7,439 matches
-
să le fac curte prin anii cincizeci, deoarece doctorul voia să-i vorbesc despre ea. „Îți dai seama, doctore? De cum voiam să evadez, să mă apropii de o fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate, presupun... Într-o seară, eram Înghesuiți Într-o mașină, aveam paisprezece ani și eram așezat În față, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Un tînăr medic a rostit În fața mea cuvîntul „tahicardie“ și mi-a făcut injecția care avea să devină ritualică. Criza asta a avut loc chiar la Începutul căsătoriei noastre. Ar fi trebuit poate să-i dau ascultare medicului, care mă sfătuise să merg să petrec o lună pe litoral? După el, oceanul Atlantic mi-ar fi făcut bine. Tina mă liniștise. Pentru ea, eu eram un artist și nu era de mirare că sînt mai sensibil decît majoritatea oamenilor. Agorafobia ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe doctorul Zscharnack. Psihanaliștii nu recomandă medicamente. — Doctore, am nevoie să mă primești cît mai repede cu putință. — Care e urgența dumitale? — Agorafobie galopantă, dacă pot spune așa! Mi-a fixat consultația pentru a doua zi dimineață și m-a sfătuit să-mi imaginez, În momentul cînd voi fi gata să adorm, că nu mai simțeam nici cea mai măruntă dificultate de a umbla pe străzi. Nu era decît nouă seara și m-am dus imediat să mă bag În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
războiului. Îmi vorbea de o prințesă rusoaică, de un soldat lituanian, de un tînăr cuplu bulgar. Mi-ar fi plăcut să-l Însoțesc. Cu siguranță că nu voia să-mi producă un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui Mozart. Fusese condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Totuși, ăsta e lucrul cel mai bun pe care-l poți face. Părăsește-ți soția, părăsește Parisul, dacă trebuie. Ce ți-a spus? m-a Întrebat Tina care mă aștepta Într-un bistrou din apropiere. I-am răspuns că mă sfătuise să călătoresc. Chiar În ziua respectivă, am luat un Trans-Europe-Express spre Amsterdam. Era uimitoare această Jacqueline Marchal. După cea de-a patra ședință, mă soma, sau mai curînd Îmi prescria, să-mi părăsesc soția, iar eu Îi urmasem sfaturile. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spune că unii nevrozați, dorind să scape de dorințe incestuoase, Își caută parteneri care nu le vorbesc limba maternă. Am Întîlnit-o pe Melissa la un magazin de discuri din Aix-en-Provence, unde cumpăra un disc al formației Modern Jazz Quartet. Am sfătuit-o să aleagă unul cu Thelonius Monk și am făcut ceva și mai frumos: i l-am dăruit. Mi-a propus să vin să-l ascult la ea acasă și am fost uluit să văd cum izbutea să-și strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
intensă. Ar trebui să sporești numărul ședințelor de meditație“. Mă concentram asupra augustului sîn stîng al Nobilului Vișnu, dar nu Întîrziam să-mi deplasez mentalul de-a lungul picioarelor Melissei. Refuzam să spun „Infinit sînt“, iar atunci ea m-a sfătuit să purced la repetarea continuă a unei formule sacre, o mantra care i s-a părut a fi un bun remediu pentru vagabondajul meu mental, mantra lui Vișnu: Om namo Nârâyana. În pat, dădea dovadă de o nemaipomenită energie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mi-a cerut să desenez un copac care să nu fie brad. Noroc că taman În ajunul plecării mele la cazarmă tocisem bine testul cu copacul Împreună cu soră-mea Bénédicte, care Își termina studiile de psihologie. „Desenează multe flori“, mă sfătuise ea, „asta se interpretează ca o lipsă de prevedere și de metodă“. Îmi arătase desenul unui copac făcut de un tînăr sadic: exact genul de copaci pe care Îi desenam și eu cînd eram mic. I-am spus psihiatrului, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sprîncene Încît se aflau deja În brațele muzicienelor celeste. Un galonat și-a făcut apariția În dormitor și ne-a făcut să intrăm În panică urlînd că trebuia să ne aliniem. Am Întrebat unde ne ducem. Un infirmier m-a sfătuit să aștept Întoacerea la civilie pentru a pune Întrebări. Culoarele spitalului semănau cu ulițele unui sat Într-o seară de camuflaj. Am zărit În depărtare o cabină telefonică În direcția căreia m-am Îndreptat aidoma marinarului care vede ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prețioase pentru a da consistență psihologiei personajelor. Am considerat-o Întotdeauna o excelentă creatoare de dialoguri. În parte datorită ei a căpătat scenariul meu un avans din suma Încasărilor, iar producătorul neamț s-a decis să-l realizeze. Tata mă sfătuia să lucrez În cinemascop - avusese mereu planuri mari pentru mine -, dar neamțul se gîndea să facă rost de bani de la televiziune! În ultima zi, mama mi-a pus În valiză niște borcane cu dulceață făcută de ea - dulceață de smochine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcuse studii de drept. Mi-ar fi plăcut să-i arăt contractul, dar fără Îndoială că mi-ar fi sugerat, de data asta În direct, să adopt un pseudonim. M-am adresat unui avocat din lumea filmului care m-a sfătuit să cer o sumă importantă din care pînă la urmă sclipitorul cerc de la Gallimard mi-a propus jumătate, pe un ton demn de Molière: „Vai! Banii mei, bănișorii mei, dragă prietene! Am fost privat de voi“. Mai e oare nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
majoritatea criticilor credeau În exactitatea și verosimilitatea lucrurilor născocite de mine, cum putuse reacționa tata, care era și el critic literar? În romanul Un tip oarecare, personajul analistului Încerca să-și calmeze, dacă nu cumva chiar să-și vindece pacientul, sfătuindu-l să scrie cîteva scene din viața sa pe care nu izbutea să le povestească În cursul ședințelor, fie din frică, fie din lipsă de timp. Se Întîmplă - nu e ceva conform cu regula, dar se Întîmplă - ca unii psihanaliști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani În urmă pe un tînăr cineast agorafob și care evident nu știa că eu scriam un roman, m-ar fi sfătuit să scriu despre fantasmele mele! Delphine era cea care mă Încurajase să scriu romanul. Dar dacă, În cartea Un tip oarecare, pusesem mai mult din mine Însumi În personajul analistului decît În acela al naratorului? Nimeni nu se gîndise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ă Alexander Grigorevici, ia-i o declarație... ă O declarație? Eu? ă Da, o declarație. O să îi acord întreaga mea atenția odată ce-l voi fi văzut pe Nicodim Fomici. Dacă dorește să aștepte, rămâne la latitudinea dumnaei, dar eu aș sfătui-o să revină mâine. ă Porfiri Petrovici, cu cel mai mare respect, începu funcționarul pe un ton care îi contrazicea cuvintele, ce fel de declarație așteptați să îi iau... și indică spre femeia, cu fața contorsionată de suferință, ăleia? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
părea foarte obosită și mormăia ceva În receptor, cum că lucrurile se schimbaseră. Verișoara ei Zelda nu o putuse lua pe Kitty de la aeroport. Se certaseră foarte rău, dintr-o neînțelegere asupra modalității de abordare a lui Charlie. Zelda o sfătuise să flirteze mai mult cu Charlie, Desert Rose nu fusese de acord și Își sfidase verișoara. Pe scurt, zicea Desert Rose, Zelda nu se va mai ocupa de transportul lor. Și ce era mai rău, nici nu mai puteau sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ei, dar În curând avea să capituleze. Se ridică din șezlong, Înotă puțin și se Întinse din nou la soare. Când se Întoarse, Desert Rose era tot acolo. Mândria Încă o Îndemna, evident, să ia un taxi, dar bunul-simț o sfătuia să nu spargă o sută de dolari dacă nu era absolută nevoie. Câteva minute mai târziu, când se Întoarse din nou, Desert Rose o abordase În cele din urmă pe Suzanne. Kitty zâmbi, dar Îi pierise orice urmă de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aproape, la capătul uneia dintre străzile transversale, iar Cipriano Algor, în ciuda vârstei, își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se grăbesc. Bătrân sau tânăr, azi vrea liniște. Și n-ar fi o idee bună să-l sfătuiască Marta să ia furgoneta, pentru că cimitirelor, mai ales celor sătești, campestre, bucolice, le datorăm să mergem pe jos, nu din pricina vreunui imperativ categoric sau vreunei impoziții transcendentale, ci din respect față de conveniențele pur umane, atâția au fost în pedestre pelerinaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tatăl lui Cipriano Algor e la fel de magnifică și de inutilă ca un vers pe care nu reușim să ni-l aducem aminte. Să nu fim totuși trufași și lipsiți de recunoștință, să ne amintim de înțeleaptă recomandare a înaintașilor noștri, sfătuindu-ne să păstrăm ce nu ne trebuie pentru că, mai devreme sau mai târziu, vom găsi ceea ce, chiar dacă acum nu știm, cândva ne va lipsi. Aplecați peste paginile vechi și îngălbenite, respirând mirosul umed al paginilor închise de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ochii miopi ai lui Cipriano Algor nu reușeau să le descifreze de la distanță, și totuși ele nu merită mai puțină considerație ca mesajul scris cu majuscule, dacă vrem, le putem numi complementare, dar niciodată un simplu adaos, CEREȚI INFORMAȚII, asta sfătuiau. Afișul apare aici din când în când, repetând aceleași cuvinte, schimbându-și numai culoarea, uneori arată imagini de familii fericite, soțul de treizeci și cinci de ani, soția de treizeci și patru, un fiu de unsprezece, o fiică de nouă, și de asemenea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot ce merită ironia, tot ce este derizoriu, tot ce dă naștere comicului. Pentru dicționare, circumstanța pare să nu existe, deși, silite să explice în ce constă, o numesc stare sau particularitate care însoțește un fapt, ceea ce, între paranteze, ne sfătuiește clar să nu separăm faptele de circumstanțele lor și să nu le judecăm pe unele fără să le ponderăm pe celelalte. Fie așadar în mod suprem ridicol acest Cipriano Algor care se extenuează să coboare panta gropii ducând în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
conștiința foarte clară, în fiecare clipă, a contradicției între două impulsuri care coexistau în ea, unul care-i spunea un adevăr evident, și anume, că o mutare nu e mutare dacă nu muți nimic, altul care pur și simplu o sfătuia să lase totul așa cum este, Cu atât mai mult, amintește-ți că te vei întoarce de multe ori să lucrezi și să respiri aerul câmpului. Cât despre Cipriano Algor, pentru a-și limpezi mintea de păianjenișul de temeri care, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
resentimentele mele. De câte ori venea la școala de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzându-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Azilul nu s-ar fi putut însărcina să-i ajute la asta, ar fi echivalat cu o crimă, dar ei, cei în cauză, aveau, la urma urmei, tot dreptul să dispună cum vroiau de viața lor. Așa că el, Bătrânul, îi sfătuia să treacă pragul eternității cu fruntea sus, să nu se lase umiliți de boală și de suferință. Nu dorea să forțeze pe nimeni, le explica numai. Dar, se pare, instinctul de conservare e mai puternic decât orice, ne-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În timp ce eram la Belle Arte, într-o vară, luasem într-adevăr lecții de zbor, uimindu-i pe instructori prin îndemânarea mea care se apropia de la o zi la alta de cea a unor piloți cu experiență. Unul dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta, zicea el, și era păcat să nu-mi folosesc calitățile. Nu-l ascultasem, deși zborul îmi dădea o beție trează care-mi pria. Dar, bineînțeles, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătându-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize, În alte împrejurări i-aș fi râs în nas. Atunci, însă, ideea mi s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]