4,482 matches
-
el. Așa mă-ntâmpină acuma de fiecare dată când vin. — Am fost la muncă, Charlie, tu unde crezi c-am fost? am zis io. — Ai terminat acum trei sferturi de oră, a zis el. — Știam, am zis io. M-am săturat să-i zic io lui fiecare mișcare pe care-o fac. Întâmplător băusem repede o gură de cafea neagră cu Denisha la cantină, că mă uscasem de tot după ce-aranjasem pe rafturi, da’ n-aveam să-i zic lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vâre chestia-n mine, ajunsesem să mă gândesc la el mai mult ca la un prieten decât la altceva în ultimele câteva săptămâni. Sau mai mult ca la cineva din familie, de fapt, că de obicei de prieteni nu te saturi până-n gât, da’ cei din familie poa’ să te calce pe nervi, nu? Și Charlie făcea chestia asta. Mai ales că fusese așa morocănos și nefericit și din astea. Doar că - dacă mă gândesc acuma - erau la fel de multe șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și vorbind cu ea în oglindă. — Ca de obicei, presupun. Poate o idee mai deschis în față? Luă și ultima înghițitură de cafea, apoi își lăsă capul pe spate sprijinindu-l de pieptul lui. Oftă. — Sunt plictisită, Gilles. M-am săturat de toți bărbații, de atâtea nume și chipuri pe care nu trebuie să le încurc. Să nu mai zic de produse! Baia mea arată ca o farmacie. Găsești în ea atâtea spume de ras și săpunuri că mi-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
toți cei de la editură cred că sunt mult prea neexperimentată să mă ocup de cartea ta. Jesse goli ceașca de cafea. — Dar tu, tu ce crezi, dragă Leigh? întrebă el cu un surâs în colțul gurii. — Cred că te-ai săturat de tot rahatul ăsta. Nu știu de ce ai dispărut în ultimii șase ani, dar presupun că a fost ceva mai important decât nenumărate petreceri sau ce mai zic gurile rele. Cred că vrei un nou început și un editor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întâmplă cu noi? Vocea lui deveni mai moale, mai blândă. Serios, cred că ar trebui să discutăm despre asta. Leigh inspiră adânc și exhală tăcută. Se străduia să rămână calmă, deși îi venea să urle Nu, nu, nu! M-am săturat să discut despre asta. Hai să nu mai discutăm deloc. N-am putea să povestim cum a fost azi și să ne vedem de treabă? Te rog, nu-mi fă asta! Apoi zise: — Ce vrei să spui, Russ? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de fructe. Cum de vorbești engleza atât de bine? Și te rog scutește-mă de chestia aia că “americanii sunt singurii care nu învață limbi străine”. — Dar e adevărat, a protestat Rafi. — Bineînțeles că e adevărat; doar că m-am săturat să tot aud. Deci? Cum ai învățat să vorbești așa? El a ridicat din umeri și a părut puțin rușinat. — Maică-mea e americancă. L-a cunoscut pe tata când a plecat să-și facă studiile în străinătate, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și porni să alerge pe lîngă acesta. — Fără mamă, fără tată... Jim ura biciușca de călărie, dar Îi plăcea claxonul Packard-ului. Cel puțin, acesta acoperea zgomotul tunurilor sau urletul sirenelor care anunțau raiduri aeriene la Londra și la Varșovia. Se săturase pînă peste cap de războiul din Europa. Jim se uita la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să stau Închis În casă ca un popândău, să mă spânzur ca un prost, să fac ce? Ce să fac? Să mor? Nu! Ies la pădure, mă dărâmă și când oi veni acasă poate-i pusă jos, că m-am săturat, și țac, mă mut și eu la garsonieră. Îmi dă și bani, Îmi duc și eu bătrânețile. Sunt bolnav și bătrân, nu mai sunt crai, gata! Lăsați-mă În pace, nu vedeți că sunt bolnav? Sunt bolnav și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru copii, și nu decorațiunile interioare. În plus, Își aducea și ea contribuția pentru un comerț cinstit. Cupluri trendy, oarecum obsedate de ideea de cereale integrale, cu pantofi dubioși, vegetarieni și Îmbrăcați În pulovere În culorile curcubeului, nu se mai săturau de hainele guatemaleze - mai ales salopetele pentru copii, pe care Ruby le luase special pentru că i se părea că țesăturile multicolore aratau la fel de grozav pe nou-născuți, ca și pe copiii mai mari. Împreună cu hainele, Ruby vindea dream-cathchere1 din sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
economisești plata taxelor, nu merită osteneala. Ronnie remarcă că el părea extrem de normal și cu picioarele pe pământ pentru Sylvia. —Ai dreptate. Ce ciudat, nu m-am gândit la asta. — Cred că În mod subconștient ai decis că te-ai săturat să mai Încerci să-l schimbi. Și, arată bine? Întrerupse Ruby. Da, da. Sylvia rânji. —E Înalt și slab cu niște ochi albaștri spălăciți extrem de frumoși. Și e ceva serios? Întrebă Ronnie. Devine. Ronnie Întrebă câți ani avea. Sylvia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
perfect asortate cu șuvițe Fulham ultimul răcnet, genți Fendi și cizmele Ugg. Erau un grup vorbăreț, destul de prietenos totusi, și, ca să fie obiectivă, se gândi Ruby, nu erau mai puțin nerăbdătoare decât alte viitoare proaspete mămici. Nu se mai puteau sătura de sfaturile lui Ruby cu privire la sutienele pentru gravide, camerele video pentru supravegherea bebelușilor sau scaunele de mașină pentru sugari. Singura dată când conversația a devenit puțin searbădă a fost atunci când a Încercat să pună În discuție problema scutecelor din material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la pian - zise Antonio, scuturându-se de amintiri și doruri. — Pian! La ce bun? - întrebă Liduvina. — La ce bun? Păi tocmai asta îi e tot farmecul, că nu servește absolut la nimic, adică nu-i de nici un folos. M-am săturat de servicii... — De-ale noastre? — Nu, nu de-ale voastre! Și în plus pianul servește la ceva, da, servește..., servește ca să umple de armonie căminele și ca ele să nu devină scrumiere. — Armonie! Și asta cu ce se mănâncă? — Liduvina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum ziceți, să mă împiedicați să mă sinucid. Bine, destul! Destul! - am exclamat el, lovind cu pumnul în masă -. Taci din gură! Nu vreau să mai aud alte obrăznicii!... Și încă din partea unei creaturi ale mele! Și întrucât m-am săturat și nici nu mai știu ce să mă fac cu tine, hotărăsc chiar acum nu să te sinucizi, ci să te ucid eu însumi. Ai să mori, așadar, și curând încă! Foarte curând! — Cum? - exclamă Augusto speriat -. O să mă lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
voia nimeni să audă de asta. Unde ai fost, ce ai văzut, toate astea nu or să te facă plăcut oamenilor. Fusese adevărat cu zece ani în urmă. Și astăzi era și mai adevărat. Cu excepția Annei. Lumea nu se mai sătura de Anne. Susan Strasberg privea din paginile lucioase a cel puțin șase reviste, chiar și de pe coperta revistei Life, cu chipul palid, ochii luminoși, părul lucios. Anne trebuie să fi arătat foarte bine pe atunci. Cu toții trebuie să fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
într-adevăr am făcut-o? Tocmai v-am spus că am făcut-o. Nu i-am mai spus nimănui altcuiva. Nu i-ați mai spus nimănui altcuiva. Nici celorlalți cu care ați fost în acea noapte. —V-am spus. Se săturaseră. Plecaseră. —Dar în lagărul DP? Poate că ați amintit-o în timpul evaluării psihologice? — Sunteți nebun? Credeți că aș fi intrat în țara asta dacă le-aș fi spus? — Deci nimeni nu ar fi putut să vă fure povestea? Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
picior. În cele trei zile petrecute Într-un spital franciscan, se interesă cum putea trece la creștinism. Tatăl Nicolei, vizitându-l la spital pentru a-și cere iertare, se oferi să-l ajute să se convertească. Între timp, Nicole se sătură de tatăl ei și se refugie mai Întâi la sora sa din Madrid, apoi la cumnata sa din Malaga; iar el, murdar, disperat și neras, se repezi pe urmele ei prin trenuri și autobuze prăfuite, până i se terminară banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copii, și Închiriem o vilă fără etaj la Elat. Zece ani mai târziu vindem casa părinților lui și cumpărăm vila. Sâmbătă seara se adună de obicei la noi trei-patru perechi de prieteni. Nu ezita să mă oprești, Efraim, dacă te saturi să asculți. Poate că intru În prea multe amănunte? Apoi persoana asta de nădejde e numită adjunctul șefului secției. Începe să primească acasă pacienți particulari. Așa că visul casei și al grădinii din Mevaseret Începe să devină real. Ajungem amândoi specialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acest caz, spuse Fima, stăpânindu-și cu greu un nou val de furie, o poftă nebună să-i tragă o palmă acestei creaturi șirete și obraznice, În acest caz, n-ai decât să te plictisești singur. La revedere. M-am săturat de tine. Dar În loc să plece, trase cu putere din raft prima carte care-i căzu În mână. Era un volum portocaliu, În limba engleză, despre istoria Alaskăi În secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Se trânti pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
european. Vor să devină Iisus Hristos. Vor să le dea creștinilor o lecție despre cum se Întinde al doilea obraz. Îi iubiți pe dușmanii noștri și Îl urâți pe Uri Țvi, până și pe sfântul serafim. Dar noi ne-am săturat deja până peste cap de faimosul umanism european. Am simțit deja din plin pe pielea noastră gustul civilizației tale occidentale. Am gustat-o din plin, de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și cu spatele la mine și la cameră. Ți-am spus de o mie de ori că nu suport asta. Problema mea, știu. —Ce-i cu tine, Fima? Uneori ești de-a dreptul ridicol. Nu făceam decât să trag perdelele, m-am săturat să tot văd ploaia asta. N-avem nevoie să căutăm altă insulă. Bikini e perfectă. Știi cumva care e partidul de guvernământ În Nicaragua? Fima avea răspunsul pe vârful limbii, dar În clipa aceea se auzi din spatele ușii Închise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se umpluse. Fima trase din nou apa, reușind să elibereze un alt jet intermitent, care se opri de Îndată ce apa Încetă să curgă. Simți cum urca furia În el gândindu-se ce eforturi enorme investise timp de treizeci de ani ca să sature toate poftele și să Împlinească toate capriciile acestei reptile răsfățate, egoiste, corupte, nesățioase, ce te transformă Într-un vehicul al cărui rost este numai și numai să te facă să călătorești din femeie În femeie, pentru ca la urmă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să-mi creezi complexe de vinovăție Întrebându-mă ce fel de părinți suntem și să-i bagi lui Dimi În cap tot felul de păsărele bolnăvicioase precum cele care Îți zboară ție prin cap. Ajunge. Am terminat. M-am săturat. Nu mai veni aici, Fima. Trăiești aparent singur, dar te lipești tot timpul de alții. Eu sunt exact invers, toți se lipesc de mine cu toate că singurul lucru pe care Îl doresc cu-adevărat e să fiu lăsată În sfârșit singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dădea din umeri și spunea că nu avea bile și, în plus, trebuia să „dea o mână de ajutor“. Mereu trebuiau să „dea o mână de ajutor“, „să târguiască“, două lucruri care-mi erau cu totul străine, până când m-am săturat să tot fiu singur și m-am oferit să ajut la „ajutat“. Când am pus mâna pe coada unei lopeți și am înfipt iar și iar tăișul în pământul argilos, am înțeles că acest ajutor era pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țările unde e prea puțină mâncare ar obține recolte bogate. Noi înșine nu am mai avea nevoie de nimic, deoarece chimia va produce o pilulă - așa scria în Hobby - care ar deține suficiente substanțe nutritive și minerale care să te sature pentru o săptămână. În curând nu va mai trebui să fim dependenți de programul nostru alimentar, nu va mai trebui să ne strângem laolaltă în jurul mesei, nimeni nu va mai fi obligat să gătească, poate doar la sărbători sau fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]