58,131 matches
-
trariant, nu o dată; cel puțin trei aspecte ( nemai revenind la familie), sunt paradoxale : deși curtat de femei, s-a ținut mereu la distanță de ele, temîndu-se că o legătură amo roasă serioasă Îi va fura din timpul și energia destinate scrisului. Trist este cu-atît mai mult faptul că, atunci cînd, În fine, a găsit femeia ideală, femeia pe care o iubea cu asupra de măsură, actrița Olga Knipper, n-a mai apucat să se bucure de fericirea promisă, din cauza bolii. Am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de receptivitate a spectatorilor, ori a superficialității practicienilor care-l jucau. După fiecare pre mieră jura să nu mai scrie teatru, dar după o perioadă, În curajat de faptul că spectacolele cu piesele lui Începeau să aibă ecou, revenea la scrisul destinat scenei. Chinului fizic la care-l supunea incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a nu putea iubi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Întîlnirii sale cu Ionescu : aceasta a avut loc, firește (e ionescian!), departe de Franța, În Japonia ; dramaturgul avea o figură de clovn și ținea În mînă un whisky cu suc de gref. Scriitorul avea umor și-n viață și-n scris, și una dintre cele mai pline de haz confesiuni din lu mea absurdului mi s-a părut „ Învățarea englezei nu duce, neapărat, la dramaturgie” : În cazul de față Însă, iată că a dus!... Poezia a fost laboratorul dramaturgiei : clasicul este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți dau și în scris, dacă vrei. Ia adu-ți aminte! N-a zis papa ăla catolicu' că România e Grădina Maicii Domnului? A zis! Și atunci? Păi dacă din bogăția asta de grădină nu se fură, atunci de unde, dom'ne, de unde?!" Petrică își cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
necesare. Urmarea a fost că, în câteva clipe, peretele din fața ei se umplu de gândaci disciplinați. Săvuleasca încremeni, ducându-și mâna la gură, în timp ce exclama stins: "Văleu!". Am zâmbit. Ăsta era abia începutul! Un ordin scurt și pe perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula o făcuseră vitejii mei! Madam se holbă de am crezut că să-i sară ochii din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI DEMISIA ȘI DISPARI DIN UNIVERSITATE PENTRU TOTDEAUNA!". Privi fraza cu ochi holbați și tâmpi. Dădu de câteva ori din cap și în cele din urmă își regăsi graiul articulat: "Voi!? Voi sunteți ăia care mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încercând să arboreze o siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai tare moșul. "De ce? Aici nu ne aude nimeni", se prefăcu încrezător domnul academician, însă uitându-se deodată în toate părțile. Relu își permise să-l privească ironic: "S-o crezi matale!". Lăsă plin de morgă actul pe masa de scris a înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răsputeri să-i învăț pe gândaci bridge. Fiindcă, ce să-i faci, și de bridge mi-era tare dor. Numai că o asemenea treabă era imposibil de realizat. Nu le intra bridge-ul în căpățâni în niciun fel. Chestia cu scrisul pe pereți li se părea ceva extrem de atractiv și ingenios, dar jocul ăsta nobil de cărți îi isteriza de-a dreptul sau îi condamna la grele depresii. Nu puteau să priceapă nicicum de ce se adună patru indivizi să-l joace
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când și când câte un răsfoit temperat, eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la mescioara la care aștepta gata de atac, o mașină de scris Olympia însoțită de un vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
duc eu tot greul, directorul, exagerat de binevoitor, îmi dăduse și un ajutor: pe scumpa lui soție Iozefina, funcționară la Primărie, capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi era de-a dreptul silă, mai cu seamă când textele scrise de mână, atât de umane și grăitoare, odată dactilografiate de mine, se spurcau și se alterau. Eu scriam, e drept, foarte încet la mașină, fiindcă, vrând-nevrând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu textul meu dactilografiat de o altă persoană, decât să-l fi scris eu la mașină. Era ca și cu mâncarea: gătită de altul e mai bună. Totuși ar fi fost bine să am și eu acasă o mașină de scris. Nu-i vorbă, la Casa de Cultură sau în alte instituții, se putea scrie la discreție, dar cu mare grijă și, bineînțeles, numai cu încredere: dacă se constata că textele erau mai puțin “ortodoxe“, se depista repede, după caracterele scrisului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scris. Nu-i vorbă, la Casa de Cultură sau în alte instituții, se putea scrie la discreție, dar cu mare grijă și, bineînțeles, numai cu încredere: dacă se constata că textele erau mai puțin “ortodoxe“, se depista repede, după caracterele scrisului, la ce mașină erau scrise și răspunderea cădea nu numai pe cel care scria, ci și pe responsabilul mașinii. În urmă cu ani, achiziționasem și eu o Olympia din vechea generație, dar când s-o înscriu la Miliție, mi s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai cu condiția că le voi spune de la cine o cumpărasem sau dacă nu, prin ce poduri o găsisem, așa defectă cum era. Atunci decisesem să suflu și în iaurt: să abandonez gândul de a-mi achiziționa o mașină de scris care să fie numai și numai a mea, iar pe cea găsită o predasem de urgență la secție. (Pe semne nici nu aș fi putut dormi în casă cu un astfel de obiect, mult mai valoros decât tot ceea ce aveam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără ea. Pe de altă parte, simțeam că n-aș mai fi putut nici măcar citi piesa de teatru decât în prezența ei. Prezența Jozefinei îmi dădea un tot mai mare elan. Degetele ei subțiri, căzute fin pe claviatura mașinii de scris, proeminențele sânilor ascunși sub tricoul bleu de mohair, toate parcă se doreau atinse cumva și de mine. Alături de ea, mi se părea că îmi pocneau când și când urechile, ca la schimbarea în avion, a diferențelor de altitudine. Și poate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult gust în albume de zile mari, cu coperți vernil și cănaci roșii ca de mărțișor sau roz fără cănaci, sau mov și cu dungi albe, toate în piele catifelată, iar fotografiile aranjate separat pe epoci și însoțite de un scris grozav de frumos: căsătoria la Viena, voiajul de nuntă la Balcic, excursia la Florența, casa de pe Ana Ipătescu din București, unde locuiseră o vreme, apoi Sighișoara, undeva pe Vârtej, unde locuiseră părinții ei, etc. Cel mai interesant album era cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu mai ești director și nici șeful meu și al altora, tot așa cum nevasta d-tale, Iozefina, nu mai e dactilografa care ne scrie textul. Înțelegeți odată. Nu fiți copii. De fapt pe vremea aceea nici nu era mașină de scris, nici tiparniță, cu toate că foamea de citit era mai mare ca oricând. Nu era nici Casă de Cultură sau de Incultură, cum vreți să-i ziceți în doi peri, nici lecții de partid, iar administratorul se numea vechil, parcă. Așteptați să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
capul și cu mâna stângă a lui Gerard din care se observa numai antebrațul. Aceasta însă durase în ziua aceea extrem de puțin, aproape numai până ce Iozefina își încălzise degetele pentru a fi capabile că cadă singure pe claviatura mașinii de scris. După un minut își trase scaunul spre Gerard, ca să scape de lumina puternică, fără să se scuze, ceea ce însemna ca și el să-și retragă scaunul spre dreapta. Asta se și întâmplase, fără cuvinte. Toată mișcarea aceasta decisivă schimbă totul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am fi fost cât de cât apropiați. Iozefina - repet eu. Așa vreau să te aud - și-și dă mâna să i-o mângâi, în timp ce cu cealaltă, se face că scrie, ca să se audă neapărat, în toată biblioteca, țăcănitul mașinii de scris. Că dacă n-ar fi sunat cornul - reiau eu - și dacă altul nu i-ar fi răspuns din depărtări, n ar fi început vânătoarea, iar omul n-ar fi știut nici ce e iubirea și nici ce e moartea. N-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să veniți aici - își reia Roji discursul-și în afara programului de bibliotecă. Nu vă deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte discretă. Ia uită-te la mine. Discretă, discretă? - zâmbește abia, abia Iozefina destul de amar. Vrei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mai încet. Poate ne aude cineva și dăm de dracu’. Nici povești. - Atunci, orvoar. Pe mâine. Când vii de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa de la intrare și vocea cântată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu știu ce sarcini are să-mi traseze. Aveți grijă, rogu-vă, și de clienții mei? Cu toate că, de câteva săptămâni, nu mai aveam nimic de dactilografiat la piesă, cum era și normal, întâlnirile noastre aproape zilnice, tot aici se înfiripau, lângă mașina de scris din separeul bibliotecii. Era ca și cum fără aceste obiecte aproape totemice, mescioara cu mușama de culoarea muștarului, mașina de scris, mapa cu indigouri, o radieră specială, o ascuțitoare, toate parcă mitice, aduse din Olimpul zeilor, de vreun presupus nepot de-al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aveam nimic de dactilografiat la piesă, cum era și normal, întâlnirile noastre aproape zilnice, tot aici se înfiripau, lângă mașina de scris din separeul bibliotecii. Era ca și cum fără aceste obiecte aproape totemice, mescioara cu mușama de culoarea muștarului, mașina de scris, mapa cu indigouri, o radieră specială, o ascuțitoare, toate parcă mitice, aduse din Olimpul zeilor, de vreun presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne depista cumva cineva, repede ne luam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
toate parcă mitice, aduse din Olimpul zeilor, de vreun presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne depista cumva cineva, repede ne luam în primire, ca doi elevi conștiincioși, lecțiile de scris la mașină și stăteam excesiv de cuminți. După plecarea bibliotecarei, fără să rumeg prea bine ideea și, mai ales, dornic de a extinde din nou acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]