7,856 matches
-
oct.: Ioanichie Olteanu - Învățămintele de aur • Idem, 1952: - în nr. 31 (304), 1 aug.: Eusebiu Camilar - Întâmplări: de pe Călmățui - în nr. 48 (321), 28 nov.: Geo Dumitrescu - Marea întrecere cu timpul. Scrisoare din Bicaz. ș.a. Reportaje de călătorie publicate în Scânteia, 1953 (selectiv): - în nr. 2795, 17 oct.: Zahana Stancu - Pe drumuri siberiene. Note de călătorie - în nr. 2800, 23 oct.: Traian Șelmaru - Prin capitala Cehoslovaciei; - în nr. 2806, 30 oct.: Petru Vintilă - Vis din Ural. - în nr. 2808, 2 nov
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
regulile jocului, dar asta s-a spus tot timpul. Există câteva teste - unul a fost testul Mircea Răceanu, care a durat foarte mult, din motive legate tocmai de continuități. E foarte greu să reabilitezi un om condamnat la moarte după ce Scânteia a publicat luările de cuvânt ale colegilor săi de la Ministerul de Externe În momentul În care s-a prelucrat cazul Răceanu; toți, inclusiv prieteni apropiați ai familiei lui Mircea Răceanu și ai soției sale, Mioara, aderau la și susțineau sentința
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
stătătoare, care face și desface marile Înțelegeri politice. În legătură cu ziarul Adevărul, trebuie probabil să reamintim faptul că, oricum ar sta lucrurile, e greu de spus că este un ziar cu totul și cu totul nou. Adevărul Își găsește ereditatea În Scânteia. De altfel, imediat după revoluția din decembrie 1989, vreo două sau trei numere s-au numit Scânteia poporului, avându-l ca redactor-șef pe Anghel Paraschiv, fost redactor-șef adjunct al ziarului Scânteia. Dumitru Tinu a fost multă vreme corespondent
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
oricum ar sta lucrurile, e greu de spus că este un ziar cu totul și cu totul nou. Adevărul Își găsește ereditatea În Scânteia. De altfel, imediat după revoluția din decembrie 1989, vreo două sau trei numere s-au numit Scânteia poporului, avându-l ca redactor-șef pe Anghel Paraschiv, fost redactor-șef adjunct al ziarului Scânteia. Dumitru Tinu a fost multă vreme corespondent internațional al ziarului, având misiuni foarte importante. Unica dată când am purtat o discuție profundă cu acesta
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
totul nou. Adevărul Își găsește ereditatea În Scânteia. De altfel, imediat după revoluția din decembrie 1989, vreo două sau trei numere s-au numit Scânteia poporului, avându-l ca redactor-șef pe Anghel Paraschiv, fost redactor-șef adjunct al ziarului Scânteia. Dumitru Tinu a fost multă vreme corespondent internațional al ziarului, având misiuni foarte importante. Unica dată când am purtat o discuție profundă cu acesta a fost În timpul vizitei lui Adam Michnik la București, În primăvara anului 1997, când Dumitru Tinu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
august și decembrie 1989, câteva luni - cred că Tinu a ținut un jurnal - a fost trimis de Comitetul Politic Executiv, respectiv de către Nicolae Ceaușescu, să facă rapoarte detaliate În legătură cu ce se Întâmpla În Polonia, care evident că nu apăreau În Scânteia, ci erau trimise conducerii partidului. Dacă voiai să raportezi onest despre ce se Întâmpla În Polonia, evident trebuia să vorbești despre Michnik și rolul său În mișcarea independentă și autoguvernată „Solidaritatea”. Evoluția lui Dumitru Tinu este foarte interesantă, ca și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
câteva texte critice semnate de Gr. Tăbăcaru (articolele Asupra originii simbolismului și Despre Bacovia), cât și, mai ales, din literatura publicată de revistă. Se disting, înainte de toate, o seamă dintre poemele lui Bacovia însuși. Între altele: Note de primăvară, Singur, Scântei galbene, Umbra, Amurg, Toamnă, Nocturnă, Plumb de iarnă, Fanfară. În A.c. sunt tipărite apoi câteva poezii inedite ale lui Ștefan Petică, privit ca un însemnat reprezentant al simbolismului românesc, din nefericire dispărut prematur (Cântece de seară, Între luptă și vis
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
iar Jacob spune: „Totul a avut loc în două mici ambuscade”. Când mama lui l-a surprins făcând o poznă, el spune „Încetul cu încetul, am cedat interogatoriului și am mărturisit”. Astfel, multe din amintirile sale din copilărie reprezintă primele scântei de curaj, anticipând aspectul asumării provocărilor de mai târziu, în calitate de soldat profesionist. Amintirea despre kibutz este, în orice caz, mai semnificativă decât toate celelalte, care apar mai târziu în relatarea lui, pentru că episodul înecului colegilor lui este cel care a
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o familie de țărani înstăriți, Maria (n. Simion) și Ion Albu. Tatăl a fost deținut politic la Canal. A. este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București (1957). După un șomaj de șase ani, funcționează ca redactor la „Scânteia tineretului” (1963-1964), apoi la „Viața românească”, până la pensionare (1995). A debutat cu versuri în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
trupul acela adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când revenea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Castilia secolului de aur și Buda corviniană. E vorba de un „instinct al focarului necesar”, cum îndreptățit se exprimă Andrei Brezianu, însoțind cum nu se poate mai bine argumentul lui Antonio José de Saraiva: „A cuprinde în inima vieții colective scânteia de lumină a logos-ului”. Însăși echivalarea ideii de Roma cu aceea de Europa nu ne poate lăsa indiferenți, cu atât mai mult cu cât știm acum ce semne distinctive, deschise deopotrivă universalului și naționalului, poartă cărturarul format pe malurile
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să omită, să încurce ilustrația. Să nu ne facem iluzii. Meseria de secretar este expusă greșelilor epocale, unele dintre ele fiind intrate deja în legendele și folclorul redacțional. Cea mai amuzantă mi se pare gafa comisă de organul de partid Scânteia. Cu puțin timp înainte de închiderea ediției, de la secția de presă a partidului a sosit o fotografie care trebuia să ilustreze pagina de externe. Era vorba de vizita cancelarului german în Bulgaria. La scara avionului stătea comunistul Jidkov. Aștepta cu pălăria
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o nemulțumire superioară și vag condescendentă, să se plângă de amatorismul sau prostia altora și, nu în cele din urmă, să se joace cu oamenii, culpabilizându-i în fel și chip. De pildă, un anume domn Zăinescu (redactor-șef adjunct la Scânteia Tineretului) avea obiceiul să însoțească personal pe proaspătul angajat și să-l prezinte viitorilor colegi, copleșindu-l cu cele mai afectuoase vorbe, în stilul său inconfundabil (subtil jignitor): „Iată, am alături de mine un tânăr ambițios și plin de talent. E
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din 1941 începe să publice în „Revista nouă” reportajele care vor alcătui Cartea Oltului (1945). Va colabora la mai toate marile ziare și reviste: „Vremea”, „Tempo”, „Rampa”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Frize”, „Bluze albastre”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România liberă”, „Scânteia”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară” etc. În 1948 devine membru corespondent, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. În 1978 primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. A semnat și George Bogza și a folosit, la început, și pseudonimul André Far. Având
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
spectacolului, amândouă domeniile fiind considerate sub raportul evoluției lor istorice în spațiul cultural românesc, dar și eseuri despre artă ori despre personalități de prim rang ale culturii universale, precum și note de călătorie. A colaborat la „Contemporanul”, „Cântarea României”, „Ateneu”, „Teatrul”, „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Revue d’histoire du théâtre” ș.a. Domeniul vizat aproape în exclusivitate de scrierile lui B. este istoria teatrului românesc - în ambele accepții principale ale termenului „teatru”: literatura dramatică și spectacolul teatral ca atare. Unele cărți sunt
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
fiind considerate sub raportul evoluției lor istorice în spațiul cultural românesc, dar și eseuri despre artă ori despre personalități de prim rang ale culturii universale, precum și note de călătorie. A colaborat la „Contemporanul”, „Cântarea României”, „Ateneu”, „Teatrul”, „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Revue d’histoire du théâtre” ș.a. Domeniul vizat aproape în exclusivitate de scrierile lui B. este istoria teatrului românesc - în ambele accepții principale ale termenului „teatru”: literatura dramatică și spectacolul teatral ca atare. Unele cărți sunt monografii despre actori
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă, munții se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale cântecului lăutăresc, B. revine, în Macedone și în Florile Bosforului, la izvoarele liricii noastre de până la 1840: poezia anacreontică și idila antică. Mirajul Orientului
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
care intrase în Partidul Comunist, lucrează la Direcția Generală CFR, este redactor la „Munca CFR” și scrie frecvent la „Lupta CFR”. În 1947, apare volumul Oameni la pândă, prima parte a unei trilogii cu același titlu. Consacrat astfel, colaborează la „Scânteia tineretului”, „Lumea”, „Revista literară”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Viața Capitalei”, „Gazeta literară” și e ales în 1949 în primul birou al Uniunii Scritorilor. Ulterior cade în dizgrație și lucrează ca secretar literar la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, unde i se reprezintă în
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
lucrează la Direcția Generală CFR, este redactor la „Munca CFR” și scrie frecvent la „Lupta CFR”. În 1947, apare volumul Oameni la pândă, prima parte a unei trilogii cu același titlu. Consacrat astfel, colaborează la „Scânteia tineretului”, „Lumea”, „Revista literară”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Viața Capitalei”, „Gazeta literară” și e ales în 1949 în primul birou al Uniunii Scritorilor. Ulterior cade în dizgrație și lucrează ca secretar literar la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, unde i se reprezintă în 1958 piesa Zile de februarie
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
tineresc” din Alba Iulia (1947) și, editorial, cu volumul Cincisutistul (1952). A colaborat, desfășurând totodată și o activitate redacțională, la „Almanahul literar”, „Lupta Ardealului”, „Contemporanul”, „Cravata roșie” (redactor-șef, 1956-1958), „Flacăra”, „Gazeta literară” (redactor-șef adjunct, 1966), „Luceafărul” (redactor, 1958-1960), „Scânteia tineretului” (redactor, 1960), „Steaua”, „România literară”, „Viața românească” ș.a. A condus filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor (1953-1955), a fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1962-1965), șef al secției Cultură și Artă a CC al PCR (1966-1968), vicepreședinte al Consiliului Culturii și
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
lucrând apoi ca redactor la revista „Cronica”. A debutat în aceeași revistă, în 1968, iar în volum, în 1974, cu Anotimpul corăbiilor. Publică mai cu seamă în revistele ieșene „Cronica” și „Convorbiri literare”, dar și în „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, uneori semnând cu pseudonimul Petru Bogdan. B. scrie o poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
1978) în volumul Polemos. Între terminarea liceului și admiterea la facultate a fost constrâns să exercite diverse profesii, inclusiv pe aceea de muncitor necalificat la fabrica „Iosif Rangheț”. A colaborat la revistele „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Radio-Teleșcoală”, deținând în „Scânteia tineretului” o rubrică permanentă intitulată „Cronica debuturilor”. Dovedind un gust literar sigur, capabil să detecteze și cele mai anemice filoane ale talentului, B. a reușit în aceste articole (mare parte neadunate în volum) să ofere diagnostice corecte despre poeți (pe
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
prezenta mai târziu, cu umor, atmosfera din această școală bizară în care erau acceptați, de-a valma, tineri talentați, cu studiile liceale terminate, dar și femei de serviciu, proaspăt alfabetizate, „cu origine socială sănătoasă”. Este apoi redactor la „Albina” (1952), „Scânteia tineretului” (1954-1964), redactor-șef la „Amfiteatru” (1966-1968). Pentru că numele său (Ion Mihalache) seamănă cu cel al omului politic țărănist Ion Mihalache, tânărul scriitor este nevoit să-și aleagă un pseudonim, unul care-i va aduce notorietate: Ion Băieșu. Debutează în
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
note, scurte proze și poezii în „Dunărea”, „România nouă”, „România viitoare”, „Gazeta cărților”, „Cele trei Crișuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit „Săptămâna” (Ploiești), trimite corespondențe la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Rampa”. Scoate, la Ploiești, ziarele „Scânteia” și „Săgeata”, semnând și cu pseudonimele Mephisto, Maître Gaudissart, Pierrot, Sandu Miriște ș.a. Tipărește placheta Iubire albă (1923), alte poezii mai apărându-i în „Gândul nostru” (Iași) și „Tribuna nouă” (Arad). Anunța acum și un roman în trei volume - Aurul
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
1931, Pojogeni, j. Gorj), prozator, publicist și poet. Fiu al Anei și al lui Gheorghe Băran, țărani, B. urmează liceul la Târgu Jiu și București, apoi Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”, secția de ziaristică. A fost redactor la Agerpres, „Scânteia tineretului”, „Scânteia”, la secția de scenarii a Studioului Cinematografic București, secretar de redacție la „România literară” (1969-1989). Debutul dublu al lui B., cu Gospodăria colectivă - izvor de bunăstare și belșug și Pe drumul fericirii (GAC Oltul, com. Teslui), apărute în
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]