4,384 matches
-
de a depăși obstacolele. Zeitate: Shri Ganesha. Namaskar - formă supremă de respect acordată unei zeități sau unui sfânt exprimată prin îngenunchiere, aplecarea corpului în față și lipirea mâinilor pe sol în semn de recunoaștere și abandon total. Namaste - formă de salut și de respect adresată cuiva prin împreunarea palmelor la nivelul pieptului și o ușoară aplecare în față. Navaratri Puja - puja dedicată puternicei zeițe Shri Durga, cea care rezidă la nivelul chakrei Anahat centru. Nazat (limba rusă) - înapoi. Negativitate (energie negativă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
poetului nu apar și, în fond, nu există decît după rătăcirea, după exilul pe care poetul trebuie să le trăiască departe. Numai că după ce ai plecat dincolo de țară, de casă și de pămînt printre străini întorcîndu-te, vezi țara ca un salut de lumină, casa ca o măsură a păcii, pămîntul ca o bucurie a ființei. Peregrinul nu pleacă decît pentru a se întoarce și, întorcîndu-se, învață a trăi, a spune, a face și a muri". Prin această grilă, criticul de la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
realist-socialiste. Cuvîntul președintelui de onoare (pe atunci și președinte al Marii Adunări Naționale echivalentul comunist al Parlamentului de astăzi) va direcționa ploaia de rapoarte, corapoarte și cuvîntări ale delegaților prezenți. După deschiderea de către Mihail Sadoveanu, tovarășul Miron Constantinescu va rosti salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Congresului Scriitorilor din R.P.R. După plecăciunile de rigoare către literatura sovietică, inspiratoare a scriitorimii române, iluminată totodată de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că nu suntem de la poliție, râde Fernic. Suntem și noi niște băieți cu chef de distracție. Și nici bine nu termină de zis, că din întuneric apar pe stradă doi țigani, să le blocheze calea. Încotro, prieteni ? sare cel din dreapta. — Salut, băieți ! îi ia repede Fernic, care știa cum stau treburile. Am venit să ne băgăm și noi la o cursă la nea Știrbu. Poți să-l chemi, că mă știe, am mai fost de atâtea ori. Și am adus doi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
recunoscut de un colonel și trimis la Cazinoul Militar, pentru a cânta la banchetele și petrecerile Armatei. Asta va face Cristi trei luni, ceea ce știa el cel mai bine, va cânta ; singura sa cunoștință dobândită la așa-zisa instrucție fiind salutul milităresc. — Am înțeles că viziunile dumneavoastră politice libertine, ca de altfel ale oricărui artist care se respectă, v-au adus câteva probleme în penitenciarul de la Jilava. Prefer să nu discut despre acea scurtă perioadă și, chiar mai bine, să o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și eu spre pădure, atras de întuneric, ca întotdeauna. Iar pala de vând se abătu asupra mea, un vând care părea... feroce. Nu există alt cuvânt. Era un vânt feroce. - Salut, întuneric, prieten vechi... Cuvintele cântecului îmi apărură în minte dându-mi sentimentul că spărsesem o barieră. Am închis ochii. Am realizat subit cât de singur eram. (Dar așa călătorești, șopti vântul, așa ai vrut să trăiești.) Am deschis ochii tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Te urăsc“ de noaptea trecută se topise și-mi venea greu să nu mă zgâiesc la el suspicios - dar cât din toate astea îmi aparținea și cât îi aparținea lui Robby? A urmat o liniște plină de semne de întrebare. - Salut, zise Robby. Cum a fost? Nu știam ce să spun. Devenisem tatăl meu. Robby se afla în locul meu. Mi-am văzut propriile trăsături în el: părul blond-castaniu, fruntea lată, încruntată, buzele groase ușor țuguiate ca urmare a gândurilor și anticipării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe scaunul acela de pe verandă până ce familia mea a dispărut din bucătărie și-am auzit Range Rover-ul demarând, iar în momentul în care stropitoarele automate s-au declanșat pe peluza din fața casei am fugit înăuntru. Am dat din cap a salut când am trecut grăbit pe lângă Rosa, care făcea curățenie în bucătărie, apoi era să mă ciocnesc de Marta chiar la ușa biroului meu - detaliile specifice ale conversației noastre nu mi le mai amintesc; singura informație importantă era plecarea lui Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
surpriză, care mi-a produs sentimente amestecate. Poate că mata știi despre ce e vorba . Ai văzut, cred, din ziare, că În alte orașe se serbează cu fast semicentenarul școlilor și că Însuși tov. Ceaușescu le trimite mesagii calde de salut. La noi lucrează Încă... oculta . Salutări de la ai mei. Arată sărutări de mâini doamnei matale. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”29 decembrie 1972”> Iubite domnule Dimitriu, De mult nu mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai fost programate 2 conferințe, care din lipsă de auditoriu nu au mai avut loc). Prietenii mei, În frunte cu dl. Prof. ing. Nicolae Patachi, pe lângă mulțumirile lor de degustători ai informațiilor de elită despre cultura românească, Îți transmit entuziastul salut al Ardealului și amenință cu invadarea Moldovei, În sezonul estival 1978. Și În cele din urmă, eu Însumi Îți mulțumesc de 1001 ori (o șeherezadă a recunoștinței prietenești), dorind ca viitorul să ne acorde Îngăduința a decide asemenea Întâlniri. Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la Casa de America, situată pe Paseo de Recoletos, o zonă nu prea departe de hotel și pe unde am trecut aseară în plimbarea noastră. Organizatori: Primăria Madridului, Ministerul Educației și Culturii din Spania, Societatea „Nuevo Milenio”. Speech-uri de salut ale unor oficiali și mulțumirile politicoase ale lui Thomas Wohlfahrt pentru găzduire. La conferința de presă, spiritele se încing. Organizarea pare mai mult o improvizație decisă în ultima clipă - constată vorbitorii. Deranjează, mai ales, această disipare a scriitorilor prin hoteluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din ce în ce mai greu de stăpânit. Toată lumea aștepta cina, mesele erau întinse într-o sală alăturată și nerăbdarea generală putea fi înțeleasă. Nimeni nu și-a mai cheltuit banii mâncând în oraș, știind că va urma o recepție oficială. Seria cuvântărilor de salut este încheiată, la fel de lung și metodic, în germană (cu translator), de Thomas Wohlfahrt, din partea căruia observ - mai ales că nu e pentru prima dată - o plăcere psihanalizabilă de a ține discursuri, căci nu e vorba doar de obligațiile sale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
găsim o excelentă organizare. Orgoliul gazdelor de a se face remarcate pe traseul lui Literatur Express ne fortifică și nouă moralul, mai ales că la Paris, cum spuneam, ne cam „topiserăm” uneori într-un generos anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze e entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorii cehi și Fatos Kongoli, albanezul care a făcut studii de literatură la Moscova, onorează invitația. Printre reprize de cântec, ne salută o persoană din comitetul organizatoric și un responsabil pe probleme de cultură de la Primăria orașului. E bine că „salutul” gazdelor e scurt, pentru că suntem destul de obosiți și vrem să ajungem cât mai repede în camere... N-am mai fost la Moscova din anii perestroikăi, prin ’89, când am stat aici câteva săptămâni, trimis de Editura Literatura artistică să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de concedii. Sunt prezenți: Stan Terzie, președintele Asociației, poetul Vasile Țurcanu și - surpriză! - un fost coleg de-al meu de facultate, Ion Mihailiuc, ajuns consilier-consultant în aparatul Dumei de Stat din Rusia. Ambasadorul e într-o deplasare, dar ne transmite salutul său călduros. La masă, pentru că trebuie să precizez că „întâlnirea” are loc la o masă încărcată cu bucate, oferite „în bună tradiție moldovenească”, vorba gazdelor noastre, facem cunoștință și cu un oarecare domn State (nu e rudă cu Vasile State
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trasează sarcini și obiective de activitate. Aceștia, evident, pleacă rușinați capul și iau notițe... Întâlnirea demarează plicticos: vorbește cineva din conducerea orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu un cuvânt de salut care nu poate fi prea nou, pentru că a tot salutat în această călătorie președinți de țări și primari. Wolga Ipatava, scriitoare belorusă, colega noastră din Trenul Literaturii, introduce niște note polemice, vorbind despre necesitatea libertății de expresie și a reformelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Gazetă... Regman la Luceafărul lui E. Barbu (cu care eram în război declarat, cronică în care sunt pus alături sau în filiația celor mai mari - Faukner, Dostoievskiă, surpriză, N. Manolescu, pe care nu-l cunoșteam, în Contemporanul, o cronică de „salut literar”, plină de prospețime, de o vivacitate intelectuală și, mai ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei Călinescu, condusă de Șerban Cioculescu, cu critici și comentatori de marcă. A fost ca și cum o mână „abstractă” - ca într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făcut: tinerii de aici nu au unde munci și nici nu pot pleca în altă parte. Numărul pelerinilor și al turiștilor este de zece ori mai mic decât înainte de ridicarea zidului, iar lucrările de tinichigerie s-au împuținat. În ciuda incitantului salut de bun venit afișat de Ministerul Turismului israelian la intrarea în oraș, deasupra unei imense porți de fier culisante, Peace be with you cu un tupeu stupefiant -, creștinii nu sunt admiși decât în grupuri organizate; în afara câtorva excepții, pe care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oare astăzi, la vederea acestui parc spiritual, cu indicatoarele, aglomerările și parcările sale? Afectarea bigotă l-a găsit întotdeauna ofensiv, pus pe sarcasme și pe ironii. Părintele lui Homais merge până la a firitisi voltairianismul anusului său care sloboade un mic salut sonor la trecerea pe poarta Jaffa și la intrarea călare în Orașul Sfânt. 1850: patriarhia latină este restabilită, consulatele europene se instalează pretutindeni, săpăturile arheologice sunt reluate. Treizeci de mii de suflete în Ierusalimul anului 1880. Începe epoca steamboat-ului și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
astăzi cel de-al treilea oraș al Iordaniei, Irbid, la câțiva pași de frontiera siriană, unde Frații musulmani par solid implantați. Un om de contact iordanian mă conduce, împreună cu un membru arabofon al ambasadei, la un notabil important la care salut delegația organizației locale a Frăției întrunite cu această ocazie: câțiva șefi în vârstă, dar și cadre tinere înșiruite pe o canapea. Controlorul general, fostul președinte al Camerei Deputaților, doctori islamici în abayya cu keffieh-uri roșu cu alb (cele ale palestinienilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu promisiunea de fericire a Predicii de pe Munte. Vederea pe care o ai de pe treptele bisericii asupra întregii părți de nord a lacului te face să uiți până și salutul Ducelui afișat discret într-o absidă ca mulțumire pentru a fi patronat acest lăcaș de cult octogonal ridicat ca omagiu celor opt fericiri. Oricât de agnostic era, Mussolini și-a luat câteva precauții, fiind astfel cu un pas înaintea timpului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au murit oameni, din acele corturi. Tușgan tama răzbunătorul Urmașii lui Gengis-han și Tamerlan. Natura nu cunoaște decât viața și mișcarea; moartea nu-i pentru ea decât un popas de-o clipă. rugăciune mongolo-budistă: Om! Mani padme Hung! (budiști galbeni) Salut mare lama pe floare de lotus. ceacșiri pantaloni turcești ceadâr cort militar turcesc (verde va grâul) ceambur detașament de pradă (razzia) năvrapi tătari ceașâd spion ceașâtlâc spionaj cabanița domnească contăș cu ceaprazuri de fir și profimuri de samur. "Trimeteți doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului, cu aer biruitor. L-am mai zărit prin București, tot așa de fălos și biruitor. Nu m-am oprit și nu i-am vorbit. Ne salutam; chiar părea că așteaptă el salutul meu. De data aceasta, după ezitarea necesară, a salutat și s-a oprit el. M-a întrebat: Ce mai faci? (ca și cum habar n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
străin dându-i o picătură de lapte. Din clipa asta străinul devine membru al familiei și al tribului. De asemenea prietinia dintre războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]