3,534 matches
-
fasole umflate În apă și despicate, legate cu un ban de metal (aramă sau argint). Pentru mușcături de șarpe: Se lega strâns locul de deasupra mușcăturii, pentru a nu circula veninul "la inimă". Se sugea apoi sângele contaminat și se scuipa, iar În caz că se știa că șarpele era veninos, se tăia carnea de pe locul mușcăturii și se ardea rana cu fierul Înroșit. Mușcătura se spăla cu apă rece În care au fost ținute frunze de alun, lapte dulce fiert și se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
gingiile sunt umflate, nu se va folosi periuța de dinți și se va evita consumul de produse alimentare iritante (ardei iuți, tutun, alcool, etc) În inflamații gingivale cu sângerări și eroziuni: Mestecare de sare grunjoasă de bucătărie, după care se scuipă "răutatea" și se clătește gura cu ceai de mușețel, de sunătoare, cu oțet sau cu rachiu de tescovină. Ceai concentrat de coada calului, coada racului, mur, răculeț, salvie sau sclipeți, care se ține În gură și se fac clătiri, de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
căpșuni pisate, de sare, șovârf, dumbeț, cuișoare. Se introduc În găuri, dopuri de bumbac sau de vată Îmbibate În spirt și cu piper iute. Se mai pun În carii ulei de plop, tutun, tămâie sau lemn trăsnit, care apoi se scuipă. Ceai de cimbru de grădină, o linguriță de frunze și flori la o cană, cu care se clătește gura după periaj. Mestecare de frunze și flori proaspete de cimbru de grădină, de mai multe ori pe zi, ultima seara, la
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
o lună, când "duhănitul" dispare. Cine nu reușește prin voință să se lase de fumat, poate fi "ajutat" de ...rădăcina de obligeană (uscată și tăiată mărunt), care se mestecă Încet, În stare crudă. Rădăcina mestecată nu se Înghite, ci se scuipă. Prin gustul amar și aromat, rădăcina de obligeană scade pofta de a fuma și face ca gustul unei țigări să fie respingător. Ceai de trifoi de câmp, o linguriță de frunze și flori la o cană cu apă clocotită. Se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
pe frunte, pe obraji și pe buric. Copii nu trebuie să mănânce porumb, fasole, măsline și prune. Ochi: se spală ochii bolnavi cu apă de topaz. Dimitrie Cantemir În "Istoria ieroglifică", spune că "ochii orbului din naștere se spală cu scuipat, ca să le deschidă luminile". Dureri de cap (cefalee): se pun pe frunte și pe tâmple frunze proaspete de varză sau de hrean ras, Înmuiate În oțet cu sare. Ochi bolnavi (oftalmii): se spală ochii cu ceai de rostopască sau se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
număr fiind scos la 1 decembrie 1932, director Gh. Nedelea, strada Căpitan Kostache nr. 15 Bârlad. Într‐unul din numere, sub semnătura lui G. Nedelea, în articolele „Sacrificiu” și „Escrocherie”, editorialistul se îndreaptă cu condeiul împotriva „îmbuibării trândave”, bună de „scuipat și pălmuit”, atunci când schelăie p e ulițe, spunând că „a prins‐ o dorul de sacrificiu” În foiletonul „Nu tocmai, fapt divers” M. Negreanu face 208 referiri la moartea celebrului sculptor Paciurea care a murit pentru că „n‐ a avut suma pretinsă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea grup de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au fost cuprinși de grețuri și li s-a părut că sîngele era cît se poate de respingător. Moctézuma făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
am citit despre o vindecare miraculoasă produsă de către Sfîntul Nectarie cu preotul unei biserici închinate sfîntului. Preotul se ruga cu ardoare către sfînt, fiind bolnav de cancer de plămîni. A căzut grav la pat iar mai apoi a început să scuipe sînge timp în care pe zi ce trece se simțea mai bine mai întărit. Cancerul a dispărut definitiv. Am căutat să găsesc un răspuns la această întrebare ce are sîngele respectiv de lîngă tumoare rău și nu-i trebuie organismului
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
mai mult a loc de adăpat caii, dar n-are a face... și am văzut și cai. frumoși. mai ales cei de competiție. m-am împrietenit cu unul, după ce i-am dat mere și zahăr... și pe urmă m-a scuipat (mestecând mărul în semn de mulțumire), și-a lipit botul de palma mea, m-a lăsat să-l mângâi... pe urmă miroseam corespunzător... asta a fost la primire... gazda, un domn, cum îl știi: frumos (nu s-a schimbat deloc
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
că toată această mare de abrutizați care-și trăiesc viața prin delegație, uitându-se zilnic la telenovele și meci, cei care vor smintite hormonale pe post de moderatoare și precupețe politice (feminine și masculine) care răcnesc în același timp, aproape scuipându-se literalmente, la un punct de păruială, drept "spectacol civic" (trebuie, nu-i așa?), lăsați în pace să-și consume liniștiți, de bună-voie, drogul ieftin pe care televiziunile comerciale li-l oferă. Admit, firește, că basic instinct-ul guvernează, majoritar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
timp, netulburat, un morman de cărți, a absolvit târâș (împins de la spate de "nașul" său literar, Fănuș Neagu) facultatea de ziaristică de la Școala de partid "Ștefan Gheorghiu" (singura care exista), a dormit în subsoluri, a iubit pe rupte, l-a scuipat pe Ceaușescu într-un interviu celebru dat unui jurnalist de la Liberation, a stat în domiciliu obligatoriu, a fost adus cu tancul la televiziune să se joace de-a răscoala, a probat, în treacăt, și salopeta de neonomenclaturist, și-a tras
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ele, ci pentru că mă cunoști pe mine. Înțelegi? Lumea asta mă sperie, Faulques. Mă Înspăimântă, fiindcă mă plictisește. Detest faptul că toți idioții se proclamă parte din Omenire, toții debilii se ascund În spatele Justiției, toți artiștii Îi zâmbesc ori Îl scuipă, ceea ce-i același lucru, pe negustorul de artă ori pe criticul care Îi inventează. Când părinții m-au botezat, mi-au greșit numele cu câțiva milimetri. Astăzi, ca să supraviețuiești În caverna ciclopului, trebuie să te cheme Nimeni. Da. Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Française și ideile lui Maurras, al cărui succesor n-a putut deveni. În ciuda extremismului din acel program testamentar În cinci fraze, Drieu Încheie În inimitabilul său stil violent-spectacular - un stil care nu putea fi decât al unui iraționalist prin vocație: „Scuip pe radicalismul și francmasoneria care au distrus Franța”. După o astfel de Încheiere, aproape că n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși. Mizantrop, cu oroarea contactelor imbecile, Drieu nu are nimic din profilul fascistului de rând. El e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Frații Grimm, Croitorașul cel viteaz) (f) "Cu rușinea iacă așa rămâne, moș Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz și pe altul, în fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul te-a sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea" (Ion Creangă, Moș Ion Roată și Vodă-Cuza) (g) " Am văzut și eu cum se citește, zisei, fudulindu-mă ca un om care ține morțiș să arate că nu e
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a unui irealism și iluzionism integral, dar totodată și explicația unui anume amoralism, care oferă credem încă o cheie a multor atitudini. Disprețul pentru oamenii politici și istoria politică este desăvârșit. Pe aceasta din urmă, Constantin Noica pur și simplu scuipă. O disprețuiește total. O desconsideră. Nu-i recunoaște realitatea. Nu poate deci citi cartea lui Orwell, 1984, care nu-l interesează, deoarece este despre... neființă, despre ce nu este 13. Nu se discută, într-adevăr, acolo, despre esențe, idei, realități
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru potcovari, bunăoară, fondul de modernism al sensibilității poetului se declară franc: „Nu mai există potcovari. Nu mai există nici cai care să-i caute pe potrcovari. Copiii nu mai descoperă în praf / potcoave de fulgerătură dură / pe care să scuipe și să le-arunce-n urmă / ca să aibă parte de noroc. / Nu mai există caiele, arheologii doar / de vor descoperi printre dinții ultimului potcovar... // Nu mai există potcovari. / Există numai momentul unei nicovale / - într-un muzeu, ca o nedumerire, deci - / Cutreierat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
cu un episod romanțios banal), nu acționează decât fugitiv, la moartea soțului ei și în momentul uciderii. Cu toată lipsa invenției epice, programul personagiului e bun și el trăiește prin câteva mișcări sumare. În biserică, atunci când vrăjmașii, prin Badea Cluciarul, scuipă asupra cadavrului lui Mircea Ciobanul, Chiajna se dezvăluie ambițioasă și bărbătoasă. Într-un alt tablou mut, Chiajna, "rece, posomorâtă ca întotdeauna", își lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o pernă de catifea aurie. Luna e un solz de pește... Și nu vezi, se apropie! Cine se apropie?... A-oo... A-uu... A-aa!... Figurile de ceară conțin metafore în serie într-un fericit joc de artifiții: Amurg Dama cameliilor a scuipat sânge, Vulturii pe stânci Presse-papieuri pentru poeți. Boul Unu căruia i-a pus coarne soarta. Poezia lui Adrian Maniu exală un puternic miros de vopsele. Afară de asta poetul ia un aer extrem de naivitate, amestecând proza cu poezia, simulând ca într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
profeții, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. Dascălul de la școală întreabă pe copilul Ramses dacă nu se trage din Ramses al doilea și, văzîndu-l cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fără fior fantastic. Dascălul de la școală întreabă pe copilul Ramses dacă nu se trage din Ramses al doilea și, văzîndu-l cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un corespondent al acestei literaturi. Un individ are drept cap un cuier
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat nu mai linge - Și-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeași operație, însă cu stridență, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmărește acest
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
parcă spuneați că oricum voia să se debaraseze de marfă dând vina pe voi”, am remarcat eu. „Ei bine, da”, a răspuns el, „dar asta e o altă poveste.” Apariția cinismului În multe companii, cinismul este ca un balaur care scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mai există bun-simț În afacerile din ziua de azi, bunul-simț a fost Înlocuit cu aroganța. Uneori, aroganța este palpabilă, așa cum a fost În cazul unui cunoscut jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea față de decizia unui arbitru scuipându-l În față. Cel mai adesea, aroganța este manifestată de către manageri, care se cred mai presus decât semenii lor. Bunul-simț este un concept pe cale de dispariție În mediul afacerilor. În vreme ce mulți sunt de părere că este doar un concept Învechit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
relațiile cotidiene și profesionale, în moravuri și în întreaga conduită publică și particulară. El este indisociabil de o anume urbanitate și civilitate de esență profund citadină. A te purta ca la coada vacii, a trânti căciula de pământ sau a scuipa pe jos etc. nu este, cu certitudine, o ținută... europeană. Stilul salonard, monden, să-i spun parizian, al cărui exponent tipic a rămas la noi mai ales conu Alecu paleologu, personaj simbolic, reprezentant al unei specii pe cale de totală dispariție
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]