum un analfabet textul/ nescris dimineața" (Cîntec). Sau: , cum fuge vîntul pe o
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
e cu toate acestea stăruința în climatul concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu adormi/ esențialul nu ți l-am spus încă/ pentru Dumnezeu/ ține-ți ochii deschiși.// sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
și curajoase făcute de comentatori - între care Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu sau Cristian Pârvulescu - au persistat totuși indiciile unei confuzii. Nu puțini au forțat aparențele comparației islam versus creștinism. Având acces facil la silogistică, dl Cristian Tudor Popescu și-a rostit gândul: ,Nici creștinilor nu le-ar plăcea o caricatură în care Iisus ar aprinde cu mâna lui un rug al Inchiziției." Această premisă minoră ar putea părea justă, dacă un minim exercițiu de memorie n-ar sfida pripeala concluziei. Nu
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
sub pseudonim a făcut liste negre cu intelectualii români care ar trebui executați. Nefericita poetă basarabeancă și-a irosit prestigiul. Cu cîțiva ani în urmă numai un sfert din insultele descalificante pe care acest așa-zis bărbat politic le-a rostit la adresa ei ar fi produs o furtună de proteste în presa de la București și de la Chișinău. Poeta, care s-a înregimentat în partidul acestei făcături literare, și-a pierdut între timp aura de conștiință națională a Basarabiei. Nu mai e
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]
-
se face că e mai frate cu românii de la putere decît cu cei din opoziție. Vieru, deloc naiv, se dă după rezultatul votului democratic, cu aerul cuiva care nu știa că fratele Păunescu și celălalt frate, căruia nu i-a rostit numele, sînt rău priviți în lumea literară. Spre deosebire de Leonida Lari, Vieru nu s-a băgat în politica activă din România, deși a primit nenumărate invitații dinspre toate partidele parlamentare de atunci. Impetuoasa poetă Lari s-a înscris la țărăniști. Iar
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]
-
ei, încît, pe bună dreptate, nu mai simte nevoia să o demonstreze. Teoria în cauză este doctrina creștină a adevărului revelat și a persoanei dumnezeiești a lui Iisus Hristos. Astfel, toate criticile pe care Berdiaev le face ideologiei bolșevice sînt rostite în numele acestei învățături. Cu alte cuvinte, ca să combați o teorie trebuie să ai o alta în lumina căreia să o ataci pe prima, și tocmai de aceea poziția de pe care Berdiaev își formulează diatriba anticomunistă este cea a creștinismului pravoslavnic
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
s-a putut apropia niciodată. Era egoist, nu iubea pe nimeni, în afară de familie. Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Eminescu în Blaj, - Amintiri de-ale contemporanilor - culese de Dr. Elie Dăianu, Sibiu 1914, la care se mai adaugă unul asemănător cu cel numit de Miron Costin în celebra Predoslovie la "De neamul moldovenilor": mâhnirea față de ocara pe care o rostiseră despre obârșia românilor doi obscuri cronicari. Știut este că la Blaj apăruse cu câțiva ani înainte cartea lui șAl. Gramaț - Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891 - un pamflet antieminescian ale cărui pagini l-au îndurerat pe Dăianu. Dacă este de
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
manele când tai ceapă... Iartă-mă, da' zău, n-ai nici un pic de respect față de domnu' Guță... Chestiuni familiale - no comment... Și, cum spuneam... De exemplu, într-una din seri: bate la ușă (minunea minunilor în cazul lui Haralampy...), intră, rostește un salut cu voce scăzută și urmărim împreună, cu respect, timp de câteva minute, emisiunea "Știrea zilei" de pe "Antena 3"... Era, totuși, în seara zilei de 25 octombrie, ziua armatei, a demisiei, a decretului de numire...), unde, apropo de toate-acestea
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
dreptul de a vorbi la microfon. Președintele de ședință invocă lista celor deja înscriși, pe care nu figura numele său. Generos, Ceaușescu intervine: "Dă-i cuvântul..." Sala nu bănuie nimic. Era a cincea zi a Congresului și până atunci se rostiseră milioane de propoziții anoste, atent periate de secția de propagandă a partidului. Ajuns la microfon, Constantin Pârvulescu începe prin a-și prezenta biografia: "Tovarăși, am împlinit anul acesta 60 de ani de când sunt membru de partid." Evident, sala reacționează cuprinsă
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
Satisfacție în prezidiu, satisfacție și în uriașa sală ticsită cu "organe" mai noi, dar de nădejde. Ceea ce urmează e, însă, mai puțin obișnuit. Pe măsură ce bătrânul vorbește, activiștii încremenesc, incapabili, preț de câteva minute, de cea mai mică reacție. Pârvulescu își rostește, fără să pară intimidat de nimic, discursul: "Tovarăși, am fost uimit cum s-a desfășurat pregătirea acestui Congres și însăși Congresul. Cum se poate, tovarășe, când la acest Congres, unde sunt atâtea probleme foarte importante de discutat și multe lipsuri
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
în istoria partidului nostru și în istoria partidelor comuniste. De ce Ceaușescu se sustrage ca să fie ales membrul Comitetului Central și din cadrul membrilor Comitetului Central să fie reales? De ce? Pentru că Ceaușescu se sustrage controlului partidului." Astfel de cuvinte nu mai fuseseră rostite, la nivelul conducerii partidului, din perioada luptelor atroce pentru putere între diversele grupe fracționiste. Nimeni nu îndrăznise, până atunci, să-i aducă, în public, lui Ceaușescu astfel de imputări. Loviți în moalele capului, activiștii amuțiseră. Abia când Pârvulescu face o
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]